ANTREPRENORIAT. LEADERSHIP. AFACERI, ROMANA

Leadership … stil, situații, John Adair

Text apărut în 25 septembrie 2006 în Revista de marketing şi comunicare în afaceri, http://www.markmedia.ro/article_show.php?g_id=724  ISSN 1841- 0065

Teorii ale stilului

 Cei care au dezvoltat teoriile despre stilurile de conducere (style theories) considerǎ cǎ oamenii lucrează mai bine pentru manageri cu un anumit stil de leadership dacât pentru cei care nu au acel stil. Stilurile de obicei comparate sunt cel autoritar şi  democratic care diferă între ele prin accentul pe care-l pun asupra puterii.

ANTREPRENORIAT. LEADERSHIP. AFACERI, ROMANA

Leadership … trăsături

Text apărut la 18 septembrie 2006, http://www.markmedia.ro/article_show.php?g_id=723, Revistǎ de marketing şi comunicare în afaceri; ISSN 1841- 0065

Studiul conceptului de leadership nu are prea mult sens într-o societate în care rolul de adult al fiecărui membru este pe deplin determinat de circumstanţele sociale ale naşterii sale, în care unii se nasc lideri (conducǎtori, regi, principi, voievozi, cneji, etc.), iar alţii sunt plasaţi social pe diverse trepte inferioare, dar desigur conectate, pe de o parte, între ele şi, pe de alta, cu liderul (nobili, aristocraţi, boieri, clasa muncitoare fie cǎ este tradiţionalǎ sau este de tip „gulere albe” adicǎ operatori de computer). Societatea complexă industrială, dar mai ales cea postindustrială, cu nişele ei socio-economice variate şi cu o anume mobilitate între ele a creat premizele pentru „explozia”, prin democratizare, a conceptului de lider şi a activitǎţii de leadership. Dar mobilitatea socială poate fi o capcană pentru itinerariile sociale ale subiecţilor. Barierele de clasă se închid din nou în jurul indivizilor care le-au depăşit. Societăţile în care mobilitatea profesională este mai mare, precum cele occidentale, nu sunt mai puţin supuse clasificărilor, ierarhizărilor, rolurilor impuse în clase în care te poţi integra doar adoptând şi adaptându-te la modelele dominante ale ideologiei lor. Cunoşterea barierelor şi a canalelor de mobilitate reprezintă o necesitate cotidiană şi reprezintă una din necesităţile apariţiei societăţii caracterizate de fenomenul de educaţie permanentă prin care se creeazǎ lideri pe bandǎ rulantǎ pentru fiecare zonǎ de interes.

ANTREPRENORIAT. LEADERSHIP. AFACERI, ROMANA

Lideri, conducǎtori şi … ceilalţi

Text apărut pe 31 iulie 2006 în  Revista de marketing şi comunicare în afaceri http://www.markmedia.ro/article_show.php?g_id=707;  ISSN 1841- 0065.

Este foarte greu sǎ ajungi lider: trebuie muncǎ, efort, disciplinǎ, talent sau har, educaţie, instruiri şi specializǎri mai mult sau mai puţin sofisticate şi, de ce nu, puţin noroc. Asta nu înseamnǎ cǎ este imposibil şi de aceea ne propunem toţi sǎ devenim lideri în domeniul nostru de competenţe şi, de cele mai multe ori, facem eforturi deosebite pentru a ne împlini visul. Din punct de vedere managerial acest lucru este benefic pentru cǎ duce la o culturǎ a competitivitǎţii care, evident, împinge organizaţia înainte.

ANTREPRENORIAT. LEADERSHIP. AFACERI, ROMANA, Uncategorized

Leadership în organizaţiile româneşti

Text apărut în 5 iunie 2006 în Revista de marketing şi comunicare în afaceri http://www.markmedia.ro; ISSN 1841- 0065.

Trăim în era societăţii de consum din lumea globalizată a acestui început de mileniu în care Harry Potter se lansează aproape simultan în marile capitale ale lumii, inclusiv la Bucureşti – iar copiii, dar mai ales părinţii, cǎ doar ei achită nota de plată, sunt invitaţi la orele 24 să participe la eveniment. Pentru cei mai tradiţionalişti dintre noi, ora 24 mai reprezintă încă ora la care copiii, chiar şi adolescenţii, ar trebui să doarmă pentru a putea recupera decalajul de cunoştinţe lăsat de greva, justificatǎ, a profesorilor. Dar pentru departamentul de marketing al editurilor care au avut clar-VIZIUNEA de a publica seria de succes a aventurilor vrǎjitorilor de la Hogwarts ora 24 nu reprezintă decât încă o modalitate de a consolida poziţia de lider în vânzările pentru cărţi de tineret a celebrelor deja aventuri.

LIMBA SI COMUNICARE, ROMANA

Eu SRL sau Brandul personal

Sunteți pe Facebook, LinkedIn, Twitter, Instagram, Google+, WhatsApp, YouTube, etc. etc.? Cum? Ce vede lumea când vă caută? Credeți că nu vă caută decât prietenii? Cei care vă cunosc deja bine? Mai gândiți-vă!

Nu sunteți pe nici o rețea socială? De ce? Aveți vreo problemă? Nu vreți să știe lumea nimic despre dumneavoastră? Nu vă pasă ce cred oamenii? Nu-i treaba nimănui! Nu …?! Toate astea sunt motive bune, dar nu pentru cei care vor să aibă o carieră, ba mai mult vor să aibă succes în carieră, să se remarce în organizația în care lucrează deja, să-și promoveze afacerea, produsele, să atragă clienți și să-i păstreze. Sau dacă sunteți liber profesionist … dar nu, ei cunosc deja foarte bine puterea și importanța brandului personal, pe care poate-l numesc altfel – renume, reputație, faimă, celebritate, popularitate, imagine, autoritate, valoare de piață, etc. etc.

LIMBA SI COMUNICARE, ROMANA

Conversații culinare

Vorbim mult și ascultăm puțin sau deloc pentru că ni se spune constant cât de important este să te faci auzit, să-ți exprimi opiniile și să-ți vinzi ideile, dar mai ales cât este de important să comunicăm lucrurile esențiale din viața noastră fără de știrea cărora universul n-ar putea să existe. Pentru că noi suntem cel mai important lucru în acest univers, toată lumea există pentru a ne simți noi mai bine, mai importanți, mai semnificativi, mai puternici, mai iubiți, mai atractivi, mai eficienți, mai atrăgători, în funcție de starea noastră socială și profesională și, mai ales, în funcție de mărimea și sofisticarea vocabularului activ pe care-l avem. Nu ne interesează decât propriul punct de vedere, nimic altceva nu pare să existe. Presiunile din presă, reclame, de pe internet, cele din educație (o spun cu mare regret) toate ne presează să vorbim, să spunem, să comunicăm. Și iată că am ajuns să facem acest lucru cu mare plăcere, chiar cu voluptate, deși sigur există și cei care cred că o fac dintr-o anume datorie de, evident, un tip mai înalt. Vorbitul, spusul, șueta, conversația, discuția (de fapt monologuri paralele) au devenit, dacă-mi permiteți, ca fast food-ul.Voi reveni asupra comparației.

LIMBA SI COMUNICARE, ROMANA

Conversații politicoase

Sunt românii politicoși? O întrebare nu foarte bine construită din punct de vedere conceptual, dar deosebit de eficientă dacă îmi propun să fac un grup de studenți să vorbească liber în condițiile în care nu vor neapărat să facă acest lucru. Există de obicei o primă reacție imediată, de tip persoană ofensată, în care mi se spune, evident pe un ton arțăgos, da, noi românii suntem politicoși, vă luați după străinii care cred c-au ajuns în junglă când vin în România și nu sunt toate lucrurile ca la ei, ce dumneavoastră nu sunteți politicoasă, adică ce vreți să spuneți, cum adică n-am fi politicoși, ce nu salutăm, nu spunem mulțumesc?  Și toate aceste reacții simultan, într-o zumzăială mai degrabă de viespi înfuriate decât de albinuțe harnice dornice să adune mierea câtor mai multor idei pentru a le dezbate, zumzăială pe care n-o poate înțelege ușor decât tot urechea unui român obișnuit să fie atent la 10 lucruri sau oameni simultan și probabil, să observe că dintr-un grup de 15 -20 persoane cărora li s-a pus această întrebare, aproximativ jumătate tac sau indică într-un mod non-verbal că ar dori să spună ceva, probabil diferit de opinia majorității. În funcție de situație și, mai ales, de componența grupului pot întrerupe zumzăiala fie întrebând în continuare fără să ridic vocea “este toată lumea de acord?” fie folosind vocea de la catedră care adesea trebuie să acopere zgomotul produs de libertatea de exprimare a studenților de azi, “vreau să vorbim pe rând și să ne ascultăm unii pe alții”.

LIMBA SI COMUNICARE, ROMANA

Dependența digitală

De ce în română despre un astfel de subiect? Pentru că am început să uităm că limba maternă crește și se dezvoltă doar dacă o folosim pentru a vorbi despre lucruri noi, nevorbite înainte. Pentru că nu existau. Dependența digitală a apărut, evident, după apariția digitalului. Care este explicat în https://dexonline.ro/definitie/digital ca printre altele în cibernetică: 1. Care este sau poate fi reprezentat prin cifre ori prin numere; 2. Binar, care nu admite decât două stări.

Pe când un dicționar online (alt cuvânt intraductibil în română, deși francezii zic fără jenă en ligne) anglo-saxon https://www.thefreedictionary.com/digitalzice, tot printre altele, următoarele:  2. Expressed in discrete numerical form, especially for use by a computer or other electronic device: digital information. (…) 6.Characterized by widespread use of computers: living in the digital age.

De ce această incursiune în înțelegerea unui termen? Pentru că dacă dăm pe Google dependenta digitala  găsim aproximativ 164.000 rezultate în 0,37 secunde. Dacă dăm, însă, digital dependence ghici câte rezultate găsim? Aproximativ 7.730.000 rezultate în 0,21 secunde probabil pentru că-i este mai ușor doamnei Google să caute în engleză și, pentru că iar evident, paginile în engleză sunt extrem de numeroase. Dar, pe de altă parte, da, diferența esta dată și de interesul față de același concept.

Și, acum devine oarecum interesant, dacă dăm digital addiction, descoperim aproximativ 10.600.000 rezultate în 0,48 secunde. Cu tematici care propun diferențe întredigital dependence și digital addiction. Ceea ce m-a făcut, evident, să caut adicție digitală și să descopăr că, adicție, apare în dexonline, desi foarte sumar, și discuțiile despre această tematică apar în spațiul virtual românesc destul de puțin: aproximativ 7.470 rezultate.

Prin urmare este loc de vorbit și stat la taclale, tăifăsuit, discutat, făcută o șuetă, și alți termeni din aceeași arie semantică, pe subiectul acestui text.

Dar de unde acest interes? Când mi-am pornit calculatorul azi dimineață, Mozzila m-a îndreptat către un post de pe blogul lor în care Manoush Zomorodivorbește despre nevoia de a ne plictisi.  În principiu și foarte pe scurt Manoush spune că este foarte important să ne plictisim pentru că în acele momente creierul intră într-o stare în care formează conexiuni neuronale noi prin care conectează ideile pe care le avem stocate în diverse zone și, astfel, rezolvă problemele pe care le avem. Ceea ce știam de la procesele gândirii creative. Etapa cea mai importantă și, în general, cea mai puțin practicată este incubația, adică etapa în care nu ne mai gândim conștient la problema pe care trebuie s-o rezolvăm.

Dar este tot mai dificil să ne plictisim atunci când avem la un click distanță atâta informație! Ne ținem ocupați de teama de a nu ne scăpa ceva important, o informație esențială care ne-ar putea schimba existența. Și, da ne-o schimbă, dar nu în sensul în care ne-am dori! Cum avem puțin timp liber, cum scoatem telefonul și ne “ocupăm” creierul, privându-l de posibilitatea de a se plictisi și, astfel, de a deveni creativ.