CARTI

Bazar – acolo unde schimbăm idei

Incredibil cum a trecut aproape o lună de la lansarea la București a cărții mele Bazar. Pentru cei care au la dispoziție o oră pe care doresc s-o petreacă într-un mod plăcut, departe de zgomotul știrilor și al platformelor sociale vuind despre alegerile din SUA sau despre războaiele tot mai multe și mai nefirești pentru  lumea în care trăim, există filmul evenimentului aici.

Pentru mine ca autoare evenimentul de lansare a fost impresionant. Prieteni buni, necunoscuți care au devenit cunoscuți, prieteni de departe și de aproape, buchete de flori încântătoare, gânduri pozitive și multă recunoștință din partea mea. Toate sub bagheta magică a Sarei Mina, moderatoarea noastră și neobosita creatoare și promotoare a editurii Biscara.

Prefer să las imaginile să vorbească despre bucuria întâlnirii și a discuțiilor avute. Și am să public după imagini textele integrale ale prezentărilor făcute de Mihai Maxim – o savuroasă trecere în revistă a unei vechi și frumoase relații profesional-amicale și de Monica Got – o discuție pertinentă și profesionistă asupra cărții mele. Analiza ei m-a făcut să mă simt extraordinar. Ca și analizele pe care Roxana Marinescu și Daniela Palade Teodorescu le-au făcut în postfața și respectiv prefața lor, De ce? Pentru că textele lor mi-au demonstrat încă o dată că cititorii privesc și înțeleg conținutul unei cărți prin propriile lor experiențe ceea ce, desigur, creează o sinergie benefică a ideilor în dezbatere. Le sunt recunoscătoare, așa cum sunt recunoscătoare tuturor celor care au participat la eveniment și m-au făcut să mă simt apreciată și utilă.

De asta scriem.

ENGLISH, LIMBA SI COMUNICARE, ROMANA

Povești – basme – cronici – povestiri // Sagas and plots (I)

Ce legătură au poveștile cu schimbarea organizațională? De ce vorbim despre business story telling ca despre o chestie extraordinară folosită în MBA-urile deștepte și foarte costisitoare? Probabil că are de-a face, printre altele, cu principiul scump = bun, ieftin = nu-i bun de nimic. Oare așa să fie mereu?

Sigur că-i mai ușor să vorbești despre „story telling” unui auditoriu informat. Avem o referință comună, probabil am citit cărți similare! Dar când ne adresăm unui auditoriu neinformat, uneori chiar ne-educat în ciuda diplomelor universitare și post-universtare, dar cu putere asupra multor aspecte ale vieții noastre ca persoane, grupuri sau chiar societate – ce facem? Cum reacționăm?

Să vă spun o poveste! Acum câțiva ani reactualizam planul de învățământ sau curriculum-ul unui program de master pe care-l coordonam. O colegă mi-a propus să introduc o nouă disciplină – Business story telling. Mi-a dat și programa analitică (syllabus-ul) cu bibliografia aferentă. Am fost de acord. Chiar m-am bucurat pentru că masteranzii noștri sunt, în general, conectați la cele mai noi metode de predare din lume. Fie datorită mobilităților universitare, fie, mai ales, datorită training-urilor (instruirilor) pe care le fac la locul de muncă. Sigur atunci când lucrează în organizații dinamice, mobile, creative.

După un timp mă întâlnesc întâmplător cu unul din factorii de decizie instituționali care-mi spune:

– Doamna director, nu putem avea în planul nostru de învățământ o materie ca Business story telling!

– De ce nu?

– Păi, pentru că noi suntem o universitate economică, nu de filologie!

– Păi, e vorba de „Business” story telling, nu de story telling în general. Știți, e o materie care se predă la Harvard, în Anglia la marile universități. Este vorba de comunicare eficientă de afaceri!

– Nu, nu se poate. Schimbați denumirea disciplinei! Ce faceți dumneavoastră acolo e altceva!

Oricine știe câte ceva despre cultura organizațională a universităților românești știe că, în ciuda protestelor mele mai mult sau puțin acide, în cele din urmă m-am supus. Am schimbat denumirea.

A good summary of Christopher Booker’s book The Seven Basic Plots by Alex Usher, President of Higher Education Strategy Associates. Booker, controversial as he used to be, looks at the amazingly universal nature of storytelling. Booker says that the world tells its  incredibly numerous stories in only seven basic plots (as in  “pattern or sequence of interrelated events in a work of fiction, as a novel or film”): “Overcoming the Monster”, “Rags to Riches”, “The Quest”, “Voyage and Return”, “Comedy”, “Tragedy” and “Rebirth”.

For what Usher says about which plots best fit university and college sagas read his text.