CARTI, ROMANA

Doamnele sportului românesc – modele inspiraționale pe care roboții nu le pot înlocui    

Volumul Forţa femeilor în sport coordonat de Andreea Paul a apărut în această toamnă la editura Polirom din Iași. Este al patrulea volum din seria Forța femeilor … pe care Andreea Paul ni-l dăruiește umplând astfel golurile de pe piața editorială românească, dar mai ales pe cele din mentalul colectiv al unei societăți profund patriarhale, în ciuda semnelor de schimbare care sunt tot mai evidente în ultima vreme. Andreea Paul reprezintă, prin eforturile ei concretizate în seria de la Polirom, această schimbare. Și, sigur, așa cum se întâmplă adesea în viață, scânteia care a pus în mișcare eforturile unei echipe mici, dar curajoase de voluntari, au fost declanșate de întrebarea fiicei autoarei, întrebare la care nici ChatGPT n-a știut să răspundă.

„Câte medalii olimpice au reuşit să obţină româncele de-­a lungul timpului?” Încă o data se dovedește că o întrebare bună, este mai eficientă ca orice răspuns sofisticat.

Primul volum al seriei, Forța politică a femeilor, a apărut în 2011 urmat în 2016 de Forța economică a femeilor și în 2018 de Forţa civică a femeilor, toate publicate în colecția „EgoGrafii” a editurii Polirom. Prezentul volum Forţa femeilor în sport completează în mod fericit eforturile editoarei Andreea Paul de a atrage atenția într-un mod informat și, în același timp, alarmat și sensibil asupra a ceea ce majoritatea dintre noi pobabil vedem și simțim că se întâmplă în societatea românească post-decembristă: declinul tot mai accelerat al educației și sportului. Cu alte cuvinte acest volum reprezintă o nouă carte necesară, utilă și, în același timp, atrăgătoare care găsește echilibrul necesar pentru a nu plictisi cititorul în mod activist și partizan. O carte pe care este greu s-o lași deoparte după ce ai deschis-o.

Cartea este structurată în trei părți, Sportivele României, Antrenoare, Jurnaliste în sport, urmate de câteva Anexe și precedate de o Notă asupra ediției și o Introducere ambele scrise de editoare. Ceea ce se numește modest Notă asupra ediției este, dincolo de mulțumirile specifice unei astfel de secțiuni, o elocventă introducere în problematica volumului ridicând întrebări pe care doar o cercetare atentă și laborioasă le-a putut formula. Sigur că Andreea Paul ne oferă aici și argumentele pentru nevoia unei astfel de cărți. Introducerea are titlul complet Prima participare a femeilor la Jocurile Olimpice şi prima medalie în 1900 și pune situația femeilor sportive din România într-un context international mai larg.

Probabil că vor exista și voci (ele apar întotdeauna) care vor spune că o astfel de carte este inutilă – femeile au acum drepturi egale cu bărbații și, ca atare, despre ce mai vorbim? Pentru cei care gândesc astfel și, mai ales, pentru tinerele și tinerii care s-au născut cu idea egalității de gen acceptată social și teoretic de, aproape, toată lumea este bine să le reamintim că în 1896 Pierre de Coubertin, cel care a renăscut Jocurile Olimpice Moderne, spunea că la un astfel de eveniment „Participarea femeilor este lipsită de pragmatism, neinteresantă, inestetică şi incorectă” (A.P., p. 11) pentru că „indiferent de cât de dură ar fi o sportivă, organismul ei nu este menit să suporte anumite șocuri” [1].

Și pentru a înțelege mai clar ce a însemnat lupta femeilor pentru admitere și recunoaștere în viața sportivă este emblematică și impresionantă povestea grecoaicei Stamata Revithi căreia i s-a interzis să concureze la maratonul de 40 km din 1896 pentru că era femeie. Dar Revithi a pornit în cursă la o zi după evenimentul „oficial” al bărbaţilor având grijă să aibă documente care să-i ateste plecarea și sosirea. Cu toate acestea nu i s­a permis să intre pe stadionul Panathinaiko unde ar fi trebuit să se finalizeze maratonul și nici nu i­-a fost recunoscut oficial rezultatul, deși cazul ei s-a bucurat de o justificată acoperire în presă. (A.P., p. 11) și [2].

Formația de economistă a Andreei Paul ca și ușurința ei remarcabilă de a comunica simplu, dar cu impact, idei și situații complexe, o fac să ne ofere un tablou viu, sensibil și bazat pe cifre exacte al contribuției femeilor românce la palmaresul sportiv al țării. Pornind de la început de la ideea sănătoasă că succesele unei națiuni trebuie analizate și apreciate fără tentația facilă a ideologizării, Andreea Paul ne informează fără emfază, dar cu justificată mândrie, că dintre cele 309 medalii olimpice câştigate de români în timp, 156 au fost obţinute de femei şi 153 de bărbaţi, iar împreună, pentru că este important să fim împreună și nu despărțiți de tot felul de meme și tendințe de moment, putem contribui la imaginea corectă a țării în primul rând între noi pentru a ne recăpăta demnitatea și respectul față de noi înșine, dar și în fața lumii internaționale care știe puține și nu întotdeauna bune despre noi. Volumul pe care ni-l propune Andreea Paul vine să corecteze aceste neajunsuri.

Pentru a încheia privirea de ansamblu asupra volumului este important să spun că partea întâi dedicată Sportivelor României, cuprinde un număr impresionant de 72 de sportive care fie că au răspuns la intervuri, fie că au fost evocate de către cei care le-au cunoscut. Partea a doua, care se referă la Antrenoare, desi este desigur o împărțire relativ arbitrară, o parte din eroinele cuprinse în aceste secțiuni jucând ambele roluri, cuprinde opt antrenoare la fel ca și secțiunea Jurnaliste în sport. În sfârșit, Anexele cuprind două materiale foarte interesante referitoare la româncele medaliate la Jocurile olimpice (cu disciplina și proba de concurs în care au câștigat, tipul de medalie și anul performanței) precum și reprezentante ale federaţiilor sportive naţionale în cadrul organizaţiilor sportive internaţionale. Aceste două anexe au fost realizate de coordonatoarea volumului împreună cu Comitetul Olimpic și Sportiv Român (COSR).

Celelalte două anexe reprezintă gândurile lui Carol¬Eduard Novák despre „Sportul românesc are o nouă strategie” și ale lui Mihai Covaliu despre „Forţa feminină”. Cei doi nu sunt doar ocupanții unor poziții în instituțiile sportive ale țării, ci au o viață cu solide cariere sportive. Contribuțiile lor la acest volum sunt motivaționale pentru noile generații de români și pentru oricine este interesat de importanța sportului pentru bunăstarea fizică și mintală a oamenilor și a țării. Cum spune Andreea Paul în încheierea Notei asupra ediției „atunci când femeile progresează, ţările progresează, iar atunci când activismul sportiv creşte, naţiunile prosperă”.

Carol¬Eduard Novák consideră că succesele femeilor sunt cu atât mai deosebite cu cât le este mai greu să le obțină decât bărbaţilor, pentru că trebuie să jongleze permanent cu responsabilităţi multiple. Și reușesc să facă acest lucru prin „responsabilitatea” de care dau dovadă. „Sunt mai rezistente psihic, dar şi mai empatice. De aici vine forţa lor. Forţa feminină, sportivă şi nu numai.” (A.P., p. 391)

Photo by x ) on Unsplash

Citiți cartea – o să vă fascineze! Citiți multiplele povești de succes bazate nu pe magie, nu pe viața în metavers, nu pe rețete și antrenamente în diverse jocuri video (ele sunt utile, dar cu măsură) ci pe pasiunea pe care copiii și părinții și-o identifică împreună, pe amuzamentul inițial și, pe măsură ce atracția și dragostea pentru sport se amplifică, pe disciplina și efortul constant de a-ți depăși limitele, de a deveni mai bun/ă, de a sprijini prin eforturile tale o comunitate mai mare sau mai mică. Cu alte cuvinte, sportul te ajută să devii liderul sau lidera propriei vieți.

Referințe

Andreea Paul, 2023, Forţa femeilor în sport, Editura Polirom, Colecția EGO-GRAFII

[1] https://theworld.org/stories/2016-08-17/see-120-years-struggle-gender-equality-olympics

[2] https://en.wikipedia.org/wiki/Stamata_Revithi

DIN VIATA, Educație, ROMANA, Uncategorized

Cum să facem educația mai competitivă? Colaborând!

Cum să-ți faci lecțiile mai bune, mai inspiraționale, mai eficiente și, evident, în concordanță cu programa de care trebuie să te ții ca profesor într-un sistem de educație strict centralizat și foarte controlat cum este cel românesc? Este o întrebare pertinentă la care majoritatea va răspunde da, vrem să facem asta, dar cum? În condițiile în care suntem și noi, profesorii oameni, nu super eroi, și societatea are așteptări prea mari de la noi.

Am primit o invitație prin INACO la un eveniment care și-a propus să răspundă la întrebarea de mai sus. Evident, că m-am înscris. Evenimentul a fost organizat de asociația “Ține de Noi” și a fost organizat ca webinar. Detalii tehnice despre webinar, ca și înregistrarea lui o găsiți aici.

Câteva detalii subiective, dar posibil pertinente, găsiți mai jos:

– un eveniment necesar, bun și care a fost și gratuit. De ce?  Păi, nu se dau adeverințe de participare. Și pentru că este un webinar de conștientizare și, mai ales, de atragere de viitori participanți la cursuri plătite. Ceea ce nu este un reproș, dimpotrivă, este o excelentă strategie de marketing.

–  poate prea ambițios fiind dedicat “tuturor actorilor implicați în acest domeniu: profesori, reprezentanți ai elevilor, părinți, ONG-uri”. Cam mulți ca să-I mulțumești pe toți! Și totuși … de ce nu?

– o promisiune pe care niciunul dintre participanți n-a luat-o prea în serios fiind clar o tehnică de vânzare: “profesorii vor învăța să utilizeze video producția în educație, pentru cursuri online, să producă materiale din curriculum și să înțeleagă mai bine activitatea online a elevilor lor.” Zău?!?

Probabil că ultima promisiune a fost clar cea mai pertinentă. Lucrez de peste 40 de ani în educație și sunt fascinată constant de energia costructivă care se pierde în sistem din cauza ignorării celor care se presupune că învață pasiv de la noi, adică elevii sau studenții. Și ei învață într-adevăr, majoritatea, dar adesea în afara sistemului. Și învățăm și noi, profesorii chiar foarte multe, de la ei.

În sistemul privat de educație, la toate palierele lui, se cere constant feedback de la toată lumea, mai ales de la elevi, studenți, cursanți. De ce? Pentru că învățăm constant de la ei ca persoane și ca organizații. Sigur că cei mai buni din sistemul de stat fac și ei asta, dar este departe de a fi o bună practică generalizată.

– că acest eveniment a fost necesar și insuficient este clar din numărul de participanți: peste 200. O cifră care spune ceva despre dorința oamenilor de a se dezvolta, a învăța – sigur în timpul lor liber, seara după o zi lungă și încărcată de „corvezile” cerute de sistem. Și, majoritatea, am stat până la sfârșit, deși știam că înregistrarea va fi pe Facebook integral.

– ce mi-a plăcut mult la acest webinar:

  • Reconfirmarea dorinței de a învăța și a ne autodepăși
  • Întâlnirea cu oameni remarcabili, curajoși, modele de urmat: Teddy Necula, Alexandru Cojocaru, Magda Cojocea, învățătoare chiar la Școala nr 5 – București la care am învățat și eu … într-o altă viață.
  • Nevoia de rezumare și concentrare a informației, utilizarea google trends.

– ce mi-a plăcut mai puțin:

  • vorbitul prea repede (moderatoarea a și făcut apel la un ritm mai inteligibil);
  • vorbitul fără conținut, de dragul de a ne auzi doar
  • romgleza – sumarizarea (rezumarea), gapul (decalajul), footage-ul (material filmat), tool (instrument), engagementul la conținutul video (interacțiunea). Nu o putem evita constant, dar putem face un efort ca semn de politețe față de propria noastră limbă și cultură.

Probabil că cel mai mult mi-a plăcut concluzia despre importanța colaborării ca șansă reală de a deveni mai competitivi. Așa cum spunea Răzvan Orășanu, președintele asociației “Ține de Noi”, nu știm (încă – sper eu) “să învățăm împreună, ca în Republica Moldova”. Din păcate resursele există, dar nu sunt suficient cunoscute și folosite. Și zice în continuare: E nevoie de un proiect colaborativ.

Corect, dar oare sistemul încurajează colaborarea în România? Ca profesor de leadership și comportament organizațional pot spune cu mare tristețe că răspunsul este din păcate negativ, cu mici excepții.

ANTREPRENORIAT. LEADERSHIP. AFACERI, Educație, ROMANA

Cine ne pregătește pentru viitor?

Viitorul este deja aici. Cum ne pregătim pentru el? Și, mai ales, cine-i pregătește pe cei care sunt la început de viață, de carieră? Vi se pare că școala? O bună prietenă îmi spunea chiar în seara asta pe un ton indignat că ce învață fiul ei din clasa a V-a la o școală obișnuită nu are mare legătură cu ce-nvață doi dintre elevii pe care-i pregătește la o limbă rară, de aceeași vârstă, dar care-nvață la școala Laude-Reut din București. “Eu fac teme de-nnebunesc, scriu compuneri, iar ceilalți fac robotică, diplomație învață tot felul de limbi exotice pentru zona noastră și se duc de drag la școală.”

Prietena mea nu e singură. Aud constant o mulțime de povești similare. Și atunci întrebarea pusă de mine are sens: cum se pregătesc copiii sau nepoții noștri, sau chiar noi, pentru un viitor care ne-a obligat deja pe toți și pe fiecare să interacționăm virtual. Cum să ne alegem meserii care nici măcar nu există ca proiect în mintea sau visele antreprenorilor de azi, ce să mai vorbim de cele din ofertele educaționale prăfuite ale universităților sau în faimosul COR (Clasificarea Ocupatiilor din Romania)?

Răspunsul este oferit de câțiva ani de INACO– Inițiativa pentru Competitivitate prin proiectul aflat la a treia ediție și intitulat Ghidului Meseriilor Viitorului (GMV).

GMV prezintă cele mai căutate profesii ale viitorului până în 2050: dezvoltatori de software și aplicații IT, directori de vânzări și analiști de marketing și profesioniști în domeniul medical, specialiști în robotică și inteligență artificială, creatori de modă și de mâncăruri imprimate 3D, specialiști în 5G, realitatea virtuală augmentată și mixtă, transport autonom și multe altele.

https://inaco.ro/wp-content/uploads/2020/10/Ghidul-meseriilor-viitorului-3.pdf

Limbajul este simplu, fără să simplifice însă, interactiv, cu trimiteri la video-clipuri și articole detaliate despre subiectele abordate.

Se încearcă răspunsuri și scenarii posibile, dar mai ales se ridică întrebări și se discută despre problemele pe care le va genera dezvoltarea accelerată a tehnologiei, despre aspecte etice complexe, dar se trag și semnale de alarmă serioase asupra pericolului rămânerii în afara revoluției digitale și tehnologice.

Este o lectură incitantă, recomandată pentru elevi, studenți, profesori și părinți. Este o sinteză făcută de un grup de experți INACO, coordonată de Andreea Paul, care pune la dispoziția oricui interesat de reorientare profesională un material care invită la reflecție, dar și la acțiune.

Puteți accesa ghidul aici. Lectură plăcută.

ANTREPRENORIAT. LEADERSHIP. AFACERI, Educație, GANDIRE CRITICA, ROMANA

Despre educație – din nou

Se apropie din nou începerea școlii. Și vorbim tot mai mult despre educație. Ne frământă, firesc de altfel, atâtea lucruri. Am recitit un articol pe care l-am scris la începutul anului pe site-ul INACO și pe care l-am republicat și pe blog, aici. Este la fel de adevărat acum ca și atunci, dar acum doar spicuiesc din el. Cel mai trist lucru este că un Raport al Băncii Mondiale subliniază că decalajul dintre atingerea potențialului uman în România este de 60% față de UE (100%) și este asociat direct cu o lipsă de calitate în educație (p. 138). Cu alte cuvinte dacă te-ai născut în România ai cu 40% mai puține șanse să te realizezi în viață față de restul Europei. Poate n-aș fi citit Raportul BM dacă INACO n-ar fi participat în februarie 2020 la dezbaterea lui. Raportul dedicat României este intitulat “Piețe și oameni”. Ce spune Andreea Paul, președintă INACO și, mai ales, părinte al unei copile extrem de dornică să învețe și să facă lumea mai bună? “Cea mai șocantă concluzie este că un copil născut în România atinge doar 60% din potențialul său de productivitate odată ajuns adult, în mare parte din cauza educației. Simțeam cu toții că sunt multe lucruri care nu merg bine în educație, dar când auzi o astfel de evaluare te trec toți fiorii. Este vorba de copiii noștri, de copiii României!  Este vorba de viitorul nostru! Ne tragem singuri frâna de mână.” Revenid la date, cele din Raportul BM ne arată că 40% dintre elevii români în vârstă de 15 ani nu obțin competențe de alfabetizare minime și doar 15 % din populația de vârstă activă a terminat învățământul terțiar. Cu alte cuvinte, ceea ce spun și angajatorii din România – este foarte greu să găsești capital uman adecvat ofertei de muncă a firmei tale, sau mai simplu nu avem oameni suficient de calificați pentru a munci eficient. Ce mai spune Raportul BM? Că educația românească se luptă (da, da cu frâna de mână trasă sau, dacă vreți, legată de mâini și de picioare de reglementări care fiecare separat sunt probabil bune și necesare, dar împreună și fără pregătirea din timp a sistemului, crează haos) să ofere abilitățile necesare economiei și societății (p. 113). Există o deconectare între angajatori, muncitori și ofertanții educaționali ceea ce face ca sistemul de învățare pe parcursul vieții să fie fragmentat și, ca atare, nefolositor. Există o listă lungă de cauze pentru această situație pentru cei interesați. (Capitolul 6 al Raportului). România a cunoscut o creștere economică impresionantă în ultimele două decenii, veniturile pe cap de locuitor ale țării crescând de la 26 % față de media UE în 2000 la 63 % în 2017. Dar baza acestei creșteri este tensionată din cauza, zice BM, a două componente structurale esențiale și indisolubil legate: piețele și oamenii. BM trage un semnal de alarmă subliniind că dacă România își propune să crească în continuare trebuie să abordeze 1) defectele pieței și 2) barierele care-i împiedică oamenii să-și atingă potențialul propriu, capacitatea de a participa și de a beneficia de creșterea economică a țării (p. 133).  Cu alte cuvinte, România tebuie să-și rezolve problemele de competitivitate și de educație. Și, dacă n-am fost suficient de explicită, reiau. La pagina 138 Raportul BM spune limpede: decalajul dintre atingerea potențialului uman în România este de 60% față de UE (100%) și este asociat direct cu o lipsă de calitate în educație (p. 138). Lipsa educației competitive poate duce la generarea și acceptarea unor decizii care pun în pericol, pe termen din ce în ce mai scurt, supraviețuirea noastră ca specie. Nu a lumii, lumea va continua să existe și fără noi. Dar a noastră ca specie. Ce să mai vorbim de noi ca țară? Până să ne-ngrijorăm de soarta lumii, poate e mai simplu să ne gândim la noi. La cei care cu ocazia pandemiei ne redescoperim țara și ne dăm seama cât de multe lucruri minunate se ascund în ea și așteaptă să fie (re)descoperite. De oameni bine educați și mândri că s-au născut aici. Da, sper să ne descurcăm. Dacă nu noi, atunci copiii și cei tineri. Nu de ei sau pentru ei sunt îngrijorată. Ci pentru cei aroganți, care le știu pe toate și sunt în diverse locuri de unde pot trage frâna. În loc să apese accelerația. Ei sunt cei care mai au de învățat. Mult.
Educație, ROMANA

Educație și inovație

Fără educație nu existăm. INACO, la trei ani de existență, pariază pe educație. Continuă și  accelerată. Și pe inovație. Este extrem de motivant să fiu parte din povestea INACO. Și să pot vorbi semnificativ cu oameni minunați. Și toți voluntarii și prietenii INACO sunt minunați fiecare în felul lui.

La aniversarea de trei ani de INACO, la Diverta Lipscani, am întâlnit mulți oameni minunați. Din cele mai variate domenii și grupe de vârstă. Ba chiar mi-am revăzut unul dintre studenții internaționali pe care i-am avut la master și care are o frumoasă carieră de afaceri în România.

Dar cea mai impresionantă poveste pe care am ascultat-o a fost spusă de Cornel Amariei. Povestea lui o știam dinainte. Faptele le găsim pe internet.

Unul din cei trei români care au apărut vreodată în Forbes. Cornel a fost nominalizat ca una dintre cele mai influente 10 persoane sub 30 de ani din Europa. Ce face acum? Este șef de inovație la Continental Automotive. Ce a făcut în cei 27 de ani de existență? A dezvoltat produse/aplicații pentru care a obținut peste 50 de brevete pe an. Printr-un start-up, a dezvoltat „ochelarii” pentru nevăzători. A publicat o carte în engleză care se vinde în peste 30 de țări, a călătorit în 40 de țări, iar în timpul liber cântă la chitară și învață să piloteze avioane.

Ce nu se vede pe net atât de ușor: naturalețea, calitățile de vorbitor în public, arta remarcabilă prin care te face să-i admiri pasiunea, curiozitatea și dorința de a rezolva probleme acute pentru oameni, dar și să-ți aduci aminte cu disperare că un sistem ca cel românesc nu permite celor care se nasc aici să-și realizeze potențialul uman decât în proporție de 60%. Ce țară este cea în care părinții unui tânăr cu o medalie de aur la gât nu-i pot oferi o masă la restaurant? Este una din poveștile pe care a spus-o seara trecută cu o voce neutră, și a trecut repede mai departe. Pentru un om cu palmaresul lui este deosebit de modest. Smerenia în acțiune.

Revenind la aniversarea INACO. O aniversare de suflet. Sigur că în spate se ascunde multă muncă. Nu poți realiza ce s-a realizat la INACO decât prin pasiune și muncă. 4 SMART Laburi până în prezent. Un Ghid al Meseriilor Viitorului în două ediții. Sute de traininguri. Proiecte de cercetare. Campanii de advocacy…

Și mai ales – pariul pe educație. Cum spune Andreea Paul, președintele INACO: “Știu că ne-am obișnuit să dăm vina unii pe alții pentru modul în care arată educația la noi, pentru cum arată România în ansamblu. Dar școala este a noastră, a comunității locale, iar România tot a noastră. Modul în care arată depinde chiar de noi.”

ENGLISH, ROMANA

Înainte de Crăciun – Pre-Christmas

Ce este o echipă? Pentru mine, acum, este ca un concert și sper, în timp, să se transforme într-o simfonie. Așa m-am simțit aseară în echipa INACO – ca într-un concert de Crăciun. De ce? Pentru că suntem o echipă de profesioniști minunați, conduși cu entuziasm și pasiune de dirijoarea noastră Andreea Paul, care selectează constant partituri noi și provocatoare, dificil de interpretat adesea, dar cu un succes garantat la publicul larg al societății românești prin temele acut importante pentru noi toți. În diversele noastre proiecte avem roluri clare,  învățăm lucruri noi pe care le punem în practică, pentru că practica socială este cea pe care vrem s-o schimbăm în mai bine. Avem relații între noi de o calitate deosebită pentru că ne conduc nu orgoliile personale, o da, avem destule mulțumim, cât scopurile mai ample pentru care ne-am reunit și la care fiecare, în felul nostru, vrem să contribuim. Și când am interpretat ultimele note ale unei partituri de proiect care ne-a “întins și antrenat” competențele, performanțele și ne-a făcut mai buni ca oameni, sărbătorim succesul ca echipă, împreună cu dirijoarea noastră. Crăciun binecuvântat și An Nou Fericit!

What is a team? For me, now, a team is as a concert which I hope is going to change into a symphony. That’s how I felt last night in the INACO team – as in a Christmas concert. Why? Because we are an amazing team of professionals, led enthusiastically and passionately by our conductor Andreea Paul, who constantly selects new and challenging parts, often difficult to interpret, but with guaranteed success for the general public of the Romanian society through their crucially important themes for all of us. In our various projects we have clear roles, we research and learn new things and also implement them, because it is social practice that we care for and want to change for the better. We have great relationships because we are not driven by our personal pride or rather arrogance, oh yes, we have enough of that, thank you, but we have greater goals to care for and to contribute to. And when we have interpreted the final notes of a project sheet that has “stretched and trained” our competences, our performances and changed us into better people, we celebrate our success as a team, together with our conductor. Merry Christmas and A Happy New Year!

ROMANA

Blockchain – de ce și pentru cine?

Vorbim tot mai mult despre blockchain. Cu ceva timp în urmă am și scris ceva despre ceea ce se numește tehnologia încrederii. Într-o lume tot mai plină de falsuri și manipulare blockchainul promite siguranță.

Numai pentru cei care înțeleg despre ce este vorba, cu alte cuvinte sunt educați. Mai multe detalii aici.

Dezbatere organizată de ASE, CCREI, Modex și INACO, 13 noiembrie 2019, Aula ASE.
Dezbatere organizată de ASE, CCREI, Modex și INACO, 13 noiembrie 2019, Aula ASE.

ROMANA

Comunicare 4.0 sau o carte cu 31 de autori

Păi, ce … aia-i carte? Mda, poate că este, poate că nu este! Cine suntem noi autorii să judecăm? Răspunsul stă la dumneavoastră, cititorii! Dacă va fi citită, da, putem vorbi de o carte!

Sau … poate nu! Citim azi atât de mult, citim constant pe telefoane, oriunde ne aflăm, pe ecranele în fața cărora ne petrecem tot mai mult timp, da, chiar liber, nesiliți de constrângerile unui proiect sau ale unui angajator! Dar nu vreau să explorez idea de carte, deși desigur merită făcută.

Vreau să vorbesc despre cartea noastră. Pentru că noi avem o carte: adică un obiect fizic, destul de atrăgător, destul de voluminos, destul de impozant – aș zice spre vreo 750 grame, adică un text (aici este o cu totul altă poveste) la care pe lângă autori  au lucrat cei din Editura ASE, apoi cei care au tipărit cartea, cei care au fost martori la lansarea ei la Târgul de carte Gaudeamus pe 24 noiembrie 2019. Afișul anunțând lansarea și numele celor care au avut amabilitatea și plăcerea să vorbească despre carte este mai jos.

Și s-au spus cuvinte frumoase, cuvinte pline de emoție, cuvinte care ne-au răsplătit pe noi, autorii, și restul echipei pentru efortul susținut și adesea iritant de a face ca această carte să apară. Și iată că a apărut! M-am sculat azi dimineață cu o lipsă acută a unei presiuni care a fost cu mine câteva luni și care, acum, a dispărut brusc.

De acum înainte această carte va avea viața ei, independentă de a noastră, dar legată intim de noi. O carte de acest tip este, așa cum au spus și vorbitorii de ieri, importantă și necesară pentru că adună o experiență esențială a 31 de autori diverși ca formație, dar uniți de specificul domeniului comun: comunicarea în afaceri internaționale! Și așa cum spunea ieri Andreea Paul, Președinte INACO, fiecare putem fi participanți la afacerile internaționale care au o mare diversitatea formală și geografică, mai ales azi în era inovării și creativității accelerate! Și cum spunea și Daniela Palade Teodorescu, jurnalistă cu mare experiență, este o carte importantă pentru că prezintă structurat, cu exemple utile și, mai ales, relevante României de azi competențe practice de care avem nevoie toți, în orice moment al vieții. Iar Dumitru Miron, exprimând în mod personal și inconfundabil experiența sa de lector autentic al cărții, a subliniat că este o carte care clarifică, mobilizează, invită la reflecție dar și ridică probleme legate de cel mai potrivit mod de comunicare într-o lume aflată într-un exponențial proces de digitalizare și de căutări ale unui nou model de business.

Restul a fost o mare emoție și imaginile redau mai simplu aceste emoții decât cuvintele.

Muțumiri tuturor celor care au fost prezenți și, mai ales, cititorilor prezenți și viitori care ne vor ajuta să îmbunătățim această carte.

ANTREPRENORIAT. LEADERSHIP. AFACERI, ROMANA

Microsoft Tech Day

Ca membră INACO primesc adesea invitații la diverse evenimente extrem de importante, iar alegerea participării devine din ce în ce mai dificilă. Când Andreea Paul, președinta INACO, ne-a transmis invitația de a participa la Microsoft Tech Day am acceptat după ce am consultat programul evenimentului. Era clar un eveniment important pentru oricine se ocupă de comunicarea profesională în lumea de azi și, mai ales, pentru cei care suntem implicați în proiecte ca Ghidul meseriilor viitorului  sau Smart lab.

Prin urmare, după ce am urmat pașii din scrisoarea de invitație scrisă frumos în limba română și având toate datele necesare pentru a face accesul cât mai simplu și mai prietenos, iată-mă dis de dimineață (ei, adică pe la ora 8) azi 24 octombrie 2019, în drum spre a treia ediție a Microsoft Tech Day, la Palatul Parlamentului, Sala Al.I. Cuza.

Ce este Microsoft Tech Day? După denumire este clar un eveniment pentru industria hi-tech care reunește anual lideri semnificativi care pun în discuție tendințele definitorii ale lumii de azi: inovația tehnologică și transformarea digitală. În România evenimentul este la a treia ediție, dar în alte părți ale lumii el poate avea o tradiție mai îndelungată. De exemplu, în Suedia au avut loc deja 10 ediții. Ce se-ntâmplă la un astfel de eveniment? Și chiar este un eveniment dacă luăm în considerare numărul de participanți: peste 700 la București azi sau 2073 de participanți anul trecut în Suedia la 105 sesiuni, cu 39 de expozanți și 103 vorbitori.

Atracția evenimentului de azi a fost Brad Smith, Președintele Microsoft, aflat pentru prima dată în România dar pregătit cu exemple locale elocvente și relevante înglobate într-o prezentare care a ridicat multiple întrebări semnificative. Brad Smith a fost prezentat publicului de Violeta Luca, General Manager, Microsoft România. Luca a vorbit ea însăși frumos, poate prea vizibil dependentă de prompterul din față, dar fluent și convingător. După ce a început prin a ne saluta în română, a trecut la engleză subliniind misiunea Microsoft România de a produce valoare prin augmentarea capabilităților umane.  Și a reușit să facă o frumoasă comparație între tehnologie și vioară, instrument la care a cântat, pentru a sublinia că nici un instrument, nici o tehnologie nu sunt în sine nici bune, nici rele decât în măsura în care utilizatorul le folosește într-un anumit mod și pentru un anumit scop.

Brad Smith ne-a prezentat problematica globală a industriei de tehnologie și ne-a atras atenția că suntem într-un punct critic al evoluției tehnologice, în care  întrebarea esențială este nu ce poate face tehnologia, întrebarea corectă este ce ar trebui să facă. O discuție deosebit de importantă pentru că prin ea putem evalua cum se va dezvolta societatea în viitor. Cu alte cuvinte, Brad Smith ne atrage atenția asupra moralității necesare organizațiilor, asupra faptului că pe lângă viziune, strategie și execuție, organizațiile de azi au nevoie de curaj, imaginație și dorința de a se dezvolta spre un bine mai larg decât al propriilor investitori. Și, în treacăt și fără să insiste, ne prezintă cartea proaspăt lansată luna trecută: “Tools and Weapons: The Promise and the Peril of the Digital Age” scrisă împreună cu Carol Ann Browne.

Sesiunea plenară a fost închisă de Daniel Rusen, Director de Marketing și Operațiuni al Microsoft România. O prezentare interesantă, evident mult mai tehnică, în jurul platformei Azure și a tehnologiei Cloud, dar nu numai, care n-a ocolit nici ea problemele fundamentale ale democratizării inteligenței artificiale și a provocărilor pe care le avem de rezolvat în viitor.

O zi deosebit de utilă, în care am învățat mult.

ENGLISH, ROMANA

A început școala // Back to school

Ce vrei să te faci în viață? Ce ți-ar plăcea să devii? Ce meserie sau profesie vrei să-ți alegi? Întrebări firești, pe care le-am primit și noi cândva și le punem la rândul nostru tinerilor care sunt la acel moment al vieții în care trebuie să înceapă să se gândească la viitor.

Sigur, toată lumea este oarecum obișnuită cu ideea că nu te mai poți aștepta să faci toată viața același lucru. Că nu vei face ce au făcut părinții tăi. Că-ți vei schimba foarte des locul de muncă, dar … acum trebuie să ne gândim că, foarte probabil, ne vom schimba și meseria, domeniul de activitate destul de des în viață.

Așteptările noastre, ale părinților sau dascălilor nu mai sunt conectate la dorințele și visurile tinerilor, la viteza de schimbare a nevoilor de pe piața muncii, la ritmul dezvoltărilor din diversele industrii.

Doi din trei elevi români consideră că noile meserii ale viitorului vin din domeniile roboticii, inteligenței artificiale, calculatoarelor și imprimării 3D, arată un sondaj INACO – Inițiativa pentru Competitivitate. INACO a lansat ediția a doua a Ghidului Meseriilor Viitorului (GMV) în prima zi a anului școlar 2019-2020. Este un proiect românesc dedicat elevilor, profesorilor și părinților deopotrivă interesați de învățarea exponențială. Scris și livrat în limba română care se străduiește să țină pasul cu ce se-ntâmplă prin alte limbi și, de cele mai multe ori, poate. Nu este ușor, dar … ce este ușor în viață!?!

Dacă vă interesează viitorul, lectura ediției a doua a GMV este obligatorie. Este o lectură fascinantă! De ce? Pentru că ne interesează pe toți în aproape egală măsură. Și este scrisă alert, cu multe exemple, un design prietenos și atractiv, trimiteri la videoclipuri și, mai ales, la nevoia de a reflecta a fiecăruia dintre noi la ce ne va aștepta în viitor. Cu mențiunea că viitorul nu așteaptă pe nimeni! Viitorul la care unii dintre noi mai visează este deja trecut în alte părți ale lumii! Și singura noastră salvare este învățarea continuă și de calitate.

Ce ne spune GMV tuturor, elevi, profesori și părinți, este că abilitățile practice pe care suntem obligați să ni le dezvoltăm continuu sunt unice precum semnătura noastră pe documente. Ele ne vor da valoare în viitor în societate.

Dacă sunteți oarecum îngrijorați de învățarea continuă – nu este cazul! Învățarea poate fi extraordinar de plăcută. Atenție – plăcut nu înseamnă fără efort!!! Dar este un efort care ne provoacă și ne place! Așa cum este antrenamentul zilnic pentru a fi în formă fizică bună pentru foarte mulți.

Fotografiile de mai jos sunt de la dezbateri cu GMV din țară. Cu Andreea Paul, președintă INACO și inițiatoarea și sufletul proiectului, la Zalău. Și cu mine la Curtea de Argeș. Au fost multe astfel de întâlniri, dar eu am participat doar la câteva. Tinerii, prin definiție neliniștiți și sceptici, au fost extrem de interesați. Și așa a apărut ediția a doua.

Bucurați-vă de ea, dar mai ales gândiți-vă la viitor. Al nostru, al tuturor!

Colegiul național Vlaicu Vodă – mai 2019

What do you want to do in your life? What would you like to become? What job would you like? Great questions, which we ourselves had been asked some time ago and now it’s our time to ask the young people who are at that moment of their lives when they should begin to think about their future.

Naturally, everyone got somewhat used to the idea that we can’t expect to do the same thing all our life. That we will not work in the same line as our parents did. That we will change our job quite often. However … now we have to think that, most likely, we will also have to change our qualifications and the field of activity in our lives quite often.

Our own expectations, those of parents or teachers are no longer connected to the wishes and dreams of the young people of today, or to the speed of changing needs in the labor market and to the pace of developments in various industries.

Two out of three Romanian pupils/students believe that the jobs of the future come from robotics, artificial intelligence, computers and 3D printing – according to an INACO survey. INACO is a think-tank – the Initiative for Competitiveness. INACO has launched the second edition of the Guide to Future Jobs (GFJ) on the first day of the 2019-2020 school year. It is a Romanian project dedicated to students, teachers and parents alike interested in exponential learning. It is written and delivered in Romanian which strives to keep up with what is happening in other languages and, most of the time, it can. It’s not easy, and yet … what’s easy in life!?!

If you are interested in the future, the second edition of GFJ is a must read. And a fascinating one! Why? Because we are all interested even if in various degrees and from various perspectives. It is written alertly, with many examples, a friendly and attractive design, links to video clips and, above all, it makes us reflect on the future and what it has in store for us. With the mention that the future is not waiting for anyone! The future some of us still dream about is already past somewhere else! And our only salvation is learning – continuous and qualitative.

What the GFJ tells us all, students, teachers and parents, is that the practical skills we have to continuously develop are as unique as our signature on documents. They are the one to give us value in the future in society.

If you are somewhat worried about lifelong learning – don’t be! Learning can be extraordinarily enjoyable. Attention – enjoyable does not mean effortless!!! It is nevertheless an effort that challenges us! And we love it! Somehow similar to our daily workout to be fit for so many of us.

The photos below are from presentations of GFJ across the country. In Zalău with Andreea Paul, INACO president and initiator and driving force of the project. And with me in Curtea de Argeș. There have been many such meetings; I only attended a few. Young people, by default restless and skeptical, have been extremely interested. And this is how the second edition of GFJ appeared.

Enjoy this new edition! And think about the future. Ours, everybody’s!