ROMANA

DIN VIATA, ENGLISH, ROMANA

11 august – o aniversare de suflet // August 11 – An Anniversary to Treasure

Posted on

Curtea de Argeș / București 11 august 2019

Domnului Alexandru Budișteanu

Doctor arhitect, Membru al Consiliului Științific al Institutului Național

pentru Studiul Totalitarismului (INST) al Academiei Române –

 

Dragă Alex,

M-am tot gândit ce să-ți fac cadou la aniversarea de azi. Ceva să-ți facă plăcere și să fie și semnificativ!

Să-mplinești 91 de ani este o realizare minunată, felicitări, dar să trăiești 91 de ani activi și să ai  înfăptuirile tale este o adevărată poveste de succes. Ce să-i faci cadou unui om care a trăit atât de frumos ca tine, atât de intens în același timp și cu atâtea încercări, trecând prin atâtea schimbări istorice, dar și cu atât de multe împliniri, cu momente minunate, cu momente tensionate, cu oameni care ți-au fost recunoscători, alții care te-au detestat fățiș sau, poate, doar în particular? Așa cum este viața fiecăruia dintre noi. Pot continua cu astfel de întrebări, dar adevărul este că vine o vârstă când nu mai avem nevoie de lucruri, de obiecte, când nu ne mai dorim semnificativ prea multe, dar ne dorim contacte umane cu sens, ne dorim să putem conversa cu cei de care am fost într-un fel sau altul legați în anumite momente din viață.

De asta am hotărât să-ți aduc azi ce am eu mai de preț – timpul meu. Ți-am făcut câteva prăjiturele. Sper să-ți placă. În timp ce le făceam, cu drag și mare plăcere, rememoram cunoștința noastră. Cum ai sunat la ușa biroului nostru din Negru Vodă și te-ai prezentat cu recomandarea lui Valerie Mitchell! Ce vremuri! Cum am lansat ESU-România, cum organizam concursurile naționale de Public Speaking la Parlament, cum ai devenit președinte al ESU-România, cum am fost împreună la Chișinău și Bălți, cum mi-ai făcut cunoștință cu limba relativ arhaică vorbită la Chișinău și mi-ai explicat calcurile din rusă, cum mai târziu am fost la lansarea ESU-Moldova împreună cu Lulu. Cum mi-ai spus că Lordul Watson, după ce a fost făcut DHC de Universitatea București, n-a primit roba ceremonială, și am decis amândoi că nu-l putem lăsa pe bunul Lord să aibă faimoasa lui colecție de robe descompletată. Mi-am adus aminte de multele călătorii pe care le-ai făcut să reprezinți ESU-România în atîtea locuri în lume! Tu și Ileana. După ce ai devenit Președinte Emerit, îmi povesteați amândoi cum se descurca Ela la Consiliile Internaționale. Știu sigur că a fost și pentru ea mai ușor, mai comfortabil să te aibă alături. Vă mulțumesc. Cum am făcut un tur de forță în 2008 când tu împlineai 80 de ani, iar ESU internațional 90 de ani, și am reușit să scot la timp cartea Schimbând destine, schimbăm lumea Changing Lives We Change the World.

Dragă Alex, sunt sincer foarte fericită că exiști în viața mea, în viața noastră. Tu și Ileana sunteți niște modele pe cât de minunate, pe atât de firești. Din păcate tot mai rare în lumea de azi. Am învățat foarte multe lucruri de la tine, de la voi. Și învăț în continuare. Să fii convins că este unul din cele mai frumoase complimente pe care l-am făcut vreodată cuiva din toată inima.

La mulți ani în continuare, Alex! Mi-aș dori să am ocazia să-ți spun lucruri minunate și la 100 de ani! Dar unele lucruri nu depind numai de noi. Orice zi în viitor este o mare realizare de care realmente trebuie să te bucuri așa cum ne bucurăm noi de privilegiul de a te avea în viețile noastre și de a-ți fi în preajmă!  La mulți ani, Alex!

Cu cele mai bune gânduri și cu mult drag,

Mariana Nicolae,

Professor Emerita, Ph.D. (Education & Economics)

https://mariananicolae.wordpress.com/

Radu
Prof.dr. Radu Ciuceanu și Dr. Alexandru Budișteanu, Capșa, La aniversare.
Alex cu minunatul cadou pe care l-am primit fiecare dintre noi de ziua lui – articolul scris de el în Literatura și Arta nr. 28 (3853) / 18.07.2019, p. 6.
Alături de sărbătorit – Radu Ciuceanu, A.B., Ileana Budișteanu și M.N.

Curtea de Argeș / Bucharest 11 August 2019

To: Alexandru Budișteanu, 

Architect Ph.D., Member of the Scientific Council of the National Institute for the

Study of Totalitarianism (INST) of the Romanian Academy

 

Dear Alex,

I have been thinking what to offer you for today’s anniversary. Something you might enjoy and might also be significant!

To be 91 is an awesome achievement, congrats! However, to live 91 years fully active and to have your accomplishments is a true story of success. What to offer as a gift to a man who lived as beautifully as you did, as intensely and at the same time went through so many hardships, so many changes of history, who also knew so many fulfilments, wonderful moments, people who had been grateful, others who openly or maybe just privately hated you? As in the life of each of us. I can go on, but truth is that there comes an age when we no longer need things, objects, when we no longer need more and more, but we do need meaningful human contacts, we wish to speak with those whom we have been somehow connected to in certain moments of our lives.

This is why I decided to offer you today my most precious possession – my time. I made you some cookies. I do hope you’ll like them. While I was preparing them, with great care and love, I was thinking of our friendship. How you rang the bell to our office in street Negru Vodă and introduced yourself with Valerie Mitchell’s recommendation letter! Those were the days! How we launched ESU-Romania, how we were organizing the National Competitions of Public Speaking in the Parliament, how you became Chairman of the ESU-Romania, how we went together to Chișinău and Bălți, how you introduced me to the relatively archaic language spoken in Moldova and explained to me the linguistic transfers from Russian, how later on we went together with Lulu to the launch of ESU-Moldova. How you told me that Lord Watson, after being awarded a DHC by the University of Bucharest, was not permitted to keep the ceremonial robe and so we both decided we could not let the good Lord have his famous collection of robes without the Romanian one. I remembered your many voyages around the world to represent ESU-Romania in so many places on the globe! You and Ileana. After you had become Chairman Emeritus you used to tell me how Ela was doing in her new position at the International Council meetings. I know for sure that having you by her side made her own life easier. Thank you both. How I did my best in 2008, when you turned 80 and ESU International 90, to write and bring out in time the book Changing Lives We Change the World.

Dear Alex, I am sincerely very happy that you exist in my life, in our lives. You and Ileana are wonderfully genuine models. Unfortunately true models are fewer and fewer today. I learned so many things from you both. And I continue to learn. Rest assured that this is one of the most beautiful compliments I ever paid someone from all my heart.

Continue to have Happy Birthdays, Alex! I wish I could have the occasion to tell you lovely things when you turn 100 as well! But some things do not depend only on us. From now on any and all of your future days will be a great achievement that you have to cherish as we cherish the privilege to have you in our lives and to be around you! Happy Birthdays, Alex!

With my best thoughts and love,

Mariana Nicolae,

Professor Emerita, Ph.D. (Education & Economics)

https://mariananicolae.wordpress.com/

DIN VIATA, ENGLISH, ROMANA

TIMP – TIME

Posted on

De ce m-am alăturat acestei campanii? Pentru că am pierdut un om drag. Și pentru că toți avem nevoie unii de alții. Și putem face atâtea, dacă ne facem timp. Și … curaj. Se numește leadership, sau dezvoltare personală sau simplu … responsabilitate.

TIMPUL este cel mai valoros dar. Îl irosim și ne spunem că încă e TIMP.

Îl prețuim când cei dragi nouă nu îl mai au. Și atunci am vrea să îl putem dărui. Se poate!

În curând vei afla cum îl poți oferi chiar tu celor care au cea mai mare nevoie de el.
#HOSPICECasaSperantei #OferaTIMP #TIMP8844

Why this campaign? Because I lost a loved one. And because we need each other. Because we can do so much if we allow ourselves the time. And the courage. It’s called leadership, or personal development or simply … responsibility.

TIME is the most valuable gift. We waste it and convince ourselves we still have TIME.

We value it when our loved ones no longer have it. And then we wish we could offer it. We can!

You will soon find out how you can offer it to those who need it most.

#HOSPICECasaSperantei #OferaTIMP #TIMP8844

ENGLISH, ROMANA

Dreams – Visuri

Posted on

The closest I’ve ever come to fulfill my childhood dream – to become a cosmonaut! That was the word we used at the time, I didn’t know another. Until much later when I discovered astronaut! Well, as dreams rarely get real in the way we dream them, I became a traveler in the spaces allowed to me or claimed by me: my students’ minds and my own.

But meeting Dr. Anna Fisher in reality and having a two-minute conversation with her at the 4th July 2019 celebrations of the US embassy in Bucharest was, as I told her, a real blessing. And the closest to fulfill my dream.

And yes, I also met Dr. Dorin Prunariu and I had the honour and the pleasure to talk with him several times. But Dr. Fisher is a woman!

L to r: Teodora Oprescu-Șerban, Anna Fisher & myself

 

Probabil aici am fost cel mai aproape de împlinirea visului meu din copilărie: să devin cosmonaut! Ăsta era singurul cuvânt pe care-l cunoșteam atunci. Mult mai târziu am descoperit că există și astronaut! Și pentru că visele doar foarte rar se materializează în modul în care le-am visat, am devenit călătoare prin spațiile care mi-au fost premise sau pe care le-am cucerit singură: mințile studenților mei și a mea însămi.

Dar întâlnirea cu Dr. Anna Fisher și discuția de 2 minute cu ea pe 4 iulie 2019 la sărbătorirea Zilei Independenței de la ambasada SUA din București a fost, așa cum i-am spus și ei de altfel, o adevărată binecuvântare. Și cel mai apropiat moment de împlinirea visului meu. Sigur că l-am cunoscut și pe Dr. Dorin Prunariu și am avut onoarea și plăcerea de a vorbi cu domnia sa de mai multe ori. Dar Dr. Anna Fisher este femeie!

ANTREPRENORIAT. LEADERSHIP. AFACERI, ROMANA

5 G – pentru cine și de ce?

Posted on

O bucurie și o plăcere să fiu solicitată de Daniela Palade Teodorescu să vorbesc despre lucruri care ar trebui să ne preocupe serios. Daniela Palade Teodorescu este  jurnalistă, formatoare de opinie și, mai ales, o femeie de mare ținută civică și morală. Cu o putere incredibilă de muncă. Răsplătită recent cu premiul pentru Global Leadership Award 2019. Mulțumesc, Daniela pentru ocazie.

Interviul este aici.

 

DIN VIATA, ENGLISH, ROMANA

Pește fără pește // Fake fish

Posted on

Un articol excelent. Mai ales pentru noi cei care mâncăm, în general, fie din tradiție, fie din lipsă de educație, peste măsură.

Peștele n-are oase, și … nici urmă de pește! Noua tehnologie alimentară și salvarea planetei, lupta cu schimbările climatice, încercarea de a consuma rațional, dezvoltarea durabilă, și alte multe chestiuni arzătoare. Pentru unii. Pentru alții, citez din memorie – “Porcul este cel mai bun pește!”

Poftă bună!

Și totuși, dacă citiți cu răbdare, veți vedea că oamenii nu pot rezolva totul prin cercetare și tehnologia rezultată. Sau nu repede. „Trebuie să fim mai smeriți când ne ocupăm de structuri și soluții pentru care evoluția biologică a avut nevoie de milioane de ani.” – zice directorul echipei de cercetare pentru carne alternativă de la Universitatea Statului California din Berkeley. Amintiți-vă de ucenicul vrăjitor! (Goethe, Dukas, Disney)

Cel mai cunoscut ucenic vrăjitor.                                                                                       

 

An excellent text. Particularly for those of us who eat, either by tradition or by lack of education, too much.

The fish is boneless, and has … no fish in it. New research in food technology, Impossible Foods, saving the planet, fighting climate change, trying to consume rationally, sustainable development, and other “hot” issues. For some. For others, off the top of my head: “The best fish is … pork!”

Enjoy your food!

And yet, if you read on you’ll get to what Ricardo San Martin, the research director of the alternative meat program at the University of California, Berkeley, says: “We have to be more humble in that we’re dealing with structures and solutions that the evolution of biology have come up with in millions of years.” There’s only so much we can do through research. Remember the sorcerer’s apprentice!?! (Goethe, Dukas, Disney)

ENGLISH, LECTURI, LIMBA SI COMUNICARE, ROMANA

Moderarea conținutului – Content moderation

Posted on

Sunt multe chestiuni interesante în interviul lui Isaac Chotiner din The New Yorker: Lumea necunoscută a moderării conținutului online. Sigur că în primul rând dramele celor care lucrează acolo și sunt aproape singuri. Ei față-n-față cu mizeria umană.

Dar dincolo de asta: platformele sociale care au înlocuit, aproape, piața publică, așteptările publicului și realitatea industriei, valoarea socială a muncii respective, incontestabilă, dar extrem de prost plătită și distorsionată valoric atât de către public, angajatori cât și de către cei care o efectuează, externalizarea activităților și efectele nedorite cauzate de disonanța și distanța culturală, lingvistică, contextuală și politică dintre moderatori, care lucrează într-o anumită zonă a lumii, și materialul care a fost produs în alta. Și nu în ultimul rând, una din marotele lumii noastre de azi, inteligența artificială sub forma ei cea mai simplă – automatizarea. Soluția industriei este aproape întotdeauna automatizarea, dar cei care știu contextul, știu că probabilitatea ca oamenii să fie lăsați să plece din aceste slujbe este aproape nulă. Numai noi putem să ne ocupăm de mizeria produsă de noi.

Dar toate aceste idei sunt rezultatul unui interviu pe care Chotiner l-a avut cu Sarah T. Roberts, profesoară de studii ale informației la U.C.L.A., autoarea cărții “Behind the Screen” (În spatele ecranului).

There are many thought-provoking things in Isaac Chotiner’s article in The New Yorker: “The Underworld of Online Content Moderation”. First of all the drama of those who work there and are almost alone. They face-to-face with human misery.

 

ENGLISH, LIMBA SI COMUNICARE, ROMANA

Language and … ourselves – Limba și … noi

Posted on

Today is the 4th of July – so many things to be thankful for! My dear friends who have their birthdays today, the busyness of end-of-academic year and master dissertations defenses, and … of course Independence Day!

And on this so busy, glorious summer day I discover Stephen Fry’s understanding of what makes us human and his amazing use of language.

Loved this! And it is so true for all languages. Romanian, obviously, included. Use it or lose it! (this is a good one – and so true!). Words are free and your birthright! Let there be pleasure in the use of language! “Let there be rapid firecracker phrases and language that oozes like a lake of lava.”

 

Și atât de adevărat și pentru vorbitorii de română. Cuvintele sunt gratuite și dreptul vostru prin naștere! Folosiți limba cu plăcere! “Folosiți expresii care sunt rapide ca artificiile și o limbă nămoloasă ca un lac de lavă!”  Că de scris… în română … tot mai puțin. Oare de ce?

ANTREPRENORIAT. LEADERSHIP. AFACERI, ENGLISH, ROMANA

Femei, leadership și lumea de azi – Women, leadership and today’s world

Posted on

Harvard Business Review a publicat acum câteva zile rezultatele unui studiu despre abilitățile de conducere ale bărbaților și femeilor. Da, este vorba de abilitățile de leadership, nu de condus vehicule (inclusiv avioane sau vapoare).

Articolul (aici) este intitulat: Research: Women Score Higher Than Men in Most Leadership Skills (Studiu: Femeile au punctaj mai mare ca bărbații la majoritatea abilităților de leadership) și este scris de Jack Zenger și Joseph Folkman (directorul executiv și, respectiv, președintele firmei de consultanță Zenger/Folkman).

De ce este interesant? Pentru că subliniază, conform datelor procesate de cei doi, că deși există foarte multe femei în poziții de conducere atât în politică (este vorba de SUA, nu de România!) cât și în afaceri, femeile ocupă mai puține poziții de vârf. Zenger și Folkman spun că deși din 2012, când au publicat primele rezultate ale cercetării lor, procentajul femeilor în poziții importante de conducere a rămas relativ stabil, doar 4,9% din directorii executivi ai topului Fortune 500 și 2% din cei de la S&P 500 sunt femei. Și cifrele sunt în scădere la nivel global.

Stereotipurile de gen, mentalitățile, prejudecățile precum și percepția despre sine a bărbaților și femeilor sunt câteva dintre cauzele acestei situații.

Zenger și Folkman consideră că liderii ar trebui să analizeze mult mai serios modalitățile de promovare ale femeilor în organizațiile pe care le conduc. De ce? Pentru că, așa cum spun cei doi, femeile au rezultate mai bune și abilități mai bune de conducere!

Dar de ce ar face-o mă întreb eu? Doar majoritatea sunt bărbați și poate nu vor să se uite și altfel, prin alte lentile, la lumea de azi. Vorba lui Kahneman – gândirea profundă este neplăcută, chiar dureroasă (în engleză sau în română). Și atunci, de ce să te expui? Doar nu ești femeie!

DIN VIATA, ENGLISH, ROMANA

Ia noastră cea de toate zilele … și istoriile // Our daily national blouse … given us by all our histories

Posted on

Ca orice bună româncă, și cred despre mine că sunt o foarte bună româncă, am și eu o ie în garderoba mea. Care are povestea ei pe care azi n-am timp s-o povestesc aici. Poate altă dată.

Dar pentru că azi este sărbătoarea iei vreau s-o marchez cu mai multe imagini decât gânduri. Prin urmare, iată când și unde am purtat ia pe care o am. Nu, n-o port zilnic (cine mai face asta azi?). Nici când era tânără și subțire n-o purtam pe pielea bronzată, deși era sexi și mai că eram tentată uneori. Și atunci? Pentru mine ia este o imbrăcăminte rituală, așa cum erau pe vremuri hainele de biserică. Adică o îmbraci doar la sărbători, nu te duci la piață sau la birou cu ie. Nu judec pe nimeni, știu că se poartă și există o mare diversitate de modele și calități. DAR a mea este deosebită și nu pot, nu mă lasă inima s-o port decât în situații deosebite.

Ca, de exemplu, și aveți mai jos fotografiile în aceeași ordine: 1. La conferința internațională pe care am ținut-o ca profesor Fulbright la Universitatea de Stat din California – San Bernardino în 2005. Conferința s-a numit “România – dincolo de mituri și sterotipuri” și a adunat un număr impresionant (la standardele americane academice) de participanți, inclusiv doi prorectori (provosts), profesori și, desigur, studenți. La petrecerea de rămas-bun organizată cu mare tam-tam de buna mea prietenă și gazdă, Victoria Seitz, am purtat o rochie românească, artizanală, dar neavând prea mult de a face cu ceea ce numim ie.

Am mai purtat ia la câteva nunți, dar nu am fotografii. Și am purtat-o cu mare drag și mândrie la dineul regal oferit participantelor la conferința internațională Global Summit of Women 2013 de către Majestatea Sa The Raja Permaisuri Agong. Conferința a avut loc la începutul lui iunie 2013 și am primit instrucțiuni clare despre codul îmbrăcăminții. O seară somptuoasă într-un loc de basm oriental: m-am simțit minunat purtând ia și marama de borangic. Mi s-au părut foarte potrivite în context.

Dar nu pot purta ia mea albă, la care o bătrână de vreo 75 de ani a cusut o iarnă întreagă, iarnă argeșană lungă, aspră, cu zile scurte și întunecate, în locuri care să nu fie deosebite.

A, da! Și ia noastră românească este, ca mai toate lucrurile tipic românești, o piesă de îmbrăcăminte construită de noi cultural. Un mit cultural. O iubim, dar ea este relativ la fel și în alte comunități etnice, nu doar la noi. Și ei au dreptul să-și iubească propriile construcții culturale. Cum s-or fi numind ele! Dreptul lor nu-l diminuează pe al nostru. Aș zice că dimpotrivă.

ANTREPRENORIAT. LEADERSHIP. AFACERI, ROMANA

Însemnări din cyberspace (2)

Posted on

Însemnarea de astăzi ar fi trebuit să poarte numele Cybersecurity, speaking your own language and how to be competitive. Dar apoi mi-am dat seama că fac exact ceea ce fac majoritatea romglezilor: scriu în engleză pentru că anumite subiecte sunt mai ușor de abordat în engleză. Oare pentru chinezi o fi la fel? Pentru indieni știm sigur că da, doar ascultându-le dialogurile Bollywoodiene. Așa că revin la limba maternă pentru a nu mă auto-sabota!

Mă refer tot la “Cybersecurity Romania – Bucharest Talks“ și la faptul că s-a făcut un efort deosebit pentru a se vorbi românește. Sigur că asta a însemnat niște cheltuieli suplimentare din partea organizatorilor nu doar pentru a plăti două interprete o zi întreagă, dar și pentru a aduce cabină de traducere simultană în Aulă pentru că o universitate de cercetare avansată ca ASE presupune că toată lumea vorbește și, mai ales, înțelege nuanțele diverselor categorii de limbaj în limba engleză. Pot să spun, informat, educat și cu o experiență de peste 30 de ani în învățământul superior românesc, că acest lucru nu este adevărat. Majoritatea dintre noi nu înțelegem întotdeauna nuanțele. Motivele sunt diverse, dar rezultatul este același. Și atunci când ambasadorul unei țări precum Elveția și-a construit programul zilei de 4 iunie pentru a sta în sală tot timpul primei părți a conferinței, pentru a discuta cu participanții în pauze, pentru a spune niște lucruri importante în cuvântul lui de deschidere, insistența pe folosirea limbii române capătă semnificații deosebite.

Am să mă refer acum la cuvântarea E.S. Arthur Mattli, Ambasadorul Confederației Elvețiene în România, care a început cu un Bună dimineața! energic și pronunțat foarte autohton. Sigur că imediat a recunoscut că în cele aproape trei luni de când este în România cam ăsta este nivelul lui de română, dar mesajul a fost clar. A trecut apoi la engleză subliniind însă că a cerut să se vorbească în română în timpul conferinței.

Ce ne-a spus domnul Mattli? Multe, desigur. Semnificativ, din punctul meu de vedere, a fost însă modul cum a spus anumite lucruri și, desigur, mesajul general transmis. “We are here to protect our societies. // Suntem aici ca să ne apărăm societățile în care trăim”. O exprimare directă, fără echivoc care exprimă nu neapărat îngrijorare cât dorința de a a fi pregătiți, de a cunoaște o realitate tehnologică la care nici măcar nu visam cu un deceniu în urmă. Și, mai ales, după interpretarea mea proprie, de a ieși din optimismul infantil prin care întâmpinăm, în general, marea majoritate a lucrurilor venite dintr-un vest care a cam fost depășit de capacitatea de inovare a unora din țările asiatice la care nu putem să nu ne uităm decât prin lentilele preconcepțiilor noastre din secolul trecut.

Ca să creeze o atmsoferă sugestivă și pentru a nu vorbi prea mult ne-a pus pe telefonul său mobil o scurtă înregistrare muzicală spunându-le doamnelor din cabina de interpreți, nu-i nevoie să traduceți, dar puteți fredona! Era tema muzicală din Titanic! De ce? Pentru că E.S. i s-a părut foarte sugestivă comparația dintre Titanic, bijuteria tehnică a momentului respectiv, în care lumea credea necondiționat, și momentul de azi când tehnologia 5G promite multe și nu ne spune mai nimic despre riscuri. Aici găsiți o discuție interesantă, în limba română.

Iată câteva aspecte interesante legate de 5G pe care domnul ambasador le-a ridicat: chiar dacă experții sunt optimiști și promit multe, nu există minuni și rețete universale pentru problemele de acum ale omenirii (no quick fixes!!!). În dialogul public – privat, sub semnul căruia s-a desfășurat conferința, cine ajută pe cine și în ce măsură? Și, deși nu a folosit chiar aceste cuvinte, cine va câștiga de pe urma 5G? Care sunt aspectele legate de securitate – la toate palierele și din toate punctele de vedere? Cyberspace și cybersecurity nu sunt concepte intraductibile. Spațiul cibernetic și securitatea cibernetică se pot discuta în limba română, chiar dacă din comoditate personală, preferăm să folosim engleza.

Încă un aspect ridicat  de ambasador a fost: de ce Elveția în acest dialog? Și răspunsul a fost, tot pe scurt și cu umor: pentru că avem cea mai bună infrastructură, ciocolată excelentă, două institute federale care se ocupă de securitatea cibernetică (la Lausanne și Zurich), instituții internaționale la Geneva, valea blockchain la Zug (n-o fi chiar Silicon Valley, dar nu e departe), toleranță și încredere cibernetică, și … pe Klaus Schwab.

Și a încheiat cu sublinierea pe care am menționat-o deja, referitoare la apărarea societăților noastre, și citându-l pe Sun Tzu: Dacă-ți cunoști dușmanul și te cunoști și pe tine, nu ai cum să dai greș!

Nu vreau să mă gândesc la ce se-ntâmplă când nu ne cunoaștem bine nici dușmanul, nici pe noi înșine (mă refer desigur la identitatea noastră comunitară). Dar vreau să redau o parte din discuția deosebit de agreabilă avută cu domnul ambasador, Antonia Colibășanu și Cătălin Ploaie, înaintea evenimentului. E.S. spunea că nu există în România o instituție publică exclusiv interesată de 5G, spațiul și securitatea cibernetică, pentru a studia posibilele efecte, urmări, impacturi ale viitorului extrem de apropiat asupra societății noastre, din România. Eu îi spun, domnule ambasador sunt membră într-un grup de reflecție, INACO, unde discutăm și avem proiecte despre inteligența artificială, modul în care noi în România ne pregătim pentru a face față provocărilor viitorului, și … M-a întrerupt politicos: Doamna profesor, și eu sunt membru în mai multe grupuri de reflecție, dar eu vă-ntreb de instituții publice!!!

Chiar, există așa ceva în România?