ARTICOLE

Despre Virginia Woolf

Zilele astea se împlinesc 144 de ani de la nașterea Virginiei Woolf. Mă leagă de această autoare amintiri deosebite. Mi-am făcut  lucrarea de licență având-o pe Woolf ca subiect într-o vreme în care se știa prea puțin despre literatura modernă în general și cea anglo-saxonă în special. Ce-ți veni dragă să-ți alegi un astfel de subiect? Era o întrebare care mi s-a pus constant în anul în care am început să lucrez la lucrarea de stat cum era numită licența pe vremea aceea. Dar despre aventurile mele cu Virginia Woolf o să scriu mai pe larg în altă parte. Acum vreau doar să marchez momentul aniversar al uneia dintre cele mai influente și inovatoare voci ale literaturii moderne.

Virginia Woolf s-a născut la 25 ianuarie 1882, la Londra, ca Adeline Virginia Stephen într-o familie bogată și cu multiple legături cu lumea artictică. Am putea spune că a avut o viață aventuroasă, nu în sensul clasic al termenului de aventură cât mai degrabă prin cel al trăirilor și aventurilor interioare care au făcut-o să fie o pionieră a redefinirii romanul secolului XX prin explorarea conștiinței, a timpului interior și a fragilității identității umane.

Dar acum și aici mi-ar plăcea să menționez câteva aspecte poate mai puțin cunoscute cititorului obișnuit care n-are timp sau curiozitate să caute pe internet și să afle mai multe despre Woolf. Dincolo de operele ei celebre, precum Doamna Dalloway, Spre far sau Valurile, după care s-au făcut câteva filme și prelucrări, viața și creația Virginiei Woolf ascund câteva aspecte mai puțin cunoscute de publicul larg. Un prim fapt relativ inedit este că Woolf a fost profund marcată de pierderea timpurie a mamei și a surorii vitrege, iar aceste traume au influențat direct structura fragmentată și melancolică a prozei sale; pentru ea, scrisul a fost nu doar artă, ci și o formă de supraviețuire psihică. Un al doilea aspect mai rar discutat este rolul esențial pe care l-a jucat ca editor: împreună cu soțul ei, Leonard Woolf, a fondat Hogarth Press, unde nu doar că și-a publicat propriile texte, dar a contribuit decisiv la promovarea unor autori importanți ai modernismului, inclusiv T.S. Eliot. Un al treilea element mai puțin cunoscut este interesul ei constant pentru relația dintre muzică și literatură, structurând unele romane (în special Valurile) după principii apropiate de compoziția muzicală, mai degrabă decât de narațiunea tradițională.

Influența Virginiei Woolf asupra literaturii secolului XX este vastă. Ea a inspirat direct sau indirect scriitori precum William Faulkner, James Joyce (în dialog, nu imitare), Marguerite Duras, Doris Lessing și Toni Morrison, mai ales prin tehnica fluxului conștiinței și prin explorarea subiectivității feminine. Eseul ei O cameră doar a ei a devenit un text fondator al gândirii feministe moderne, influențând nu doar literatura, ci și teoria culturală.

În secolul XXI, ecoul operei sale se regăsește la autori precum Ali Smith, Zadie Smith, Rachel Cusk sau Jeanette Winterson, care continuă să exploreze forme narative fluide, identități instabile și relația dintre viața interioară și societate. Virginia Woolf rămâne astfel nu doar o figură istorică, ci o prezență vie, ale cărei întrebări despre sens, timp și libertate continuă să ne provoace – dacă ne propunem să uităm de vârtejul și zgomotul lumii care ne înconjoară și, pentru un timp măcar, ne propunem să ne uităm în interior și să ne gândim la viața noastră așa cum este ea, nu cum am vrea să fie sau cum am vrea să ne-o vadă alții. 

ARTICOLE, GURA LUMII

Din nou despre Urmuz

O mare bucurie să primesc volumul Simpozionul Internațional Urmuz 149 – 100 la care n-am putut fi prezentă decât cu sufletul. Simpozionul s-a desfășurat între 17 – 19 martie în Curtea de Argeș, orașul în care s-a născut cel care purta numele “civil” de Demetru Dem. Demetrescu-Buzău.

Sigur că vreau să-mi public aici articolul apărut în acest volum sub titlul “Urmuz – un trecut imprevizibil”. De ce ar fi trecutul imprevizibil? Sunt multe explicații, de la metaversuri la cel din articolul meu.

Lectură plăcută!

ARTICOLE, ROMANA

Indochina și … amintirea unei experiențe fascinante

Am vizitat Indochina în martie grație Cristinei Dăuș de la 1001 aventuri.

Mai multe despre acest tur de forță în articolul care a apărut în revista Litere de la Târgoviște care-mi găzduiește rubrica “Algoritmi și stele”. Toată recunoștința mea pentru ocazie redactorului-șef Mihai Stan.

Articolul este aici, la pagina 86, pentru cei care citiți online și așa aveți șansa să mai descoperiți și alte lucruri în revista extrem de consistentă.

Sau mai jos unde găsiți doar articolul meu, “Indochina printre istorii, stele și … dansatoare”.

ARTICOLE, CARTI, CONFERINTE, POEZII. PROZĂ, ROMANA

Crăciunul

Ei bine: am început această postare cu „Și iată (aproape) este Crăciunul…”. Desigur, trimitere la John Lennon. Am trecut apoi la „Și iată este Crăciunul…” și sper să reușesc să-l termin și să îl public sub titlul „Și iată a trecut Crăciunul…” ceea ce sunt sigură că o să reușesc, pentru că întregul an 2022 se potrivește acestei descrieri. Și în tot acest timp am păstrat întrebarea de mai jos neschimbată.


Photo by Oxana Melis on Unsplash

Și ce am făcut? Este o întrebare bună și pusă constant în această perioadă a anului. În fiecare an…

Chiar dacă unii cred că a vorbi despre Crăciun este incorect din punct de vedere politic, este o discuție și mai ales o întrebare semnificative și majoritatea oamenilor înțeleg exact că termenul este folosit nu ca ofensă, sau pentru a exclude, ci ca un moment de adevăr, de evaluare, pentru a privi ceea ce ni s-a întâmplat peste an cu speranța slabă de a învăța câte ceva de evitat în viitor.

Deci, ce am făcut eu, sau mai bine zis noi, Ana y Ram, în 2021? Ordinea celor de mai jos se bazează pe memoria mea, aleatorie și posibil fragilă.

  • Am descoperit frumusețea vieții la vârsta fragedă de… 70 de ani! Expertii din toate domeniile vieții și științei ne spun că acesta este cel mai creativ și mai productiv deceniu al vieții umane. Dacă avem noroc să ajungem să-l trăim! Prin urmare, îi mulțumesc universului, forței, lui Dumnezeu, lui Jahve, Buddha, Allah, Krishna și atâtor altora pe care îi respect, chiar dacă nu-i pot numi, pentru că mi-au permis să-mi trăiesc viața și să mă bucur de familia și prietenii mei care sunt încă aici și să-mi amintesc de cei care au plecat deja spre alte lumi. Mă simt atât de binecuvântată!
  • Am călătorit mult. Pe net – în cea mai mare parte și în realitate – prin toată țara.
  • Am participat la conferințe. Pe net.
  • Am citit atât pe net cât și pe carte fizică.
  • Mi-am promovat cartea “24 de PoeziiOare” prin lansări și prezentări. În viața reală.
  • Am început să lucrez la noua mea carte.
  • Mi-am susținut cursurile obișnuite la ASE București și la Universitatea din București.
  • Am dezvoltat și livrat cursuri personalizate pentru profesioniști extraordinari.
  • Am scris câteva articole, recenzii, postări și nenumărate e-mailuri. Am reușit să-mi văd unele dintre articolele mai vechi, în sfârșit, publicate.
  • Am primit cel mai minunat cadou de mult timp – al treilea nepot! Are cinci luni și este deja un tânăr minunat, cu puteri incredibile: a adunat o mulțime cu adevărat internațională la botezul său. Povestea în sine merită un roman!

Probabil că experiența care mă smerește incredibil îmi este oferită de oamenii care încă se mai gândesc la mine, deși nu mai fac parte demult din viața lor de zi cu zi. Nu m-am gândit niciodată că am făcut ceva deosebit pentru ei și iată că ei încă își mai amintesc de mine. Și același lucru este valabil și pentru unii dintre foștii mei studenți. Este o minunată lecție de viață.

Și, desigur, sunt atât de multe lucruri pe care nu le-am făcut, deși îmi doream foarte mult. Dar fie că nu știu să-mi organizez timpul, fie că … cine știe. Atâtea cărți pe care le-am citit și cărora am vrut să le fac recenzii, atât de mulți oameni cu care mi-am dorit să rămân în legătură. Poate în 2022.