Educație, LIMBA SI COMUNICARE, ROMANA

15 ianuarie 2021 – noua normalitate

Este din nou 15 ianuarie – zi binecuvântată pentru cultura română. Am scris un mic articolaș despre o parte din semnificațiile zilei pentru noi, despre lucrurile bune care s-au făcut și, desigur, cârcotașă fiind, despre cele multe care trebuie încă făcute.

L-am scris în engleză, desigur, pentru că este noua normalitate, cea mai comodă cale de a ajunge la mulți cititori. Mulți, dar … știm oare dacă sunt realmente interesați? Citesc ca să înțeleagă, sau doar dau click și trec mai departe, indiferenți. Așa cum facem și noi de atâtea ori. Oricum, dacă nu ești pe net, și dacă nu ești în engleză pe net, cică nu exiști. Sigur că, uite așa, renunțăm la o lume întreagă care nu există în condițiile date. Și nu doar în România. În  întreaga lume, aproape 50% din populație nu are acces la internet, și nu neapărat din cauze financiare.

Nu pot să las să treacă ziua de azi fără să scriu despre ziua culturii naționale în limba română, limba culturii naționale. Este o mare dramă faptul că scriem și foarte des vorbim în engleză între noi. Nu sunt ipocrită. Sunt profesoară de engleză și am avut și mai am o carieră frumoasă folosind engleza. DAR, am scris întotdeauna despre importanța folosirii limbii române. În general, cei mai mulți dintre noi nu putem gândi clar decât în limba maternă și doar dacă o vorbim corect. Am pledat pentru folosirea limbii române aici și aici, dar și în alte părți.

Însă o voce mult mai credibilă ca a mea face acest lucru într-un mod mult mai convingător. Președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, într-un mesaj de suflet pe pagina sa de Facebook din care redau câteva fragmente:

…Cultura națională, la rândul ei, ne încununează calitatea de români. Ce poate să fie rău în asta? De ce un englez poate să fie englez, un polonez are dreptul să se proclame polonez, un american poate să dorească public ca America să fie iarăși glorioasă, pe când un român nu poate să exprime aceleași lucruri pentru țara și poporul lui? (…)

…În centrul culturii noastre scrise se află limba. Să preamărim limba română așa cum au făcut-o Eminescu, dar și cronicarii moldoveni, Kogălniceanu, Hașdeu, părintele Mateevici, Nichita Stănescu și mulți alții și să nu uităm niciodată mottoul pus de Duiliu Zamfirescu la ciclul Comăneștenilor: „Suntem datori să citim în limba noastră. Popoarele mari nici nu cunosc alte limbi”. Limba noastră este viața noastră ca popor. Nici iubirea de limbă nu mai este de ajuns. Este nevoie și de o veghe asupra limbii, pentru a o feri de poluare. (…)

…Să ne bucurăm – fără ranchiună, fără bravadă și fără resentimente – că suntem pe lumea asta ca români și că participăm la concertul internațional, adică la dialogul dintre națiuni. Datorăm acest dialog identității noastre naționale, pe care au exprimat-o toți marii creatori ai culturii române, în frunte cu „cel mai mare poet pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc”.

Ioan Aurel pop, președintele academiei române
ROMANA

Cultura națională, cultura generală și bunăstarea noastră spirituală

15 ianuarie marchează în fiecare an, începând din 2009, Ziua Culturii Naționale și coincide cu ziua de naștere a lui Mihai Eminescu. Anul acesta se împlinesc 170 de ani de la nașterea lui Eminescu.

Am avut bucuria să particip la sesiunea festivă organizată de Academia Română „Sincroniile europene ale culturii române“ dedicată Zilei Culturii Naționale. Un eveniment deosebit prin participarea unui public numeros, dar și impresionant prin diversitatea profilelor celor preezenți. Pentru prima dată am văzut la un astfel de eveniment elevi și studenți, ba chiar am prins frânturi de conversații: V-a plăcut? A fost interesant, nu?!  Ce ziceți?

Dacă există tineri în sală este un semn bun. Mai ales că nu au stat lipiți de ecranul telefonului. Au urmărit ce se-ntâmpla în jur. Și au fost și câteva scene insolite: se pare că unii dintre cei prezenți ar fi vrut să se vorbească doar despre Eminescu, Prin urmare un domn cu o eșarfă tricoloră, la câteva scaune distanță de mine, i-a strigat cu toată puterea, oarecum ca pe stadion, “vorbiți despre Eminescu” președintelui Academiei Române, iar când ministra educației a pomenit numele poetului pe un ton oarecum dramatic, așa cum vorbești elevilor ca să-i impresionezi, domnul respectiv a început să aplaude frenetic.

Sesiunea a fost moderată de Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, care a fost o gazdă perfectă prin naturalețe, politețe și rezolvarea firească a unor mici inadvertențe apărute natural în astfel de cazuri, mai ales într-o cultură spontană ca a noastră. S-au citit mesaje de salut și s-au rostit alocuțiuni. Aici se află comunicatul de presă al Academiei române și aici programul evenimentului.

Apoi au luat cuvântul academicienii: Eugen Simion, președintele Secției de filologie și literatură, cu prelegerea „Naționali cu fața spre universalitate“, Nicolae Breban cu „Existența prin cultură“, și Răzvan Theodorescu, vicepreședinte al Academiei Române, cu prelegerea „Despre o sincronie europeană a vechii culturi românești“. Manifestarea s-a încheiat cu un moment eminescian susținut de actorul Dorel Vișan care a ales să rostească un fragment dramatic din piesa Decebal. A recitat cu o voce puternică, vibrantă emoționând sala.

Un eveniment cu adevărat memorabil.