An amazing story – OK, to me – and so many points to keep in mind. Even if most of us may admire the story, we would probably not follow the practice. And if you want a more complete point of view read the comments. They are great – coming from all directions and nuances.
Some points from the article:
- In the presidential elections in 2007 Ségolène Royal ran against Nicolas Sarkozy. Sarkozy wanted to get the French to choose money and success. Royal chose to offer them citizens’ consultations, fraternité and “win-win” solutions to their daily problems. Sarkozy won and went on to become the flashy and controversial president, who forgot, however, his pre-election promises while Ségolène had to face her party of resentful, mostly male Socialist aristocrats (sic!) — the “elephants” or as we say in Romanian the dinosaurs.
- Royal is a survivor of the “old world”. After her presidential defeat, she was forced to the periphery of the Parti Socialiste and decided to support Hollande’s presidential ambitions. All this despite Hollande’s affair with another woman. Hollande appointed Royal as environment minister, …. after the other woman left the Elysée Palace following another affair. “Throughout it all, Royal has remained popular, lately gaining media attention with a book — Ce que je peux enfin vous dire (“What I Can Finally Tell You”) — in which she defends her legacy and settles scores with former party colleagues, including her ex beau. Many of them fear that she might actually be plotting a political comeback.” – what I find amazing here is that she supported her former boyfriend, in spite of the various “affairs”, that she had 4 (four) children with him, never wanting to get married to him, that they continue to be friendly and that, in general, they are so different from their Romanian counterparts. Of course, in Romania it’s terribly vulgar to be a socialist!
- Like many women of her generation, her battle is rooted in childhood. Born in 1953, one of eight children of an army lieutenant-colonel, she was not destined to go to university, let alone pursue a career. As a result, perhaps, she attributes many of the world’s woes, including global warming, to testosterone and the absence of female leadership; she sees that, too, in Macron’s stubbornness in dealing with the gilets jaunes.
- This is impressive particularly coming from an “old democracy” like France. “I believe a country should not be run with laws and decrees, it’s completely outdated.” She says modern politics is about striking deals: “There’s so much you can do to improve companies’ competitiveness. Why not allow them to save energy costs, for instance? It would create jobs.” Wow!
O poveste uimitoare cu multe puncte care necesită reflecție. Chiar dacă mulți admirăm povestirea, probabil că nu am pune-o în practică. Și dacă vreți puncte de vedere mai complete citiți comentariile. Sunt excelente – venind din toate direcțiile și având o mulțime de nuanțe.
Spicuiri din articol:
- În alegerile prezidențiale din 2007 Ségolène Royal a candidat împotriva lui Nicolas Sarkozy. Sarkozy le-a propus francezilor bani și success. Royal a preferat să le ofere consultări cetățenești, fraternitate și soluții de tip “toată lumea câștigă” la problemele cotidiene. A câștigat Sarkozy care a mers mai departe și s-a transformat într-un președinte sclipitor și controversat, dar care și-a uitat promisiunile pre-electorale, în timp ce Ségolène a trebuit să-și înfrunte partidul, alcătuit în majoritate din bărbați socialiști aristocrați (sic!) – “elefanții”sau cum spunem în română dinozaurii.
- Royal este o supraviețuitoare din “lumea veche”. După înfrângerea în prezidențiale a fost marginalizată în cadrul Parti Socialiste și s-a hotărât să sprijine ambițiile prezidențiale ale lui Hollande. În ciuda legăturii lui Hollande cu o altă femeie. Hollande a numit-o pe Royal ministrul mediului, … după ce cealaltă femeie a părăsit Palatul Elysée, după o altă legătură. “În tot acest timp Royal a rămas populară, atrăgând în ultima vreme atenția presei cu o carte intitulată — Ce que je peux enfin vous dire (“Ceea ce vă pot în sfârșit spune”) — în care își apără moștenirea politică și marchează împotriva foștilor colegi de partid, inclusiv a fostului prieten. Mulți dintre ei se tem că ar putea chiar să comploteze o revenire politică.” – Ce găsesc uluitor aici, și știu că sunt extrem de tradiționalistă, este că și-a susținut fostul prieten, în ciuda diverselor legături, că a avut 4 (patru) copii cu el, fără să vrea vreodată să se mărite cu el, că sunt în continuare amici și că, în general, sunt atât de diferiți de echivalenții lor români. A, și desigur, în România este extrem de vulgar să fi socialist/ă!
- Ca la multe femei din generația ei, lupta ei își are rădăcinile în copilărie. Născută în 1953, unul din cei opt copii ai unui locotenent-colonel de armată, n-a fost destinată studiilor universitare, ce să mai vorbim de o carieră! Rezultatul este că atribuie multe din durerile lumii, inclusiv încălzirea globală, testosteronului și absenței leadershipului feminin; vede asta și în încăpățânarea prin care Macron abordează vestele galbene.
- Ce urmează este impresionant, mai ales venind dinspre o “veche democrație” precum Franța. “Cred că o țară n-ar trebui să fie condusă pe bază de legi și decrete, este complet demodat.” Royal spune că politica modernă este despre acorduri, înțelegeri: “Se pot face atâtea lucruri pentru ca să îmbunătățești competitivitatea companiilor. De ce să nu le permitem să economisească costuri de energie, de exemplu? Ar crea locuri de muncă.” Wow!
