Albert Camus – ANAYRAM

Este o poveste lungă, dar care merită citită. Puteți s-o și ascultați, din păcate doar în engleză. Ascultați-o în timp ce vă plimbați în jurul camerei, sau faceți orice altceva decât uitatul la vreun fel de ecran. Poveștile despre epidemii sunt povești despre neputința limbii și despre oamenii transformați în brute. Fiecare poveste despre o epidemie este o poveste a analfabetismului, a neputinței limbajului, a omului transformat în animal. O epidemie este ca o lobotomie, spune Jill Lepore, autoarea acestui articol care este doar un fragment dintr-o viitoare carte. Prin lobotomie se înlătură sferele superioare, cele mai înalte capabilități ale omului și se lasă doar animalul.

Photo by Cuma Umaç on Unsplash
Photo by Max Kleinen on Unsplash

Fiecare roman despre ciumă este o parabolă a condiției umane. Albert Camus a definit romanul ca locul în care oamenii sunt abandonați altor oameni. Lepore spune că în romanele despre ciumă toate ființele umane abandonează toate celelalte ființe umane. Ea citează câteva cuvinte înțelepte din Camus, în special gândurile doctorului Rieux de la sfârșitul cărții: “Știa ceea ce mulțimile acelea fericite nu știau, dar ar fi putut să învețe din cărți: că bacilul ciumii nu moare niciodată sau nu dispare complet . . . și că este posibil să vină și ziua în care, pentru pedepsirea și învățătura oamenilor, își va ridica din nou șobolanii și-i va trimite să moară într-un oraș fericit.”

Concluzia este că oamenii vor redeveni, întotdeauna, șobolani. Dacă vi se pare sumbru, mai gândiți-vă. Am selectat doar fragmentele pe care le-am vrut, așa că poate am greșit. Plus, întotdeauna există speranța aflată în înțelepciunea cărților. Și chiar schimbăm lumea în timp ce ne străduim să supraviețuim.

Și da, Rieux “știa că povestea pe care trebuia s-o scrie nu putea fi una a unei victorii definitive. Ea putea fi doar cronica a ceea ce a trebuit să se facă, și ceea ce cu siguranță va trebui făcut din nou, în lupta fără sfârșit împotriva terorii și atacurilor ei neobosite, în ciuda suferințelor personale ale tuturor celor care, neputând fi sfinți, dar refuzând să se plece în fața molimelor, se străduiesc să fie medici.”

Citiți sau ascultați – nici un moment nu este mai bun decât cel de acum! Și puteți fi atât de curajoși încât … să citiți și “Ciuma” de Albert Camus.

This is a long, but rewarding story. It can be also listened to. While you do your walking around your flat, or do something else than watch some kind of … screen.

Every story of an epidemic is a story of illiteracy, language made powerless, man made brute. A plague, says Jill Lepore, the author, is like a lobotomy. It cuts away the higher realms, the loftiest capacities of humanity, and leaves only the animal.

Every plague novel is a parable of the human condition. Albert Camus defined the novel as the place where humans are abandoned to other humans. Lepore goes on saying that in plague novels all human beings abandon all other human beings. She quotes some wise words from Camus, particularly doctor Rieux’ thoughts at the end: “He knew what those jubilant crowds did not know but could have learned from books: that the plague bacillus never dies or disappears for good . . . and that perhaps the day would come when, for the bane and the enlightening of men, it would rouse up its rats again and send them forth to die in a happy city.”

The conclusion is that men will always become, again, rats. If you think that is bleak, think again. I just cut out the parts I wanted from this story so I might be wrong. Plus, there’s always hope in the wisdom of books. And we do change the world as we do our best to survive. Even though Riux “knew that the tale he had to tell could not be one of a final victory. It could be only the record of what had had to be done, and what assuredly would have to be done again in the never ending fight against terror and its relentless onslaughts, despite their personal afflictions, by all who, while unable to be saints but refusing to bow down to pestilences, strive their utmost to be healers.”

Listen or read – there’s no better time as now. And even read “The Plague” by Camus.

Tag: Albert Camus

Despre epidemii și alte … speranțe

On plagues and other … hopes