În după-amiaza zilei de 20 ianuarie am participat la un eveniment de excepție la Centrul Cultural Mihai Eminescu: lansarea volumului “La porțile neuitării”, al lui Mihai Maxim, doctor în filologie, și al volumului “Cum de vine de se leagă” al Prof. univ. dr. Nicolae Georgescu, ambele apărute la Casa Editorială Floare Albastră.
O sală arhiplină, personalități venite de departe să vorbească despre lucrările celor doi autori, o atmosferă plăcută, discuții nu doar relevante pentru autorii și cărțile în discuție, dar și extrem de interesante pentru fenomene culturale mai ample. Întâlnirea s-a încheiat într-o atmosferă destinsă, plină de voie bună în care șampania și urările sclipitoare au curs pentru a-l sărbători pe Mihai Maxim care a împlinit chiar pe 20 ianuarie 85 de ani.
Filmul întâlnirii se află pe youtube, prin bunăvoința doamnei Doina Rizea, directoarea Editurii Floare Albastră, și a domnului Dan Păsărin, realizatorul acestui material. Îl găsiți aici: https://www.youtube.com/watch?v=V29wyQqBnp8&t=3633s, cu posibilitatea de a merge direct la partea care vă interesează pentru că există un tabel cronologic al discuțiilor avute.
Probabil că v-ați putea întreba de ce mai scriu despre această plăcută întâlnire dacă ea poate fi urmărită în întregime pe youtube? Răspunsul este foarte simplu: pentru că oamenii de azi nu au răbdare să urmărească două ore de material filmat, dar sunt fericiți ca cineva să le sintetizeze discuțiile în câteva pilule cât mai ușor de înghițit. Și, sigur, foarte puțini sunt cei care se gândesc că o astfel de sinteză este, de fapt, punctul de vedere personal a celei care face acest exercițiu. Dar, spre conformitate, urmăriți filmul!
Am să mă opresc doar la câteva idei care mi-au plăcut și pe care vreau să le menționez aici.
Vasile Macoviciuc subliniază imposibilitatea sintetizării cărții lui N. Georgescu, dar accentuează calitatea ei de a fi răvășitoare prin multitudinea de informații și conexiuni pe care le propune autorul și captivantă prin nevoia cititorului avizat de a se întoarce la text. Consideră că N. Georgescu este un intelectual de tip clasic descinzând din secolul al XIX-lea.
Ambasadorul Dumitru Preda a subliniat, printre altele, importanța acordată de N. Georgescu construcției cuvântului, dar și a rostirii sale, a modului cum accentuăm sau nu cuvinte, sentimente. Naturalețea prin care autorul ne trece prin mit, mitologie și magie este o calitate apreciată în mod deosebit de vorbitor.
Caligrafia, o pasiune a vorbitorului, este o artă din păcate demult uitată în România. Subliniind importanța culturală a diplomației, ambasadorul D. Preda apreciază valențele limbii materne și capacitatea ei de a transmite informații celor care nu sunt familiarizați cu istoria României.
Despre Mihai Maxim, Dumitru Preda vorbește cu afecțiune, menționând că se cunosc de multă vreme. A fost extrem de impresionat de omagiul adus de Mihai Maxim părinților săi, dar și de modul în care Maxim se raportează la trecerea sa printr-o istorie zbuciumată și neiertătoare. Îi evocă pe Ileana și Romulus Vulpescu. Apreciază nevoia de a cunoaște cultura rusă dincolo de ideologii și politici și contribuția lui Mihai Maxim la această cunoaștere prin numeroasele traduceri făcute din rusă. Apreciază curajul lui Mihai Maxim de a scrie și traduce adesea în contra curentelor și modelor momentului respectiv.
Ana Dobre, citându-l pe N. Georgescu, subliniază importanța scrisului corect și a unui adevăr din păcate tot mai puțin prezent azi în texte și anume că “punctuația este gesticulația minții”.
Peter Sragher s-a referit la activitatea de traducător a lui Mihai Maxim și apoi a citit un fragment din volumul lansat la eveniment pentru a ilustra calitățile remarcabile de prozator ale autorului. De altfel, tot Sragher evocă influența pe care Ileana Vulpescu a avut-o asupra devenirii literare a lui Maxim.
Am spus și eu câteva cuvinte prin care mi-am dorit să atrag atenția asupra disciplinei și rigurozității documentării de arhivă, asupra recursului la textul original ori de câte ori este posibil și asupra respectului celor doi față de textul scris.
Marian Nencescu a vorbit despre jurnalismul cultural în care ambii autori excelează și despre importanța lui pentru o cultură matură. Și a creionat un profil generational larg din care fac parte cei doi autori și o mare parte a publicului prezent, profil caracterizat de dificultățile istoriei sociale, politice și economice prin care au trecut.
Paula Romanescu a brodat sclipitor în jurul titlului CUM DE VINE DE SE LEAGĂ a lui N. Georgescu și a descris elegant cum memorialistica lui Mihai Maxim i-a prilejuit întâlniri culturale remarcabile.
Matematiciana poetă Vilia Banța a vorbit empționant despre cartea lui N. Georgescu întrebându-se de ce autorul nu este în Academia Română. Răspunsul a fost spontan și, ca atare, probabil sincer: “pentru că nu mă interesează!”. Vilia Banța face un frumos compliment cărții lui N. Georgescu spunând că este o carte fermecătoare pe care se întrec s-o citească toți membrii familiei sale de matematicieni.
Doina Ghițescu a citit cu o voce amplă, bogată un fragment din volumul LA PORȚILE NEUITĂRII.
Luările de cuvânt s-au încheiat cu observațiile lui George Corbu care a evitat elegant să le ofere celor doi o epigramă, subliniind că este prezent la eveniment ca cercetător literar, scriitor și bibliofil. L-a întrebat pe N. Georgescu ce crede despre necesitatea reintroducerii apostrofului în gramatica limbii române și a accentului în scris, mai ales, în cazul omonimelor, i-a sugerat Paulei Romanescu să încerce să traducă în franceză titlul CUM DE VINE DE SE LEAGĂ, iar lui Mihai Maxim să-și publice teza de doctorat așa cum a fost ea susținută în 1985.
Într-un gest elegant și necesar ambasadorul și prof. univ. Dumitru Preda a marcat rolul editorului profesionist în apariția cărților, mulțumind astfel Doinei Rizea, directoarea Casei Editoriale Floare Albastră pentru rolul ei important în apariția acestor lucrări.
Cum am mai spus seara s-a încheiat într-o atmosferă destinsă, plină de voie bună. S-a cântat “Mulți ani trăiască!”, s-au ciocnit pahare de șampanie de cei care nu erau cu mașina și s-au făcut urări minunate lui Mihai Maxim care a împlinit chiar pe 20 ianuarie 85 de ani și în avans și lui Nicolae Georgescu pentru o vârstă rotundă, undeva mai spre toamnă.
O seară minunată pentru care mulțumim autorilor și tuturor celor care au făcut-o posibilă!
