ARTICOLE

Despre Virginia Woolf

Zilele astea se împlinesc 144 de ani de la nașterea Virginiei Woolf. Mă leagă de această autoare amintiri deosebite. Mi-am făcut  lucrarea de licență având-o pe Woolf ca subiect într-o vreme în care se știa prea puțin despre literatura modernă în general și cea anglo-saxonă în special. Ce-ți veni dragă să-ți alegi un astfel de subiect? Era o întrebare care mi s-a pus constant în anul în care am început să lucrez la lucrarea de stat cum era numită licența pe vremea aceea. Dar despre aventurile mele cu Virginia Woolf o să scriu mai pe larg în altă parte. Acum vreau doar să marchez momentul aniversar al uneia dintre cele mai influente și inovatoare voci ale literaturii moderne.

Virginia Woolf s-a născut la 25 ianuarie 1882, la Londra, ca Adeline Virginia Stephen într-o familie bogată și cu multiple legături cu lumea artictică. Am putea spune că a avut o viață aventuroasă, nu în sensul clasic al termenului de aventură cât mai degrabă prin cel al trăirilor și aventurilor interioare care au făcut-o să fie o pionieră a redefinirii romanul secolului XX prin explorarea conștiinței, a timpului interior și a fragilității identității umane.

Dar acum și aici mi-ar plăcea să menționez câteva aspecte poate mai puțin cunoscute cititorului obișnuit care n-are timp sau curiozitate să caute pe internet și să afle mai multe despre Woolf. Dincolo de operele ei celebre, precum Doamna Dalloway, Spre far sau Valurile, după care s-au făcut câteva filme și prelucrări, viața și creația Virginiei Woolf ascund câteva aspecte mai puțin cunoscute de publicul larg. Un prim fapt relativ inedit este că Woolf a fost profund marcată de pierderea timpurie a mamei și a surorii vitrege, iar aceste traume au influențat direct structura fragmentată și melancolică a prozei sale; pentru ea, scrisul a fost nu doar artă, ci și o formă de supraviețuire psihică. Un al doilea aspect mai rar discutat este rolul esențial pe care l-a jucat ca editor: împreună cu soțul ei, Leonard Woolf, a fondat Hogarth Press, unde nu doar că și-a publicat propriile texte, dar a contribuit decisiv la promovarea unor autori importanți ai modernismului, inclusiv T.S. Eliot. Un al treilea element mai puțin cunoscut este interesul ei constant pentru relația dintre muzică și literatură, structurând unele romane (în special Valurile) după principii apropiate de compoziția muzicală, mai degrabă decât de narațiunea tradițională.

Influența Virginiei Woolf asupra literaturii secolului XX este vastă. Ea a inspirat direct sau indirect scriitori precum William Faulkner, James Joyce (în dialog, nu imitare), Marguerite Duras, Doris Lessing și Toni Morrison, mai ales prin tehnica fluxului conștiinței și prin explorarea subiectivității feminine. Eseul ei O cameră doar a ei a devenit un text fondator al gândirii feministe moderne, influențând nu doar literatura, ci și teoria culturală.

În secolul XXI, ecoul operei sale se regăsește la autori precum Ali Smith, Zadie Smith, Rachel Cusk sau Jeanette Winterson, care continuă să exploreze forme narative fluide, identități instabile și relația dintre viața interioară și societate. Virginia Woolf rămâne astfel nu doar o figură istorică, ci o prezență vie, ale cărei întrebări despre sens, timp și libertate continuă să ne provoace – dacă ne propunem să uităm de vârtejul și zgomotul lumii care ne înconjoară și, pentru un timp măcar, ne propunem să ne uităm în interior și să ne gândim la viața noastră așa cum este ea, nu cum am vrea să fie sau cum am vrea să ne-o vadă alții. 

ENGLISH

2 February 2022 / 2.02.2022

The text on the 100 anniversary of Joyce’s Ulysses is taken from The Economist Espresso newsletter. The Romanian version is a collaboration between me and Google. Enjoy …

Yes because a hundred years ago Sylvia Beach displayed in her Paris bookshop the first copy of a new novel she was publishing yes she was publishing “Ulysses” which is now recognised as one of the twentieth century’s greatest works of art and yes signed first edition copies can fetch hundreds of thousands of dollars in auction it was written by Irishman James Joyce with its peculiar use of punctuation and yes its stream of consciousness James marked that occasion on 2 February 1922 with a muted celebration and laid out what was then the only other copy with its white letters on a blue background a nod to the colours of the Greek flag and thus to the novel’s chief inspiration Homer’s Odyssey and yes for Beach it was a risk of course supporting this experimental novel which was looked at unkindly by some like playwright George Bernard Shaw who said it was revolting and that if you imagine that any Irishman would pay 150 francs for a book you little know my countrymen

Textul despre aniversarea a 100 de ani de la publicarea romanului Ulysses a lui James Joyce este preluat din buletinul informativ The Economist Espresso. Versiunea în română este o colaborare între mine și Google.

Da pentru că acum o sută de ani Sylvia Beach a expus în librăria ei din Paris primul exemplar al unui nou roman pe care îl publica da publica “Ulysses”care este în prezent recunoscut ca una din cele mai importante opere de artă a secolului XX și da exemplarele cu autograf din prima ediție pot aduce acum sute de mii de dolari la licitație a fost scris de irlandezul James Joyce cu punctuația sa specifică și da cu fluxul său de conștiință James a marcat acea ocazie la 2 februarie 1922 cu o sărbătorire discretă și a așezat ceea ce atunci era singurul alt exemplar cu literele sale albe pe un fundal albastru ca o recunoaștere a culorilor drapelului grec și ca urmare a inspirației principale a romanului Odiseea lui Homer și da pentru Beach a fost desigur un risc să susțină acest roman experimental care a fost privit nefavorabil de unii ca dramaturgul George Bernard Shaw care a spus că este revoltător și că îi cunoști puțin compatrioții mei dacă îți imaginezi că vreun irlandez ar plăti 150 de franci pentru o carte