CONFERENCES, ENGLISH, LANGUAGE AND COMMUNICATION

International conferences – really at a click’s distance

October is still a very busy month for most people. Even under the effects of the pandemic. Not only because autumn is putting more strain on the COVID scare for everybody, jabbed, vaxxed or otherwise, but also because in climates and environments like ours (temperate, that is with four seasons, and with traditional culinary habits) most of us are busy with preserves and pickles.

I have some traditional conferences that I’m part of and always love to attend: my own department’s conference, my faculty’s conference and the STRATEGICA conference of SNSPA.

Here I’ll write about my department’s conference. Just a few notes. If anyone is interested, the programme is at the end of this post. If you have a look, you’ll see that it was a substantial, attractive, really engaging programme.   I’ll just name the plenary speakers here:

Carmen PÉREZ-LLANTADA, Professor, University of Zaragoza, Spain
Engaging with digital literacies in learning academic and research communication

André HEDLUND, Educational Consultant, Pontifical Catholic University of Paraná (PUC-PR) – School of Education and Humanities, Brazil
Learning Cosmos: A Voyage into the Learner’s Universe

Cristina Alice TOMA, Université Libre de Bruxelles, Belgium
Le mythe de l’éternel retour – entre Orient et Occident

Mala PANDURANG, Professor, Principal Dr. BMN College (Autonomous), Mumbai, India
Compassion and the Arts in the Time of the Pandemic: a Digital Journey

When would it have been possible to have as guest speakers in our event researchers and experts from such distant geographies? Of such diverse profiles? Could we ever have had a budget to cover their fees and traveling expenses? The answer is obvious: probably never. We are, therefore, looking at profound changes in conference organization and participation. We have to adapt to a new environment (the virtual world) and to acquire new skills. This is not always easy. And it’s only the beginning.

On the plus side, conversations around the world are richer, with contributions from far away (Brazil, India) and with voices which may have only rarely, if ever, been heard in our academic environment. And suddenly such events just happen.

I participated in all the plenaries – from my desk or on my cell, moving around town doing my daily chores. We are no longer tied to a conference room, to juggling with conflicting timetables, left with the regrets of not being able to “be there”. We can even participate in several conferences – though that requires a lot of practice. And is it really worth it when we can listen to the recording on the various social media at our convenience? Such as here or here.

It’s the beginning of a new world, or of a new normal. As we well know, the speed of novelty degradation is continuously increasing. Therefore, the new normal will not be new for a long time. It is clear, at least to me, that there’s not going back towards the old world. We’ll always keep part of the old world in us, but we are pushed to adapt to the new one. Let’s hope that it will be a better world for a larger number of people. I’m always hopeful.  

DIN VIATA, ROMANA

In Memoriam – Dan Tănasie

Pentru mine au fost întotdeauna un cuplu – Vivi și Dan Tănasie. Nu mi-i pot imagina separați. Ne cunoaștem de o viață. Întâi a plecat Lulu, soțul meu, apoi Vivi a suferit un AVC și acum Dan. A plecat spre alte lumi, poate spre Marele Arhitect, poate spre lumina divină a unui Dumnezeu care pare adesea că ne-a uitat sau, poate, doar ne încearcă răbdarea și umanitatea. Nu vreau să las trecerea lui Dan fără un mic ecou, aici pe pagina mea.

Plecarea lui a făcut să vibreze pânza lumii noastre și am primit știrea trecerii lui din diverse colțuri și de la prieteni dragi cu care nu mai apucăm să ne vedem – nu, nu din cauza vârstei, ci a vremurilor. Puținele știri pe care le mai am despre Vivi și Dan mi-au venit așa.  

Este cazul acum să-mi amintesc aici de clipele minunate pe care le-am petrecut împreună. Un revelion făcut la Eforie Nord prin 1978 (pe vremea aia era o aventură exotică), concediul petrecut cu ei și Cosmin la Neptun în 1979. Noi fetele și Cosmin eram cu jachete și ne uitam de pe marginea piscinei cum Dan și Lulu se bălăceau zgomotos pentru că eram, probabil, singurii curajoși pe faleză. Ce ne-am bucurat acum vreo doi ani când i-am arătat pozele lui Vivi în timp ce Dan era la pescuit. Câte seri petrecute în casele prin care au trecut – din Calea Victoriei în Cosmonauți și apoi la curte, sau la noi sau aiurea. Câte partide de pescuit n-au făcut împreună cu Lulu și Ionuț! Dar concediul de la Sulina?

Aniversarea de 70 de ani a lui Dan de la Select când am reîntâlnit prieteni dragi, l-am revăzut pe Cosmin maturizat de trecerea prin viață, ne-am amintit … viața!

Ultima întâlnire a fost la Curtea de Argeș în august 2019. Cu Vivi și Whiskey am stat în chioșc depănând amintiri, schimbând impresii de lectură și mai târziu și cu Dan care, ca de obicei, mi-a lăsat captura zilei.

Și câte altele.

Era foarte mândru că era absolvent de comerț exterior. Printre relativ puținii din perioada în care a existat facultatea ca atare. Adică, zicea el, ce ziceți voi acum că este REI. Și-i făcea mare plăcere să-și amintească de profesorii de atunci.

Da, era plin de viață, optimist, mereu dornic să facă lucruri noi, îndrăgostit la nebunie de nepoata Maria, Măriuca cum o alinta, pe care am și cunoscut-o datorită grijii enorme pe care o avea față de ea. Era un izvor nesecat de bancuri și pilde ardelenești, un vocabular total incorect politic față de standardele de azi, dar deosebit de savuros și memorabil. Un om adevărat.

A cunoscut o mulțime de oameni remarcabili, dar a fost de o discreție desăvârșită fără să pară secretos. Neuitând o clipă de unde vine și, probabil, de ce s-a aflat temporar, ca noi toți, aici era deplin conștient de misiunea lui: să servească unei cauze înalte pe care adesea unii o uităm, dacă am știut-o vreodată. A arătat drumul celor care au avut ochi și dorința de a face mai mult și mai bine.

Ne vei lipsi, Dănuț.

ANTREPRENORIAT. LEADERSHIP. AFACERI, Educație, LIMBA SI COMUNICARE, ROMANA

Masterande, profi, lecții … de viață

Am promis o continuare și, iată, mă țin de cuvânt. Sunt impresionată de reacțiile primite la ce-am scris aici. Fericită și, da, smerită. Fericirea sunt convinsă c-o înțelegeți fără explicații suplimentare. Smerenia, însă, simt nevoia s-o explic.

Nu pentru că n-ați ști ce-nseamnă, deși este adesea folosită ca un clișeu pentru că dă foarte bine. Nu suntem aroganți – asta se penalizează; suntem smeriți pentru că așa cere corectitudinea politică de azi.

Ei bine, prin smerenie eu înțeleg doar o parte din ceea ce ne spune DEX-ul că-nseamnă, respectiv: atitudine umilă, supusă, respectuoasă; comportare modestă, plină de bună-cuviință. Mărturisesc că n-am fost niciodată nici umilă, nici foarte supusă. Cu toate consecințele respective, dar m-am străduit constant să fiu politicoasă și plină de bună-cuviință. Mai ales față de cei care se aflau într-o poziție lipsită de putere în fața mea. În această categorie intră și studenții. Există o literatură specializată în acest sens, dar și multe exemple din presa neprofesională care anunță adesea încălcările echilibrului student/elev – profesor/ învățător. Din ambele sensuri, dar nu asta vreau să discut aici. Vreau să subliniez că în peste 25 de ani de învățământ superior nu am avut niciodată conflicte cu studenții. Sigur că am avut divergențe de opinii, nu au fost întotdeauna mulțumiți de nota primită. Dar, și ei și eu, am reușit cu respect și politețe să ne clarificăm pozițiile. Și cred că cel mai important a fost că i-am respectat constant. Niciodată n-am intrat într-o relație de învățare crezând că am toate atuurile, că eu sunt autoritatea supremă. Deși am crescut și m-am format într-o cultură în care era foarte la modă zicala “10 este pentru Dumnezeu, nouă pentru profesor, și de aici în jos trebuie să mă convingeți de ce știți!” Sigur că și atunci. ca și acum. erau dascăli și dascăli, după cum exista și o mare diversitate de profiluri de elevi și studenți la care se adaugă toate problemele adolescenței și tinereții. Dar exista respectul social – pentru actul de învățare și pentru cei implicați în el. Nu se confunda ușurința accesului la informații, care evident era atunci ca și acum o chestiune contextuală, de resurse, cu abilitatea de a folosi informațiile în mod independent și creativ. Adică, spus mai simplu, informația regurgitată nu era apreciată. Și ca să-nchei această referință la evaluarea severă a timpurilor trecute, vreau doar să subliniez ceea ce poate nu este chiar foarte evident – că sunt și profi care regurgitează info, fără să-și crească elevii/studenții puternici și independenți ca să facă față oricărei info complet false sau doar ușor distorsionate.

Andrei Terecoasă on Unsplash Vivek Doshi on Unsplash

Dizertațiile masterandelor pe care le-am coordonat au avut temele obișnuite, clasice: International meetings – effective strategies of communication in the real and virtual communities; Communication for social change & social marketing; Moral Leadership – Whose Values? How Do we Communicate Them?; Creative People Creative Organizations. Dar, cercetarea făcută de ele într-o perioadă atât de atipică, lucrând de acasă și întâlnindu-ne doar online, a fost ancorată în realitățile pandemiei prin care am trecut și continuăm să trecem.

Am să punctez câteva lucruri care mi-au plăcut și mi-au dat de gândit.

Maria este fascinată de leadership, dar nu de cel care ne-mpinge mai sus, mai repede pentru profituri mai mari, ci de cel care este deschis spre inovare, căruia nu-i este teamă să învețe și să învețe pe alții după cum spune Oscar Arias. Maria se uită spre inovarea socială și, ca majoritatea masteranzilor din această promoție, își alege studiul de caz din lumea bântuită de angoasele covidului de ultimă generație. Ridică întrebări delicate – putem învăța ceva de la modul în care chinezii au tratat pandemia, dar de la liderii femei care și-au condus țările cu grijă față de oameni, fără declarații beligerante, dar cu mână de fier? La ce sau cui folosesc teoriile conspiraționiste? Dar „infodemia” – adică epidemia informatică? Lecțiile de leadership pe care Maria le-a evidențiat prin cercetarea ei sunt:

  • Succesul necesită timp
  • Uneori vrei să uiți ce ai văzut
  • Continuă să mergi înainte
  • Liderii măreți știu care pot fi consecințele, dar acționează în ciuda lor
  • Povestea ta contează
  • Dacă nu puteți controla situația, examinați-o
  • Arătați echipei că vă pasă de ei

Adina, interesată de modul cum comunică oamenii în comunități virtuale, face o cercetare empirică prin care chestionează un public obișnuit cu acest gen de comunicare. Primește 203 răspunsuri care evidențiază că angajații, în funcție de nivelul de educație și de experiență, aleg să comunice în scris (email) sau oral (telefon sau ședințe online). Adina consideră că ședințele/întâlnirile online sunt preferate discuțiilor telefonice, iar comunicarea formală pierde tot mai mult teren față de cea informală mai ales în comunicarea orală. Chiar dacă vorbești cu directorul executiv sau cu alte persoane din vârful ierarhiei organizaționale este mai simplu, zice Adina prin respondenții ei, să spui “Bună, Tom” decât “Bună dimineața, domnule director general”. O observație interesantă pusă în evidență de cercetarea Adinei, dar pe care n-a putut s-o dezvolte din cauza nerelevanței față de subiectul cercetării ei, este că toți respondenții care au doctorat lucrează în sectorul public. Adina concluzionează că sistemul privat nu pune această cerință. Eu mă-ntreb dacă lejeritatea studiilor doctorale poate avea oare vreo influență asupra acestei preferințe a celor din sectorul public. Oricum merită investigat.

Noemi urmărește problematica leadershipului și a modului în care liderii au comunicat în timpul crizei COVID-19. Pentru Noemi, leadership înseamnă a-ți servi comunitatea pe care o conduci, a te pune în slujba ei și nu a-i da ordine. Și, mai ales, leadershipul nu este o trăsătură a elitelor, ci poate fi găsit în întreaga societate, la orice nivel. Este unul din elementele de bază ale cursului meu și sunt foarte fericită când îl găsesc subliniat la studenții mei. Noemi analizează problematica leadershipului moral și subliniază că scopul acestui tip de leadership nu este să creeze o societate ideală, ci să încurajeze abordarea că fiecare persoană poate acționa ca membru pozitiv al unei societăți imperfecte. Prin urmare cum este un lider moral? Un lider moral învață continuu, îi educă pe ceilalți, face ceea ce spune și știe cum să păstreze un echilibru sănătos între disciplină și motivație. Și, se-ntreabă Noemi, într-o lume globalizată care sunt valorile pe care le promovăm și le urmăm? O întrebare pertinentă, continuă ea, pentru că este naiv să credem că avem toți aceleași valori și interese care ne-ar face să acționăm la fel. Când o absolventă ridică astfel de întrebări, personal sunt plină de optimism: există speranța unei lumi mai bune.

Nicoleta crede că o comunitate lipsită de creativitate nu are multe șanse de progres. Lucrează într-o industrie puternic reglementată în care, la prima vedere, sunt foarte puține nișe pentru a fi creativ. Nu și pentru oameni tineri și dornici să facă lucruri noi și să învețe constant. Nicoleta a studiat creativitatea organizațională și a hotărât că cel mai util element în cercetarea ei pentru dizertație ar fi o discuție cu CEO-ul companiei în care lucrează. Cultura organizațională și, implicit, modul de difuzare al inovării organizaționale depind, în mare măsură, de managementul de vârf. Personal am fost sceptică în privința obținerii unui interviu, dar iată că Nicoleta l-a obținut și a desprins din el lecții care ne pot fi utile tuturor. De la faptul că directorul general al unui gigant precum ENGIE România își face timp ca să ajute un membru al organizației să se dezvolte, frumos spus de Nicoleta sub forma “the lesson of availability” – lecția disponibilității, la interesul față de interesele clienților și de dezvoltarea locală, la dificultățile conducerii unei organizații într-o altă cultură. Iată câteva din lecțiile evidențiate de cercetarea Nicoletei:

  • să schimbăm modul de gândire al oamenilor,
  • să încurajăm mințile deschise;
  • să vedem marea schimbare și să ne adaptăm;
  • să vedem ce va funcționa în viitor;
  • să ne asigurăm că lucrurile nu vor stagna.

 Cum? Toată lumea trebuie să fie creativă, îndrăzneață și curajoasă. DAR, și politicoasă și gata să-nvețe constant.

Optimismul meu este cu siguranță firesc – lumea are toate șansele să fie mai bună cu astfel de oameni!

Photo by Brett Jordan on Unsplash Photo by Tim Mossholder on Unsplash

ANTREPRENORIAT. LEADERSHIP. AFACERI, CONFERINTE, Educație, ROMANA

Internaționalizarea și globalizarea afacerilor – una dintre mini-secțiunile celei de-a 14-a Conferințe internaționale despre excelența în afaceri – Revoluția afacerilor în era digitală, prezidată de Luminița Nicolescu și de mine. Un eveniment academic excelent care demonstrează că internaționalizarea și globalizarea se adaptează la noile realități mondiale. Participanți deosebiți, discuții provocatoare și conștientizarea faptului că există mai multe întrebări decât răspunsuri. Ceea ce este într-adevăr un semn de maturitate intelectuală.


Iată că online este posibil și în condiții foarte bune. Online este bun din mai multe motive importante. Cu toate acestea, nimic nu se poate compara cu schimburile incitante de idei din timpul dineului conferinței pe care organizatorii ICBE l-au organizat întotdeauna impecabil. Viitorul poate fi încă minunat!

CONFERENCES, ENGLISH, ENTREPRENEURSHIP. LEADERSHIP. BUSINESS

Online

Business internationalization and globalization – one of the mini-tracks of the 14th International Conference on Business Excellence – Business Revolution in the Digital Era co-chaired by Luminița Nicolescu and myself. An excellent academic event proving that internationalization and globalization are adapting to the new world realities. Great participants, thought-provoking discussions, and the realization that there are more questions than answers. Which is indeed a sign of intellectual achievement.

Online is possible and in great conditions. Online is good for a number of important reasons. However, nothing can match a great exchange of ideas during the conference dinner that the organizers of ICBE always organized impeccably. The future may still be great!

ROMANA

Virgil Lefter – In Memoriam

Virgil Lefter ne-a părăsit în ianuarie 2019 la vârsta de 77 de ani. Discret – așa cum a trăit o viață întreagă, dar lăsând în urmă o contribuție bogată la viața culturală românească. Nu i s-a pus nici măcar o lumânare, o floare și un necrolog în colțul trist al foaierului clădirii Mihai Eminescu a ASE București, unde și-a petrecut o viață profesională admirabilă, dar rezervată și sobră.

Memoria oamenilor este scurtă și memoria profesională, de cele mai multe ori extrem de utilitaristă, a universitarilor și mai scurtă.

Cele câteva gănduri care urmează sunt o încercare de a păstra în memoria colectivă imaginea unui Virgil Lefter care avea o viață intelectuală de elită, dincolo de cerințele instituționale atât de diverse, absurde și contradictorii de-a lungul anilor. Un intelectual distins.

L-am cunoscut ca pe un om de o politețe desăvârșită, cu un umor fin, care nu dorea să abuzeze de timpul nimănui și nici să-și impună ideile asupra unui auditoriu întâmplător. Cum adesea ni se-ntâmplă în universitate. Sigur că nu avea, din câte știu eu, adresă de email, telefon mobil sau cont pe vreo platformă socială.

Am să transcriu aici textul dedicat lui Virgil Lefter în DAAR, Dicționar de angliști și americaniști români, al lui Virgil Stanciu (p. 93):

LEFTER Virgil (n. 1942). Conferențiar, până la pensionare, la Catedra de Limbi Germanice a ASE București. Comentator asiduu în reviste al literaturilor de expresie engleză. CĂRȚI: Între rațiune și sensibilitate. Preromantici români și englezi, Editura Universitară, București, 2004; Mozaic literar britanic, vol. I, Lucman, București, 2005; Dicționar de proverbe englez-român, român-englez, Lucman, București, 2007. TRADUCERI: Agatha Christie, Misterul de la Sittaford, Univers, București, 1977; George Meredith, Suferințele lui Richard Feverel, Univers, București, 1981; George Meredith, Lordul Ormont și Aminta sa, Univers, București, 1986; Jane Austen, Epistolar. Lady Susan, Univers, București, 1991.

Un paragraf care spune multe despre activitatea migăloasă a traducătorului în epocile dinainte de aplicațiile de traducere, Google translate, de softurile folosite de editurile mari, cu putere economică reală, pentru a oferi publicului dicționare de diverse tipuri. Viața era structurată altfel, dar profesionalismul avea și atunci și acum aceleași criterii performante, pe care doar unii dintre noi le putem îndeplini. Virgil Lefter era un astfel de om.

Mi-a făcut plăcere să stau de vorbă de câteva ori cu Virgil Lefter la telefon. Aveam un mic ritual înainte de Sărbătorile de iarnă. Îmi trimitea, prin poștă, o felicitare de Crăciun însoțită fie de Colinde, fie de o carte îngrijită de el sau de un articol. Eu îl sunam, pe fix desigur, pentru a-i mulțumi. Și stăteam de vorbă despre … viață.

Câteva legături către puținele locuri virtuale în care a lăsat urme.

https://catalogue.nla.gov.au/Record/1163214

Virgil Lefter, Dicționar de proverbe român-englez, București : Editura Științifică și Enciclopedică, 1978, 165 p. ; 19 cm.

http://www.memoria.ro/marturii/perioade_istorice/perioada_comunista/un_fiu_al_lui_mihail_sadoveanu_-_in_istoria_picturii_romanesti/980/

Virgil Lefter, Un fiu al lui Mihail Sadoveanu – în istoria picturii românesti,

http://www.elefant.ro/carti/carte/biografii-si-memorii/teorie-si-critica-literara/mozaic-literar-britanic-vol-i-194421.html

Mozaicul literar britanic inmanuncheaza o selectie de articole publicate intr-un interval de mai bine de zece ani in revista „Luceafarul“, editata de Uniunea Scriitorilor.
Aceste pagini incearca sa infatiseze momente importante ale literaturii engleze contemporane, o serie de personalitati considerate „repere“, adevarati „clasici“ ai literaturii engleze din secolul XX si volume incununate cu importante premii.
„Umbra clasicilor“ – a doua sectiune a cartii prezinta editii, exegeze sau biografii literare recente, lucrari dedicate clasicilor, care s-au bucurat de aprecierea unanima a criticii britanice.

La pagina 78 și 142 (versiunea tipărită) în Istoria Limbilor Moderne în ASE/The History of Modern Languages in the Bucharest University of Economic Studies .

 

Page 78 (printed version) in The History of Modern Languages in the Bucharest University of Economic Studies.

 

Virgil Lefter left us in January 2019, at the age of 77. Discretly – much as he had lived his whole life, but leaving behind a rich contribution to the Romanian cultural life. Not even a candle, a flower, and an obituary were laid for him in the sad corner of the lobby of the Mihai Eminescu building in ASE Bucharest, where he had spent an admirable professional life, albeit modest and sober.

Memory is short, and the professional memory of academics, most often extremely utilitarian,  even shorter.

The few following thoughts attempt to keep alive in the collective memory the image of a Virgil Lefter who, over the years, enjoyed an elite intellectual life, beyond the extremely diverse, absurd, and contradictory institutional  requirements. A distinguished intellectual.

I knew him as an extremely polite man, with a fine sense of humour, who did not want to abuse anyone’s time or impose his ideas on an accidental audience, as it often happens to us in the academia. Of course he did not have, as far as I know, any email address, cell phone or social media account.

I will reproduce below the text dedicated to Virgil Lefter, in Virgil Stanciu’s DAAR, Dicționar de angliști și americaniști români (“Dictionary of Romanian Anglicists and Americanists”) (p. 93):

LEFTER Virgil (b. 1942). Associate professor, until retirement, of the Germanic Languages Department of ASE Bucharest. An avid commentator of the Anglo Saxon literatures in the specialized magazines. . BOOKS: Între rațiune și sensibilitate. Preromantici români și englezi (“Between rationality and sensibility. Romanian and English Pre-Romantics”), Editura Universitară, București, 2004; Mozaic literar britanic (“British Literary Mosaique”), vol. I, Lucman, București, 2005; Dicționar de proverbe englez-român, român-englez (“English-Romanian, Romanian-English Dictionary of Proverbs”), Lucman, București, 2007. TRANSLATIONS: Agatha Christie, Misterul de la Sittaford (“The Sittaford Mystery”), Univers, București, 1977; George Meredith, Suferințele lui Richard Feverel (“The Ordeal of Richard Feverel”), Univers, București, 1981; George Meredith, Lordul Ormont și Amintasa (“Lord Ormont and His Aminta”), Univers, București, 1986; Jane Austen, Epistolar. Lady Susan (“Lady Susan”), Univers, București, 1991.

This paragraph says a lot about the painstaking activity of the translator before the age of translation apps, of Google translate, and of software used by the big, economically powerful publishing houses, to offer various dictionaries to the public. Life had a different structure, but professionalism had the same performance criteria as ever, and only some of us can fulfill them. Virgil Lefter could.

I had the pleasure to talk a few times on the phone with Virgil Lefter. We had a small ritual before the winter holidays. He would send me a Christmas greeting card, along with either carols, a book under his supervision or an article. I would call him, on the landline of course, to thank him. And we would talk about… life.

Some links towards the few virtual places on which he left a mark.

http://edituralimes.ro/produs/dictionar-de-anglisti-si-americanisti-romani/

The British Literary Mosaique comprises a series of articles published in more than ten years in the “Luceafarul” magazine (approximately “The Evening Star”), edited by the Writers’ Union. These pages attempt to portray important moments of contemporary English literature, a series of “referential” personalities, true “classics” of the 20th c. English literature and volumes crowned with many awards. “Umbra clasicilor” (“The Shadow of the Classics”), the book’s second section, presents editions, exegeses or recent literary biographies, works dedicated to classics, which enjoyed the unanimous appraisal of British criticism.- http://www.elefant.ro/carti/carte/biografii-si-memorii/teorie-si-critica-literara/mozaic-literar-britanic-vol-i-194421.html

Virgil Lefter, Mozaic literar britanic (“English Literary Mosaique”), 2005, Editura Lucman

Virgil Lefter, Un fiu al lui Mihail Sadoveanu – în istoria picturii românesti (“A Son of Mihail Sadoveanu – in the History of Romanian Painting”), http://www.memoria.ro/marturii/perioade_istorice/perioada_comunista/un_fiu_al_lui_mihail_sadoveanu_-_in_istoria_picturii_romanesti/980/

Virgil Lefter, Un prozator de excepție: Ian McEwan (“An exceptional prose writer: Ian McEwan”), în Luceafărul, nr. 8, 21 februarie 1993, p. 14

Virgil Lefter, Dicționar de proverbe român-englez (“Romanian-English Dictionary of Proverbs”), București: Editura Științifică și Enciclopedică, 1978, 165 p. ; 19 cm. https://catalogue.nla.gov.au/Record/1163214

Virgil Lefter, Dicționar de proverbe român-englez (“Romanian-English Dictionary of Proverbs”), București: Editura Albatros, 1994, 381 pagini, https://www.okazii.ro/dictionar-de-proverbe-englez-roman-virgil-lefter-a187412994

The dictionary comprises over 5,000 proverbs, the basic fund of the English paremiological literature. Each proverb is accompanied by translation and its Romanian equivalent, as well as references to the great English writers who used it in their works. Moreover, the dictionary contains references to Shakespeare’s works – act, scene, verse – where such proverbs appear. The work is addressed to a large category of readers – pupils, students, professors, translators, researchers – generally, everyone trying to learn or to perfect their knowledge of English. (…) cover 4. A vast bibliography, especially the Oxford English Dictionary of Proverbs. (Andrei Călinoaia)

 

Page 142 (printed version) in The History of Modern Languages in the Bucharest University of Economic Studies.