ENGLISH, ENTREPRENEURSHIP. LEADERSHIP. BUSINESS, WORD OF MOUTH

Theory or practice?

Hmmm, not easy to answer. Yet most people would instinctively go for practice. So, here’s what Jeff Bezos said about competition in 1997 “We do work to pay attention to competitors and be inspired by them, but it is a fact that the customer-centric way is at this point a defining element of our culture.”

Wow! “at this point” he says. In other words, “we may change”.

He advocates a Day 1 culture = an entrepreneurial mindset and there’s a lot to it. Google it and you’ll see.

And he also bans PowerPoints in his executive meetings. What? We all know how powerful ppt is – when well done and used!

However, Bezos says that it doesn’t help thinking, and thinking is crucial in decision making! So, narrative memos are what he wants. And the meetings start in silence, everybody reading (and making notes) the memos. Why?

“… the narrative structure of a good memo forces better thought and better understanding of what’s more important than what, and how things are related.”

“PowerPoint-style presentations somehow give permission to gloss over ideas, flatten out any sense of relative importance, and ignore the interconnectedness of ideas.”

Conclusion: “a list of bullet points in Word (…) would be just as bad as PowerPoint”.

I’m obviously thinking of how we mostly teach today in universities. We use powerpoints because we learnt from books, not articles, not summaries, not ppts. Yet this is how we encourage our students to learn. Not we as individuals, we as systems.

DIN VIATA, Educație, ROMANA, SCRIERE CREATIVA

Invitație, inspirație … creație

Nu prea rezist la invitații de acest gen. De ce?

Pentru că profesioniștii de succes le vorbesc studenților cu autoritatea practicianului, cu aura celui care nu doar că “știe” din cărți, dar chiar face lucrurile pe care noi doar le vorbim, le “teoretizăm”.  

În plus, o invitație pe un fundal roz te predispune la lucruri plăcute. Și, nu în ultimul rând sunt foarte curioasă să descopăr ce-i frământă pe studenți, ce întrebări vor pune, ce probleme au sau … orice altceva.

Și iată-mă la întâlnirea moderată de colegele Elena Stoican și Magda Ciubăncan cărora le mulțumesc și aici pentru că au organizat evenimentul. Să fiu sinceră, mă așteptam la mai multă lume – și colegi și studenți, dar … fiecare are prioritățile și agenda proprie.

Radu Lilea a spus lucruri interesante, poate ușor predictibile pentru noi cei care mai cochetăm cu publicarea, dar probabil necunoscute studenților, prezentându-și industria ca pe o posibilă zonă de absorbție a absolvenților de la LMA. Care mai mult se ghiceau pe Zoom, în spatele diverselor fotografii. Oare de unde o fi moda asta cu participare fără cameră? Nu, nu este vorba de conexiune slabă sau de complexe de fundal. Personal mi se pare că este o chestiune de politețe elementară, dar nu vreau să digresez.

Piața de carte românească este una foarte mica, cu cititori în general în marile orașe. Trist și oareum intuitiv – completez eu în gând. Nu există studii de piață serioase în acest sens, zice Lilea în continuare. “Nu prea ieșim să vorbim cu cititorii. Nu-i întrebăm ce ar dori să citească.” Dar îi întreabă pe studenți: “Ar fi un domeniu atractiv pentru cariera voastră??” Îi invită de mai multe ori să-l întrerupă, să pună întrebări. Nu prea se-nghesuie nimeni.

Vorbește despre agenții literari, agenții de carte ca actori esențiali ai universului unei edituri. Ha! Ha! Mă pufnește râsul. În gând – evident. Dar, spre meritul lui, Lilea recunoaște că la noi nu există agenți pentru scriitori, ci doar pentru edituri. Deprofesionalizarea traducătorilor și redactorilor de carte este un rezultat al lipsei specializărilor din învățământ. Cu alte cuvinte este nevoie de tineri dornici de specializare. Se subînțelege că și de muncă. Dar … unde nu se muncește?

Voi ce citiți? Și cum vă alegeți cărțile? Studenții nu răspund, noi, cel puțin eu, n-o facem ca să-i lăsăm pe ei. Mă rog … Continuă Lilea. Cum alegem ce citim? După gen, recomandări, am auzit de cartea asta, ce este trendy (ca autor, ca domenii), interese de studiu, profesional, pentru a ne informa, învățare pe parcursul vieții, dezvoltarea personalității, preferăm clasicii sau contemporanii sau … după copertă.

Și urmează căteva coperți pe care le prezintă savuros. Iată câteva.

Și iată și una care te cheamă să ridici cartea și s-o răsfoiești sau să n-o mai lași până n-o termini.

Copertele sunt foarte importante, continuă Lilea, pentru că ne spun ce să nu citim.

Va dispărea cartea clasică în fața celei electronice? Nu, clar nu. Pentru lucrurile realmente importante, serioase ne întoarcem la cartea clasică. Să ne raportăm la cărți în mod critic – ne îndeamnă Lilea. Da, cartea este adesea hrană pentru suflet, dar, atenție, uneori cărțile pot fi și otravă.

Va dispărea cartea sau nu? Nerelevant, pentru că oricum citim. Citim foarte mult. DAR … ce este lectura? Esteticieni, antropologi, sociologi, etc au deconstruit lectura. Rezultatul este, paradoxal, greu de citit.

Lectura ne dă acces la un fond cultural comun, dar ne și individualizează.

Timpul a trecut rapid, Lilea este un vorbitor plăcut. Aveți întrebări? Nu? Magda îi mulțumește și îl întreabă ce crede despre “singurătatea autorului român” despre care am scris eu la un moment dat pe Facebook. Este o realitate, vine răspunsul, dar …

Știu – este un stadiu de dezvoltare al pieței, al industriei. Chiar și a noastre, a oamenilor. De ce citim? Dar de ce scriem?

O întâlnire excelentă mai ales prin întrebările pe care ni le-am pus și la care reflectăm în continuare.

ANTREPRENORIAT. LEADERSHIP. AFACERI, CONFERINTE, ROMANA

OBIC 2021 – PE SCURT

Merg la conferința internațională a “Centrului de afaceri orientale și inovare (OBIC)” din 2018. Asta, desigur, când mi s-a permis să fac acest lucru. Anul trecut n-am putut, deși mi-am cumpărat și biletul de avion și anul acesta am mers doar online. Online nu este rău, dar să te bucuri de pauzele de cafea și de prânz în propria-ți casă nu este la fel de interesant ca atunci când discuți în jurul mâncărurilor și băuturilor adevărate în Budapesta.

Și totuși, a fost o conferință grozavă. Profesional organizată, caldă, cu amestecul potrivit de culoare locală, în doze perfecte.

Tema conferinței din acest an? Și programul? Și Cartea rezumatelor? Puteți găsi toate informațiile aici: https://www.obic-bbs.hu/en/obic-conference-2021/ sau dacă preferați Facebook – https://www.facebook.com/obicbbs.

Ceea ce nu veți găsi la aceste adrese, însă, sunt dinamica și chimia evenimentului. Pe care le puteți simți și, eventual, savura doar participând.

De exemplu, după una dintre sesiunile plenare, vorbitorului, profesor Voskressenski, i s-au pus multe întrebări, în mare parte variații în jurul a ceea ce puteți vedea în imaginea de mai jos.

Captură de ecran. Moderator – Tamas Nemeth, Alexei Voskressenski,
Zhidas Daskalovski

Răspunsul pe care l-a dat, zâmbind, a cuprins aproximativ următoarele puncte:

„O întrebare interesantă. Mulțumesc. Rusia are o relație foarte bună cu China, dar această relație nu este o alianță. Este un parteneriat. Se înțeleg reciproc, este vorba de bunăvoință economică. Sigur că există centralizare, dar se datorează incertitudinilor pe care trebuie să le înfruntăm. Deci, ce ar trebui să împiedice SUA?” (O redare aproximativă a cuvintelor sale)

Și ca un ecou, ​​cuvintele lui David Morris în timpul unei mese rotunde despre „Dezvoltarea noilor tehnologii și provocările pentru securitate națională”: Rusia și China sunt confortabile împreună.

Participanți OBIC 2019.

Acestea sunt doar instantanee. Cu toate acestea, nu aș putea să trec peste participarea noastră la panoul C2 al OBIC – „Cultură și educație în era digitalizării” moderat de profesor emerit Judit Hidasi. Am fost binecuvântați și de prezența unora dintre colegii noștri de acasă, mulțumesc Dana Radler și Irina Ion. Și poate au fost și alții. Unul dintre dezavantajele acestui eveniment, de altfel excelent organizat pe cloud, a fost că nu ne-am putut vedea. Perfecțiunea nu există, nu-i așa!?!

Discuțiile din grupul nostru au fost vii, cu întrebări bune și răspunsuri provocatoare. Singura dezamăgire – am fi avut nevoie de mai mult timp pentru discuții. Din nou, pauzele și mesele de cafea adevărate sunt excelente pentru socializare și discuții dincolo de cadrul strâmt al programului.

Ce am învățat personal de la acest eveniment? Lucruri prea multe și prea importante pentru a le expedia în câteva cuvinte. Prin urmare, voi scrie o altă postare.

Un alt mister tehnic: imagini duble.
CONFERENCES, ENGLISH, ENTREPRENEURSHIP. LEADERSHIP. BUSINESS

OBIC 2021 – Glimpses

I’ve been going to the international conference of the Oriental Business and Innovation Center (OBIC) since 2018. That is whenever the world allowed me to do so. I couldn’t go last year, though I had bought my flight ticket and only went online this year. Online is not bad, but enjoying your coffee breaks and lunches in your own home is not as exciting as chatting around real food and beverages in Budapest.

And yet, it had been a great conference. Professional, warm, with just the right mix of local touch, in the perfect amounts.

The theme of the conference this year? And the programme? And Book of Abstracts? You can find all the information here: https://www.obic-bbs.hu/en/obic-conference-2021/  or if you prefer Facebook – https://www.facebook.com/obicbbs.

What you cannot find, however, is the inner dynamics and chemistry of the event. That you can experience only by participating.

For example, after one of the plenary sessions, the speaker, Professor Voskressenski, was asked many questions mostly variations around what you can see in the picture below.

The answer, with a smile, was along the following points:

“Interesting question. Thank you. Russia has a very good relation with China, but this relation is not an alliance. It’s a partnership. They understand each other, it’s about economic benevolence. There’s centralization clearly, but it’s because of the uncertainties we have to face. So what should the US hinder?” (An approximate rendition of his words)

And as an echo, the words of David Morris during a round table on “The Rise of New Technologies and National Security Challenges”: Russia and China are comfortable together.

OBIC 2019 group picture.

These are only glimpses. However, I could not possibly skip our own participation in Panel C2 of OBIC – “Culture and Education in the Era of Digitalization” moderated by Professor Emerita Judit Hidasi. We had been blessed by the presence of some of our colleagues from home, thank you Dana Radler and Irina Ion. And possibly others. One of the disadvantages of this otherwise excellent cloud event was that we could not see each other. There’s no perfection, is there!?!

The discussions in our panel were vivid, with good questions and challenging answers. The only disappointment – more time for discussions. Again, real coffee breaks and meals are great for networking and continuing discussions beyond the programme.

My personal takeaways from this event? There are too many and too important to discard in a last few words. Therefore, I’ll write another post.

Another technical mystery – double images. Good for our egos though.
DIN VIATA, LIMBA SI COMUNICARE, ROMANA

Despre hărți

Zilele trecute fiică-mea a cumpărat o hartă. Am crezut că este pentru nepoții noștri care ne vizitează de Paște. Au dificultăți în a citi o hartă pe hârtie ceea ce este încă o cerință necesară la școală.  Din motive întemeiate aș spune. Nu, îmi spune ea, nu este pentru ei. Este pentru mine și Redmund, partenerul ei. Vrem să marcăm locurile pe care le-am vizitat. Separat sau împreună. E distractiv, mamă, nu crezi !?

Absolut. În plus, îmi reamintește de vechea mea preocupare cu privire la hărțile digitale. Îmi plac hărțile digitale. Adesea, deși nu întotdeauna, sunt recunoscătoare  pentru existența lui Waze sau Google Maps (în această ordine). Dar nu pot „gândi” fără o hartă pe hârtie. Și descopăr că nu sunt singură.

În acest articol din USA Today puteți găsi o mulțime de motive pentru care oamenii preferă, în continuare, hărțile pe hârtie și de ce industria respectivă prosperă. Rezonez cu multe dintre ele, dar motivul meu preferat este „Hărți pe hârtie pentru a ne face planuri și GPS pentru drum”.

Și astăzi, o zi lentă, chiar dacă este o zi de luni, a doua zi a Paștelui ortodox, mă pot răsfăța cu lucruri „inutile”, cum ar fi să mă uit pe hărți. Așadar, iată o privire asupra unor hărți fascinante. Toate sunt uimitoare. Cu toate acestea, îmi plac în mod deosebit următoarele: 9. Imperiul Roman vs. Imperiul Mongol la vârful puterii lor; 10. Cele mai populare nume de familie din Europa și 14. Cele mai vechi universități din Europa care sunt încă în activitate.

Așa cum se întâmplă adesea, de la acest articol am fost atrasă către următorul „Hărți cu informații neobișnuite”. Vă las să descoperiți ce alfabete se folosesc prin lume sau cât de primitoare este o țară pentru străini.

O modalitate excelentă de a începe o zi – pentru mine. Amuzați-vă puțin. Oare gândim după harta la care privim?

CREATIVE WRITING, ENGLISH, LANGUAGE AND COMMUNICATION

Maps

My daughter bought a map the other day. I thought it was for our grandchildren visiting for Easter. They have difficulties reading a paper map which is still required, for good reason I’d say, in school. No, she said, it’s not for them. It’s for me and Redmund, her partner, to signal the places we visited. Separately or together. It’s fun, mum, don’t you think!?

It absolutely is. Plus, it brings back my old concern about digital maps. I love digital maps, I’m often, though not always, grateful to Waze or Google Maps (in that order) for their existence. But, I can’t “think” without a paper map. I discover, however, that I’m not the only one.

In this article in USA Today you can find lots of reasons why people still prefer paper maps and why the industry is actually thriving. I resonate with a lot of them, but my favourite is “Paper maps for planning and GPS in transit”.

And today, a slow day even if it’s a Monday, the second day of Orthodox Easter, I can indulge in doing “useless” things, such as looking at maps. So, here’s a look at some fascinating maps. They are all amazing. However, I particularly like the following: 9. The Roman Empire vs. the Mongol Empire at their peak (ha, ha); 10. The most popular last names in Europe, and 14. The oldest universities in Europe that are still open.

As it often happens, from this article I was lured to the next one “Maps with Unusual Information”. I’ll leave you to discover what alphabets are used around the world or how welcoming a country is to strangers.


A great way to start a day – for me. Have fun.

CONFERINTE, LIMBA SI COMUNICARE, ROMANA

Incredibililul aprilie

Aprilie este o lună importantă pentru familia noastră mai mică, mai restrânsă sau dimpotrivă cât se poate de extinsă. Și știm cât de extinse pot fi unele familii! Dar nu, nu despre evenimente de familie vreau să vorbesc acum  în prima zi de mai. O s-o fac altădată. Nebunii de aprilie, vorba mamei, par să se fi adunat în mare măsură în familia noastră. Inclusiv eu, deși nu sunt de aprilie.

Uitându-mă însă la luna care tocmai s-a încheiat mă cuprinde uimirea la câte lucruri incredibile am făcut. Călătorii intelectuale care în timpuri normale ne-ar fi fost dacă nu interzise, atunci greu de realizat din motive diverse cele bugetare fiind, ca de obicei, esențiale. Dar iată că acum putem conversa cu oameni pe care-i descoperim cu uimire interesați de lucruri dragi nouă, pe care le credeam relevante doar pentru noi.

Am mai scris aici despre bucuria de a asculta o conferință în limba de adopție a lui Panait Istrati și de a descoperi atâția cititori internaționali ai scriitorului atât de controversat în toate epocile și ideologiile. Și iată că am primit o nouă invitație, de data asta de la Bruxelles, dar cât de relevantă mai este oare geografia pe Zoom? Este, nu din punctul de vedere al participării, ci al organizatorilor și al culturii locale.

Pe organizatoarea evenimentului am cunoscut-o dansând, ca să zic așa, și deși evenimentul de care vă vorbesc este un eveniment anual, până acum, n-am apucat să particip vreodată. Alice Toma (Universitatea București și Universitatea Liberă din Bruxelles) organizează pentru a patra oară această manifestare alături, desigur, de instituțiile pe care le vedeți în afișul de mai jos. Evenimentul central, numit modest seminar, și-a propus o incursiune în lingvistica textuală asupra relațiilor logico-semantice și a conectorilor privite din punctul de vedere al științelor și discursurilor acestora. Dar evenimentul a avut și patru activități satelit din care m-au interesat în mod deosebit cele referitoare la literatura feministă și, desigur, panelul despre Panait Istrati.

Din păcate, n-am reușit să “ajung” la comunicarea Roxanei Marinescu (Traumatic Memory of Missed Motherhood in Communist Romania, as Reflected in Contemporary Novels by Women Author / Memoria traumatică a maternității ratate în România comunistă reflectată în romane contemporane ale unor autoare) care m-ar fi interesat în primul rând pentru că vorbea, printre altele, despre romanul Alinei Nelega, „Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat” (Editura Polirom, 2019) pe care-l citesc chiar acum. Roxana este o prezentatoare remarcabilă, incitantă și, ceea ce apreciez în mod deosebit, constant în graficul de timp, dar și în cel al sensibilității culturale. Dar, n-a fost să fie. Data viitoare.

Am fost, însă, la panelul Istrati. Panaït Istrati. Amour, femme et famille / Iubiri, femei și familie la care au participat:

Ramona-Stefania GORZO [ULB / Université libre de Bruxelles], Lauréate du Prix du mémoire en Langues et Lettres 2020 pour L’éthique du vaincu dans l’œuvre de Panaït Istrati / Laureată a premiului pentru teza de absolvire a programului Limbi și literaturi 2020 intitulată “Etica celor învinși în opera lui Panaït Istrati”

Dana RADLER [ASE / Académie d’Études Économiques de Bucarest] – Panaït Istrati : présences féminines dans sa vie et son œuvre / Prezențe feminine în viața și opera lui Istrati

Sofie BARTHELS [Université libre de Bruxelles] – De l’éros aux « amants-amis » : l’amour et le couple dans les premières fictions de Panaït Istrati / De la eros la „iubiți-prieteni”: dragostea și cuplul în ficțiunile timpurii ale lui Panaït Istrati.

A fost o participare plăcută, deși uneori neconfortabilă pentru că franceza mea este extrem de ruginită, dar foarte instructivă din multe puncte de vedere. Desigur, m-am bucurat s-o ascult pe Dana Radler cu o prezentare foarte reușită din toate punctele de vedere. Perfect încadrată în timp, scrisă în franceză, dar după cuvintele de  început rostite într-o franceză care mie mi s-a părut foarte frumoasă, a trecut la limba maternă, dând astfel ocazia unei interpretări foarte profesioniste făcute de una dintre studentele (sau absolventele) programului, Diana.

Mulțumesc frumos, Dana, pentru un moment emoționant.

Și, desigur, au fost și participanți care, ca și mine, am ascultat cu plăcere toate prezentările din cadrul panelului. Poate altădată să mai scriu despre asta. Până atunci să ne bucurăm de începutul lui mai care anul acesta ne umple viața de lumină și multe semnificații.

Adevărat a Înviat!

CONFERINTE, GURA LUMII, ROMANA, SCRIERE CREATIVA

Neașteptatele plăceri

Ne plângem constant de cât de rău ne este în condiții de libertate restricționată. Cu mască și în mediul virtual. Și, evident, înțeleg asta foarte bine. Dar, sunt și avantaje clare. Cel puțin eu așa le percep.

Unul din ele – participatul la evenimente la care cel mai probabil nu ne-am fi dus în viața reală. Concerte, lansări de carte, conferințe internaționale, webinarii, muzee – le aleg pe cele gratuite și sunt multe și de calitate. Și, sigur, că dacă ceva mă interesează în mod deosebit plătesc taxa de participare, îmi trec în agendă și … particip.

Din prima categorie, eveniment gratuit, am o mulțime de exemple, dar acum mă refer la unul care m-a scos din zona de confort lingvistic. Ce-nseamnă zona mea de confort lingvistic? Vorbitul în română și engleză. Cel mai adesea în engleză și română. Ce-nseamnă discomfort lingvistic? Limbile pe care le vorbesc mai rar spre deloc și doar în anumite registre: franceză, germană, spaniolă și, desigur, maghiară. Evident, cititul mi-este mai la-ndemână decât vorbitul sau chiar scrisul. Deși, într-o comunicare asincronă, ooops, sunt cam …., lucrurile devin mai ușoare grație drăguței de Google.

Concret, am participat pe 20 aprilie la o fascinantă conferință intitulată “INTERSECTIONS: Linda Lê raconte Panaït Istrati/Exercice d’admiration” organizată de Alliance française Paris Île-de-France în parteneriat cu Institutul francez din România și cu sprijinul Asociației Prietenii lui Panait Istrati (l’Association des amis de Panaït Istrati).

De ce? Dincolo de faptul că sunt membră a Asociației Prietenii lui Panait Istrati, așa am și primit invitația, dintr-o curiozitate multiplă. Ce mi-ar putea spune o scriitoare vietnameză de limbă franceză despre unul dintre scriitorii români atipici, boemi, contestați când de unii, când de alții și cu siguranță relativ necunoscut în propria lui cultură. Ei bine, așa cum probabil vă așteptați, mi-a spus multe. Dincolo de emoția firească a vorbitoarei care vorbea unui public numeros (cred că au fost peste 50 de persoane din toată lumea) m-a impresionat interesul unui public atât de divers geografic și, ca atare, cultural față de vagabondul “nostru preferat” – cum spunea unul dintre participanți făcând trimitere la biografia publicată de Jacques Baujard în 2015, Panaït Istrati ; l’amitié vagabonde. Desigur, Baujard îl numește pe Istrati nomad celest, rebel etern și povestitor irezistibil, dar asta este o altă poveste.

Apoi am fost curioasă să văd ce spune o vietnameză trăită la Paris despre Istrati. Și cine este această Linda Lê? Nu e greu s-o descoperi, ca pe o personalitate a vieții literare franceze puțin cunoscută publicului larg. Deși apreciată de critica literară, preferă să evite presa. Discretă, timidă, tăcută și misterioasă, Linda Lê se descrie ca „un urs care se ascunde”. În vârstă de 57 de ani, Linda Lê își petrece cea mai mare parte a timpului scriind romane. Și pentru că, probabil moștenirea asiatică își spune cuvântul, are ca pasiune caligrafia și, greu de crezut, dar își scrie romanele cu stiloul, în mod tradițional, fără ajutorul mașinii de scris sau a computerului.

Care este conexiunea ei cu Istrati? În 2006, a stabilit și promovat o ediție  aproape completă a operei lui Panaït Istrati la Editura Phébus. Iar în prezentarea de pe 20 aprilie, pe care evident că n-am înțeles-o în detalii, dar am urmărit-o cu interes, a făcut o trecere în revistă impresionantă a diverselor întâlniri ale omului Istrati și aspecte ale vieții și operei lui.

              Dar, ca de obicei, cele mai interesante mi s-au părut întrebările. Evident și răspunsurile. Întrebări diverse, dar pertinente, dovedind interes  real, nu doar de suprafață, întrebări dincolo de opera lui Istrati, despre literatura română de limbă franceză. M-am bucurat să ne “revedem” pe lista participanților cu câțiva dintre istratienii vechi și, mai ales, să-mi reamintesc sau să aflu părți din istoria literară a unei lumi fascinante din care facem și noi parte.

ANTREPRENORIAT. LEADERSHIP. AFACERI, Educație, LECTURI, ROMANA

Conducere (aka leadership) și umor?

Ați auzit vreodată de conducere (da, da – adică leadership) și umor?

Naomi Bagdonas și Connor Diemand-Yauman, ambii de la Standford Graduate School of Business și interesați să creeze culturi mai productive, conectate și mai vesele în echipe care lucrează de la distanță. Ei spun că există  cercetări medicale seriose care susțin afirmațiile lor: neuroștiința râsului.

Liderii cu simțul umorului sunt considerați cu 27 la sută mai motivați și mai admirați. Angajații lor sunt cu 15% mai implicați. Echipele lor au de două ori mai multe șanse să rezolve o situație dificilă care are nevoie de creativitate.

Umorul nu este doar pentru distracție. Este, de asemenea, o abilitate critică de conducere, cum ar fi comunicarea și conștientizarea de sine.

Cum? Bagdonas și Diemand-Yauman ne spun versiunea lor:

1. Deveniți hazliu de la distanță. Râsul ne afectează creierul și comportamentele în moduri profunde. Râsul este mai valoros ca niciodată în lumea muncii la distanță.

2. Îmbrățișați umorul altora. Observați micile încercări de a fi hazliu ale colegilor dvs. de muncă și acceptați-le. Construiți pe ele.

3. Cultivați-vă activ ritualurile și poveștile. Creați noi ritualuri care să vă ajute să rămâneți conectați și să promovați umorul în organizația dvs., chiar și atunci când sunteți la distanță. Și spuneți poveștile companiilor dvs. în toată lumea.

Pentru mai multe detalii, în engleză însă, puteți citi/asculta aici: https://www.mckinsey.com/featured-insights/leadership/laugh-more-lead-better

ENGLISH, ENTREPRENEURSHIP. LEADERSHIP. BUSINESS

Humour leadership?

Ever heard of humour leadership?

Naomi Bagdonas andConnor Diemand-Yauman, both from StandfordGraduate School of Business, and interested in creating more productive, connected, and joyful cultures in remote teams. They say there’s serious medical research behind their claim: the The neuroscience of laughter.

Leaders with a sense of humour are seen as 27 percent more motivating and admired. Their employees are 15 percent more engaged. Their teams are more than twice as likely to solve a creativity challenge.

Humour isn’t just for fun. It’s also a critical leadership skill, like communication and self-awareness.

How? Bagdonas and Diemand-Yauman tell us their version:

1. Become remotely humorous. Laughter impacts our brains and our behaviours in profound ways. Laughter is more valuable than ever in the world of remote work.

2. Embrace other’s humour. Notice your co-workers’ small attempts of light-heartedness, and accept them. Build on them.

3. Actively cultivate your rituals and your stories. Create new rituals that help you stay connected and promote humour at your organization, even when you’re remote. And tell your companies’ stories far and wide.

For more watch them here: https://www.mckinsey.com/featured-insights/leadership/laugh-more-lead-better