DIN VIATA

1 Noiembrie

N-am vrut să scriu despre Luminație. Mi se pare că ar trebui să fie un sentiment personal, chiar intim între tine și restul lumii care este deja dincolo, nu față de cei care sunt încă aici.

Oricum se comemorează doar, sau poate mai ales, în Ardeal. De toată lumea, nu doar de catolici. Așa am pomenit de la mama, care era reformată, așa am pomenit de la vecinii din București care erau catolici, și așa știu că se întâmplă și azi. Și când dau telefon de 1 noiembrie pe la prieteni sau cunoștințe adesea mi se spune tocmai ne-am întors de la cimitir sau chiar suntem la cimitir.

Am primit pe unul din grupurile mele sociale un text frumos despre Luminație. Îl găsiți aici. Nu mai am ce adăuga.

Mă gândesc doar cu tristețe la bunicul matern, badea János de la vii, care spunea: “când mă duceți în deal să aveți grijă să-mi faceți pod. Pământul este greu și să nu cadă direct pe mine. Iar când nu va mai ști nimeni cine este dedesubt, să nu calce lumea nepăsătoare și să mă îngreuneze și mai mult!” Cei mari râdeau și glumeau, că doar așa te lupți cu moartea, dar noi copiii nu înțelegeam ce-i aia pod. Ei, cum să uite lumea că acolo este un mormânt?! E așa de simplu, dar trebuie să treci prin viață, să-ți pierzi o parte din cei apropiați, de la bunici, unchi și mătuși, la părinți și alte persoane semnificative ca să-ți dai seama cât de repede se mută cimitirul. Vorba lui Ion Mureșan din articolul citat.

De luminație, n-am fost nicăieri. O gripă rebelă. Dar cu gândul mi-am vizitat toate mormintele. Și, pentru că până la urmă contează și ce faci pe lumea asta pentru cei care mai sunt aici, am sunat niște doamne aproape centenare pentru a vorbi despre … viață și cei care nu mai sunt cu noi. Am cules câțiva trandafiri din grădină, am aprins o lumânare în micul meu colț cu fotografii ai celor dragi și … m-am gândit la ei. Sigur că mă gândesc în fiecare zi la ei, dar de ziua asta mă și opresc puțin din ce fac pentru a-mi aduce aminte și a spera că lumea va fi mai bună și mai înțeleaptă pentru a le mai putea păstra amintirea timp de un fir de nisip.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *