Harvard Business Review a publicat acum câteva zile rezultatele unui studiu despre abilitățile de conducere ale bărbaților și femeilor. Da, este vorba de abilitățile de leadership, nu de condus vehicule (inclusiv avioane sau vapoare).
De ce este interesant? Pentru că subliniază, conform datelor procesate de cei doi, că deși există foarte multe femei în poziții de conducere atât în politică (este vorba de SUA, nu de România!) cât și în afaceri, femeile ocupă mai puține poziții de vârf. Zenger și Folkman spun că deși din 2012, când au publicat primele rezultate ale cercetării lor, procentajul femeilor în poziții importante de conducere a rămas relativ stabil, doar 4,9% din directorii executivi ai topului Fortune 500 și 2% din cei de la S&P 500 sunt femei. Și cifrele sunt în scădere la nivel global.
Stereotipurile de gen, mentalitățile, prejudecățile precum și percepția despre sine a bărbaților și femeilor sunt câteva dintre cauzele acestei situații.
Zenger și Folkman consideră că liderii ar trebui să analizeze mult mai serios modalitățile de promovare ale femeilor în organizațiile pe care le conduc. De ce? Pentru că, așa cum spun cei doi, femeile au rezultate mai bune și abilități mai bune de conducere!
Dar de ce ar face-o mă întreb eu? Doar majoritatea sunt bărbați și poate nu vor să se uite și altfel, prin alte lentile, la lumea de azi. Vorba lui Kahneman – gândirea profundă este neplăcută, chiar dureroasă (în engleză sau în română). Și atunci, de ce să te expui? Doar nu ești femeie!
Ca orice bună româncă, și cred despre mine că sunt o foarte bună româncă, am și eu o ie în garderoba mea. Care are povestea ei pe care azi n-am timp s-o povestesc aici. Poate altă dată.
Dar pentru că azi este sărbătoarea iei vreau s-o marchez cu mai multe imagini decât gânduri. Prin urmare, iată când și unde am purtat ia pe care o am. Nu, n-o port zilnic (cine mai face asta azi?). Nici când era tânără și subțire n-o purtam pe pielea bronzată, deși era sexi și mai că eram tentată uneori. Și atunci? Pentru mine ia este o imbrăcăminte rituală, așa cum erau pe vremuri hainele de biserică. Adică o îmbraci doar la sărbători, nu te duci la piață sau la birou cu ie. Nu judec pe nimeni, știu că se poartă și există o mare diversitate de modele și calități. DAR a mea este deosebită și nu pot, nu mă lasă inima s-o port decât în situații deosebite.
Ca, de exemplu, și aveți mai jos fotografiile în aceeași ordine: 1. La conferința internațională pe care am ținut-o ca profesor Fulbright la Universitatea de Stat din California – San Bernardino în 2005. Conferința s-a numit “România – dincolo de mituri și sterotipuri” și a adunat un număr impresionant (la standardele americane academice) de participanți, inclusiv doi prorectori (provosts), profesori și, desigur, studenți. La petrecerea de rămas-bun organizată cu mare tam-tam de buna mea prietenă și gazdă, Victoria Seitz, am purtat o rochie românească, artizanală, dar neavând prea mult de a face cu ceea ce numim ie.
Am mai purtat ia la câteva nunți, dar nu am fotografii. Și am purtat-o cu mare drag și mândrie la dineul regal oferit participantelor la conferința internațională Global Summit of Women 2013 de către Majestatea Sa The Raja Permaisuri Agong. Conferința a avut loc la începutul lui iunie 2013 și am primit instrucțiuni clare despre codul îmbrăcăminții. O seară somptuoasă într-un loc de basm oriental: m-am simțit minunat purtând ia și marama de borangic. Mi s-au părut foarte potrivite în context.
Dar nu pot purta ia mea albă, la care o bătrână de vreo 75 de ani a cusut o iarnă întreagă, iarnă argeșană lungă, aspră, cu zile scurte și întunecate, în locuri care să nu fie deosebite.
A, da! Și ia noastră românească este, ca mai toate lucrurile tipic românești, o piesă de îmbrăcăminte construită de noi cultural. Un mit cultural. O iubim, dar ea este relativ la fel și în alte comunități etnice, nu doar la noi. Și ei au dreptul să-și iubească propriile construcții culturale. Cum s-or fi numind ele! Dreptul lor nu-l diminuează pe al nostru. Aș zice că dimpotrivă.
Age and creativity – funny how we look at things wearing distorting lenses. Here are some words of Pablo Casals. I find them so relevant for myself. And yes, I’m a teenager – only 67!
“But age is a relative matter. If you continue to work and to absorb the beauty in the world about you, you find that age does not necessarily mean getting old. At least, not in the ordinary sense. I feel many things more intensely than ever before, and for me life grows more fascinating.”
“I see no particular merit in the fact that I was an artist at the age of eleven. I was born with an ability, with music in me, that is all. No special credit was due me. The only credit we can claim is for the use we make of the talent we are given. That is why I urge young musicians: “Don’t be vain because you happen to have talent. You are not responsible for that; it was not of your doing. What you do with your talent is what matters. You must cherish this gift. Do not demean or waste what you have been given. Work — work constantly and nourish it.”
Însemnarea de astăzi ar fi trebuit să poarte numele Cybersecurity, speaking your own language and how to be competitive. Dar apoi mi-am dat seama că fac exact ceea ce fac majoritatea romglezilor: scriu în engleză pentru că anumite subiecte sunt mai ușor de abordat în engleză. Oare pentru chinezi o fi la fel? Pentru indieni știm sigur că da, doar ascultându-le dialogurile Bollywoodiene. Așa că revin la limba maternă pentru a nu mă auto-sabota!
Mă refer tot la “Cybersecurity Romania – Bucharest Talks“ și la faptul că s-a făcut un efort deosebit pentru a se vorbi românește. Sigur că asta a însemnat niște cheltuieli suplimentare din partea organizatorilor nu doar pentru a plăti două interprete o zi întreagă, dar și pentru a aduce cabină de traducere simultană în Aulă pentru că o universitate de cercetare avansată ca ASE presupune că toată lumea vorbește și, mai ales, înțelege nuanțele diverselor categorii de limbaj în limba engleză. Pot să spun, informat, educat și cu o experiență de peste 30 de ani în învățământul superior românesc, că acest lucru nu este adevărat. Majoritatea dintre noi nu înțelegem întotdeauna nuanțele. Motivele sunt diverse, dar rezultatul este același. Și atunci când ambasadorul unei țări precum Elveția și-a construit programul zilei de 4 iunie pentru a sta în sală tot timpul primei părți a conferinței, pentru a discuta cu participanții în pauze, pentru a spune niște lucruri importante în cuvântul lui de deschidere, insistența pe folosirea limbii române capătă semnificații deosebite.
Am să mă refer acum la cuvântarea E.S. Arthur Mattli, Ambasadorul Confederației Elvețiene în România, care a început cu un Bună dimineața! energic și pronunțat foarte autohton. Sigur că imediat a recunoscut că în cele aproape trei luni de când este în România cam ăsta este nivelul lui de română, dar mesajul a fost clar. A trecut apoi la engleză subliniind însă că a cerut să se vorbească în română în timpul conferinței.
Ce ne-a spus domnul Mattli? Multe, desigur. Semnificativ, din punctul meu de vedere, a fost însă modul cum a spus anumite lucruri și, desigur, mesajul general transmis. “We are here to protect our societies. // Suntem aici ca să ne apărăm societățile în care trăim”. O exprimare directă, fără echivoc care exprimă nu neapărat îngrijorare cât dorința de a a fi pregătiți, de a cunoaște o realitate tehnologică la care nici măcar nu visam cu un deceniu în urmă. Și, mai ales, după interpretarea mea proprie, de a ieși din optimismul infantil prin care întâmpinăm, în general, marea majoritate a lucrurilor venite dintr-un vest care a cam fost depășit de capacitatea de inovare a unora din țările asiatice la care nu putem să nu ne uităm decât prin lentilele preconcepțiilor noastre din secolul trecut.
Ca să creeze o atmsoferă sugestivă și pentru a nu vorbi prea mult ne-a pus pe telefonul său mobil o scurtă înregistrare muzicală spunându-le doamnelor din cabina de interpreți, nu-i nevoie să traduceți, dar puteți fredona! Era tema muzicală din Titanic! De ce? Pentru că E.S. i s-a părut foarte sugestivă comparația dintre Titanic, bijuteria tehnică a momentului respectiv, în care lumea credea necondiționat, și momentul de azi când tehnologia 5G promite multe și nu ne spune mai nimic despre riscuri. Aici găsiți o discuție interesantă, în limba română.
Iată câteva aspecte interesante legate de 5G pe care domnul ambasador le-a ridicat: chiar dacă experții sunt optimiști și promit multe, nu există minuni și rețete universale pentru problemele de acum ale omenirii (no quick fixes!!!). În dialogul public – privat, sub semnul căruia s-a desfășurat conferința, cine ajută pe cine și în ce măsură? Și, deși nu a folosit chiar aceste cuvinte, cine va câștiga de pe urma 5G? Care sunt aspectele legate de securitate – la toate palierele și din toate punctele de vedere? Cyberspace și cybersecurity nu sunt concepte intraductibile. Spațiul cibernetic și securitatea cibernetică se pot discuta în limba română, chiar dacă din comoditate personală, preferăm să folosim engleza.
Încă un aspect ridicat de ambasador a fost: de ce Elveția în acest dialog? Și răspunsul a fost, tot pe scurt și cu umor: pentru că avem cea mai bună infrastructură, ciocolată excelentă, două institute federale care se ocupă de securitatea cibernetică (la Lausanne și Zurich), instituții internaționale la Geneva, valea blockchain la Zug (n-o fi chiar Silicon Valley, dar nu e departe), toleranță și încredere cibernetică, și … pe Klaus Schwab.
Nu vreau să mă gândesc la ce se-ntâmplă când nu ne cunoaștem bine nici dușmanul, nici pe noi înșine (mă refer desigur la identitatea noastră comunitară). Dar vreau să redau o parte din discuția deosebit de agreabilă avută cu domnul ambasador, Antonia Colibășanu și Cătălin Ploaie, înaintea evenimentului. E.S. spunea că nu există în România o instituție publică exclusiv interesată de 5G, spațiul și securitatea cibernetică, pentru a studia posibilele efecte, urmări, impacturi ale viitorului extrem de apropiat asupra societății noastre, din România. Eu îi spun, domnule ambasador sunt membră într-un grup de reflecție, INACO, unde discutăm și avem proiecte despre inteligența artificială, modul în care noi în România ne pregătim pentru a face față provocărilor viitorului, și … M-a întrerupt politicos: Doamna profesor, și eu sunt membru în mai multe grupuri de reflecție, dar eu vă-ntreb de instituții publice!!!
Când am primit invitația la conferința de mai jos, am fost foarte sceptică în privința participării mele. Mai ales că avea și niște costuri nu doar de oportunitate!
Dar persoana care mi-a trimis invitația este o doamnă pe care o cunosc și o respect pentru ceea ce face – Antonia Colibășanu. Așa că am spus da și i-am invitat și pe studenții de la master. De ce? Pentru că subiectul este important, controversat și ne privește pe toți și pe fiecare în parte.
Mă refer la prima ediţie a Conferinţei internaţionale de dialog public-privat cu tema “Cybersecurity Romania – Bucharest Talks“, organizată de Grupul de presă BURSA şi Swiss WebAcademy pe 4 iunie 2019 în Aula Academiei de Studii Economice din Bucureşti. Cu subtitlul incitant din bannerul publicitar al conferinței: “Noi amenințări și atacuri financiare / 5G = pericol exponential”.
Ce loc mai bun decât o universitate, a ta, unde să afli ultimile noutăți în domeniu și să întâlnești oameni pe care nu prea ai ocazia să-i întâlnești des?!? Așa am gândit când am transmis invitația la mai multă lume, cu speranța că masteranzii vor fi cei mai agili! Cine au fost invitații? În afara Antoniei Colibășanu, au fost următorii – în ordinea în care au luat cuvântul:
LAURENT CHRZANOVSKI, Prof. Univ. HDR, Fondator, Cybersecurity Dialogues și moderatorul întregului eveniment; E.S. ARTHUR MATTLI, Ambasadorul Confederației Elvețiene în România; ALESSIO PARZIAN, Head of Security, Xtn Digital Security, Italia, – Trust your digital user: An innovative holistic approach for a better user experience along higher security. – KEYNOTE Address; ANTON ROG, Gen. Brig., Director General, Centrul Naţional Cyberint, International legislation in cyberspace; VIRGIL SPIRIDON, Head of Operations for the Cybercrime Programme Office of The Council Of Europe (C-PROC), CYBERCRIME -challenges and transversal issues; CĂTĂLIN ZETU,Inspector Princial. Şef Biroul De Investigare A Infractiunilor Impotriva Sistemelor Informatice, DCCO, Criminalitatea lnformatica in România: Ransomware, o noua dimensiune; OCTAVIAN OANCEA, CEE, CHANNEL BUSINESS MANAGER – TREND MICRO Fighting Zero Day Vulnerabilities.
Restul programului puteți să-l vedeți aici dacă mergeți în josul paginii până la secțiunea Program.
Am avut multe surprize! Cea mai importantă este că evenimentul a fost în limba română. E existat traducere simultană, cabină cu două interprete, pentru cei care nu stăpâneau foarte bine cele două limbi (engleza și româna). Și … să vezi și să nu crezi … foarte mulți au vorbit în limba română. Nu pot să nu remarc frumoasa limbă românească a moderatorului evenimentului, Laurent Chrzanovski, pe care-l descopăr profesor și la Școala doctorală de la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu. O privire asupra CV-ului său în limba română ar merita un mic studiu despre ce-nseamnă o carieră în cercetare într-o lume globalizată, hipertehnologizată, dar cu valori umaniste bine definite.
“BUCHAREST TALKS” este primul dintr-o serie de evenimente internaţionale care-și propun să fie strict non-profit, apolitice, neutre, non-marketing şi non-tehnice, încurajând astfel un dialog internaţional semnificativ. “BUCHAREST TALKS” vor fi o serie de colocvii de o zi, desfășurate în jurul a una sau a două tematici importanţe pentru antreprenori. Ediţia a VII-a “Cybersecurity-România” va avea loc la Sibiu, în perioada 12-13 septembrie 2019.
I went to Brand Minds 2019 to listen to Harari. I discovered some other important authors and, as the cliché goes, “world changers”. Some I liked, some I didn’t particularly, as I didn’t find out anything new or thought provoking, though they all had great presentations. As they should when people pay small fortunes to listen to them.
So who was there? Robert Cialdini, Grant Cardone, Denise Jacobs, Hitendra Wadhwa, Guy Kawasaki and Yuval Noah Harari.
Today I’ll write about Hitendra Wadhwa from Columbia Business School who told us, what most of us knew, that leadership is under siege globally. Why? Because of a VUCA world, of fallen icons, of the generational divide, of fractured communities, and the assault on traditional values. Wadhwa’s solution is to develop our inner mastery for outer impact, which was actually the title of his presentation. In other words the more and better we know ourselves, the more we are able to express ourselves freely. Our thoughts, our feelings, our values, our personality and our desires. And we can do so if we commit ourselves to a journey of continual learning and growth – this is how we can awaken to our true self.
This is easier said than done. Why? Because in today’s world and for today’s organizations and even by our own standards we are required to be everything and then the total opposite. From da Vinci’s Vitruvian man to today’s ideal leader there’s a long way. Today’s leaders have to be: decisive, pragmatic, introvert, disconnected, risk manager, tenacious, patient, visionary, extrovert, connected, risk taker, adaptive. Probably the picture of Wadhwa’s slide has more impact than my mere enumeration of the needed qualities. Again – we are required to be everything and then the total opposite. It is not easy because life itself is not easy and does not fall into patterns and templates that can be studied and replicated when we need them. Life cannot be controlled. As Wadhwa joked you can’t have nine ladies collaborate for nine months and have one baby. So what should we do?
Wadhwa – attributes of today’s leaders.
The model of leadership that Hitendra Wadhwa puts forward tells us that we operate at our best when we know and understand our inner core, understand our true self and can, therefore, define our 1. Purpose; 2. Wisdom; 3. Love; 4. Growth and 5. Self-realization.
We need, therefore, to ask the hard questions about life: which is the meaning of life, why are we here, is there a creative intelligence behind it all, and so many others?
If we come up with the right answers we will be able to express ourselves freely, be at our full potential and achieve outer success!
Success depends on us! – Succesul depinde de noi!Easy, isn’t it? – Simplu, nu-i așa?
Am mers la Brand Minds 2019 pentru a îl asculta pe Harari. Am descoperit și alți autori importanți și, conform clișeului, „oameni care schimbă lumea”. Câțiva dintre ei mi-au plăcut, alții nu în mod deosebit, deoarece nu am văzut nimic nou sau provocator, deși prezentările lor au fost grozave. Așa cum și trebuie, de altfel, când plătim mici averi pentru a-i a asculta.
Așadar, cine a participat? Robert Cialdini, Grant Cardone, Denise Jacobs, Hitendra Wadhwa, Guy Kawasaki și Yuval Noah Harari.
Astăzi voi scrie despre Hitendra Wadhwa de la Columbia Business School, care ne-a spus ce mulți știam deja, că leadershipul este sub asediu la nivel global. Datorită unei lumi a volatilității, incertitudinii, complexității și ambiguității, a modelelor decăzute, a prăpastiei dintre generații (VUCA este acronimul în engleză), a comunităților divizate și a asaltului asupra valorilor tradiționale. Soluția lui Wadhwa este să ne dezvoltăm stăpânirea interioară pentru impact exterior Ăsta a fost, de altfel, și titlul prezentării sale. Cu alte cuvinte, cu cât mai bine ne cunoaștem pe noi înșine, cu atât mai capabili suntem să ne exprimăm liber. Să ne exprimăm gândurile, sentimentele, valorile, personalitatea și dorințele. Și putem face asta dacă ne dedicăm unei călătorii a învățării și creșterii continue; astfel ne putem trezi adevăratul sine.
Mai ușor de spus decât de făcut. De ce? Pentru că în lumea şi în organizaţiile de astăzi, și chiar şi după propriile noastre standarde, ni se cere să fim totul şi exact opusul. E cale lungă de la omul vitruvian al lui Da Vinci la liderul ideal de astăzi. Liderii de astăzi trebuie să fie: decisivi, pragmatici, introvertiţi, deconectaţi, manageri ai riscului, tenace, răbdători, vizionari, extrovertiţi, conectaţi, dispuşi să rişte şi să se adapteze. Probabil că imaginea oferită de Wadhwa în prezentarea sa are mai mult impact decât simpla mea enumerare a calităţilor necesare. Din nou, ni se cere să fim totul şi exact opusul. Nu este uşor, deoarece viaţa însăşi nu este uşoară şi nu se potriveşte modelelor şi şabloanelor care pot fi studiate şi replicate când avem nevoie de ele. Viaţa nu poate fi controlată. După cum spunea Wadhwa, nouă doamne nu pot pur şi simplu să colaboreze timp de nouă luni şi să facă un copil. Aşa că … ce putem face în aceste condiții?
Modelul de leadership propus de Hitendra Wadhwa ne spune că funcţionăm cel mai bine când ne cunoaştem şi ne înţelegem miezul interior, ne înţelegem sinele adevărat şi putem, în consecinţă, să ne definim: 1. Scopul; 2. Înţelepciunea; 3. Dragostea; 4. Creşterea şi 5. Împlinirea de sine.
Trebuie, aşadar, să ne adresăm întrebările dificile despre viaţă: care este sensul vieţii, de ce suntem aici, există oare o inteligenţă creatoare în spate și multe altele?
Dacă descoperim răspunsurile potrivite, vom putea să ne exprimăm liberi, să ne atingem potenţialul maxim şi succesul exterior! (Andrei Călinoaia)
Părculețul Reginei Maria este din ce în ce mai frumos. Gazon verde, irigat, gard viu înflorit, chiar și o vază cu flori. Îmi face plăcere să mă plimb în zonă și să văd lucrurile noi care apar. Sigur că apar și lucruri noi de care nu mă bucur – gen gunoaie aruncate din mașina parcată, pe trotuar – evident, la câțiva metri de coșul de gunoi existent. Dar … educația se face cu timpul și, în ciuda multor preconcepții, cu … pedepse sau penalizări. De diverse tipuri, dar care funcționează la fel!
Ce m-a amuzat, uimit, enervat (în ordinea asta!) au fost aspersoarele care funcționează din plin și pe timp de ploaie. Zilele astea suntem sub cod portocaliu de ploi, etc etc. Așa am fost și luni seara și aseară (6,7 mai 2019). Ba chiar ploua zdravăn. Și culmea, aspersoarele erau programate și … funcționau! Mă gândeam că ar fi putut să existe un senzor, ca la ștergătoarele de mașină, care să nu declanșeze aspersoarele pe ploaie! Secolul XXI, specialiști în IT, AI și alte acronime care ne lasă să visăm că românii sunt printre cei mai căutați softiști din lume. Probabil că domeniul public din București sau Primăria Sectorului 5 nu sunt angajatori competitivi pentru ei!
Aspersoare în ploaie – Sprinklers in the rainChiar plouă! – It does rain!
Queen Marie’s little park is becoming more and more beautiful. Green, irrigated lawn, blossoming hedge, even a flower vase. I enjoy walking in the area and seeing the new things that show up. Of course, I do not enjoy everything that shows up – such as the litter from the car parked on the sidewalk – obviously, only a few meters away from the garbage bin. But… education takes time and, despite many preconceptions, it also takes … punishment and penalties. Of various types, but working the same way!
What amused, surprised, annoyed me (in this order!) was the sprinklers that were fully working under the rain. These days we are under a code-orange rain & co alert. The same as on Monday evening and last night (6, 7 May 2019). And it was raining heavily. And, unbelievably, the sprinklers were programmed and… working! I was thinking that there could have been a sensor, like those for windshield wipers, which could have prevented the sprinklers from starting during the rain! The 21st century, specialists in IT, AI and other acronyms that make us dream that the Romanians are among the world’s most sought-after programmers. Perhaps the Bucharest public sector or the City Hall of Sector 5 are not competitive enough as employers for them! (Andrei Călinoaia)
Conferința este una din cele mai bine organizate la care am participat vreodată, probabil cu puține excepții. Oricum este în totalitate finanțată de Banca Națională a Ungariei care a fost și donatorul principal pentru înființarea OBIC în 2016. Au fost aproximativ vreo 75 – 80 de participanți din toată lumea.
Anul acesta am avut onoarea să moderez un panel, “The Drivers of Cooperation between China and CEE Countries”, care a atras un număr bun de participanți și a dat naștere la discuții la care toți cei implicați vom reflecta multă vreme după ce am ajuns fiecare acasă. Și am avut bucuria să fiu împreună cu Andreea Paul care a adăugat sarea și piperul necesare unei prezentări academice. INACO a fost prezent în mod natural la o conferință despre inovare, afaceri și competitivitate digitală. Interesul pentru inițiativele INACO a fost materializat prin multiplele întrebări și comentarii care au urmat. Ca moderator a trebuit să fiu fermă, corectă și să rog participanții să continue în particular, la cafea sau cină.
Sunt câteva lucruri care mi se par deosebite la această conferință și am să le sintetizez după ce voi ajunge acasă. Este bine să-mi moderez entuziasmul cu puțină distanță și, ca atare sper, obiectivitate.
The lovely Lotz Hall
The International conference “The V4 in East Asia & East Asia in the V4” organized by the Oriental Business & Innovation Center of the Budapest Business School of BGE – the largest business & Economics university in Hungary. One of the best organized events of its kind and also a rewarding one – both academically and socially. A great mix of academic, industry and political views of one of the fastest moving and most controversial areas in the world. Food for thought for all the participants.
Virgil Lefter ne-a părăsit în ianuarie 2019 la vârsta de 77 de ani. Discret – așa cum a trăit o viață întreagă, dar lăsând în urmă o contribuție bogată la viața culturală românească. Nu i s-a pus nici măcar o lumânare, o floare și un necrolog în colțul trist al foaierului clădirii Mihai Eminescu a ASE București, unde și-a petrecut o viață profesională admirabilă, dar rezervată și sobră.
Memoria oamenilor este scurtă și memoria profesională, de cele mai multe ori extrem de utilitaristă, a universitarilor și mai scurtă.
Cele câteva gănduri care urmează sunt o încercare de a păstra în memoria colectivă imaginea unui Virgil Lefter care avea o viață intelectuală de elită, dincolo de cerințele instituționale atât de diverse, absurde și contradictorii de-a lungul anilor. Un intelectual distins.
L-am cunoscut ca pe un om de o politețe desăvârșită, cu un umor fin, care nu dorea să abuzeze de timpul nimănui și nici să-și impună ideile asupra unui auditoriu întâmplător. Cum adesea ni se-ntâmplă în universitate. Sigur că nu avea, din câte știu eu, adresă de email, telefon mobil sau cont pe vreo platformă socială.
LEFTER Virgil (n. 1942). Conferențiar, până la pensionare, la Catedra de Limbi Germanice a ASE București. Comentator asiduu în reviste al literaturilor de expresie engleză. CĂRȚI: Între rațiune și sensibilitate. Preromantici români și englezi, Editura Universitară, București, 2004; Mozaic literar britanic, vol. I, Lucman, București, 2005; Dicționar de proverbe englez-român, român-englez, Lucman, București, 2007. TRADUCERI: Agatha Christie, Misterul de la Sittaford, Univers, București, 1977; George Meredith, Suferințele lui Richard Feverel, Univers, București, 1981; George Meredith, Lordul Ormont și Aminta sa, Univers, București, 1986; Jane Austen, Epistolar. Lady Susan, Univers, București, 1991.
Un paragraf care spune multe despre activitatea migăloasă a traducătorului în epocile dinainte de aplicațiile de traducere, Google translate, de softurile folosite de editurile mari, cu putere economică reală, pentru a oferi publicului dicționare de diverse tipuri. Viața era structurată altfel, dar profesionalismul avea și atunci și acum aceleași criterii performante, pe care doar unii dintre noi le putem îndeplini. Virgil Lefter era un astfel de om.
Mi-a făcut plăcere să stau de vorbă de câteva ori cu Virgil Lefter la telefon. Aveam un mic ritual înainte de Sărbătorile de iarnă. Îmi trimitea, prin poștă, o felicitare de Crăciun însoțită fie de Colinde, fie de o carte îngrijită de el sau de un articol. Eu îl sunam, pe fix desigur, pentru a-i mulțumi. Și stăteam de vorbă despre … viață.
Câteva legături către puținele locuri virtuale în care a lăsat urme.
Mozaicul literar britanic inmanuncheaza o selectie de articole publicate intr-un interval de mai bine de zece ani in revista „Luceafarul“, editata de Uniunea Scriitorilor.
Aceste pagini incearca sa infatiseze momente importante ale literaturii engleze contemporane, o serie de personalitati considerate „repere“, adevarati „clasici“ ai literaturii engleze din secolul XX si volume incununate cu importante premii.
„Umbra clasicilor“ – a doua sectiune a cartii prezinta editii, exegeze sau biografii literare recente, lucrari dedicate clasicilor, care s-au bucurat de aprecierea unanima a criticii britanice.
Page 78 (printed version) in The History of Modern Languages in the Bucharest University of Economic Studies.
Virgil Lefter left us in January 2019, at the age of 77. Discretly – much as he had lived his whole life, but leaving behind a rich contribution to the Romanian cultural life. Not even a candle, a flower, and an obituary were laid for him in the sad corner of the lobby of the Mihai Eminescu building in ASE Bucharest, where he had spent an admirable professional life, albeit modest and sober.
Memory is short, and the professional memory of academics, most often extremely utilitarian, even shorter.
The few following thoughts attempt to keep alive in the collective memory the image of a Virgil Lefter who, over the years, enjoyed an elite intellectual life, beyond the extremely diverse, absurd, and contradictory institutional requirements. A distinguished intellectual.
I knew him as an extremely polite man, with a fine sense of humour, who did not want to abuse anyone’s time or impose his ideas on an accidental audience, as it often happens to us in the academia. Of course he did not have, as far as I know, any email address, cell phone or social media account.
LEFTER Virgil (b. 1942). Associate professor, until retirement, of the Germanic Languages Department of ASE Bucharest. An avid commentator of the Anglo Saxon literatures in the specialized magazines. . BOOKS: Între rațiune și sensibilitate. Preromantici români și englezi (“Between rationality and sensibility. Romanian and English Pre-Romantics”), Editura Universitară, București, 2004; Mozaic literar britanic (“British Literary Mosaique”), vol. I, Lucman, București, 2005; Dicționar de proverbe englez-român, român-englez (“English-Romanian, Romanian-English Dictionary of Proverbs”), Lucman, București, 2007. TRANSLATIONS: Agatha Christie, Misterul de la Sittaford (“The Sittaford Mystery”), Univers, București, 1977; George Meredith, Suferințele lui Richard Feverel (“The Ordeal of Richard Feverel”), Univers, București, 1981; George Meredith, Lordul Ormont și Amintasa (“Lord Ormont and His Aminta”), Univers, București, 1986; Jane Austen, Epistolar. Lady Susan (“Lady Susan”), Univers, București, 1991.
This paragraph says a lot about the painstaking activity of the translator before the age of translation apps, of Google translate, and of software used by the big, economically powerful publishing houses, to offer various dictionaries to the public. Life had a different structure, but professionalism had the same performance criteria as ever, and only some of us can fulfill them. Virgil Lefter could.
I had the pleasure to talk a few times on the phone with Virgil Lefter. We had a small ritual before the winter holidays. He would send me a Christmas greeting card, along with either carols, a book under his supervision or an article. I would call him, on the landline of course, to thank him. And we would talk about… life.
Some links towards the few virtual places on which he left a mark.
The British Literary Mosaique comprises a series of articles published in more than ten years in the “Luceafarul” magazine (approximately “The Evening Star”), edited by the Writers’ Union. These pages attempt to portray important moments of contemporary English literature, a series of “referential” personalities, true “classics” of the 20th c. English literature and volumes crowned with many awards. “Umbra clasicilor” (“The Shadow of the Classics”), the book’s second section, presents editions, exegeses or recent literary biographies, works dedicated to classics, which enjoyed the unanimous appraisal of British criticism.- http://www.elefant.ro/carti/carte/biografii-si-memorii/teorie-si-critica-literara/mozaic-literar-britanic-vol-i-194421.html
Virgil Lefter, Un prozator de excepție: Ian McEwan (“An exceptional prose writer: Ian McEwan”), în Luceafărul, nr. 8, 21 februarie 1993, p. 14
Virgil Lefter, Dicționar de proverbe român-englez (“Romanian-English Dictionary of Proverbs”), București: Editura Științifică și Enciclopedică, 1978, 165 p. ; 19 cm. https://catalogue.nla.gov.au/Record/1163214
The dictionary comprises over 5,000 proverbs, the basic fund of the English paremiological literature. Each proverb is accompanied by translation and its Romanian equivalent, as well as references to the great English writers who used it in their works. Moreover, the dictionary contains references to Shakespeare’s works – act, scene, verse – where such proverbs appear. The work is addressed to a large category of readers – pupils, students, professors, translators, researchers – generally, everyone trying to learn or to perfect their knowledge of English. (…) cover 4. A vast bibliography, especially the Oxford English Dictionary of Proverbs. (Andrei Călinoaia)
Page 142 (printed version) in The History of Modern Languages in the Bucharest University of Economic Studies.
Am fost invitată să contribui la un serial dezbatere pe tema vârstei de pensionare în legătură cu speranța de viață. Am făcut-o cu plăcere în primul rând pentru că am uneori sentimentul că vârstnicii sunt o categorie defavorizată în România. Sigur și în alte părți ale lumii se-ntâmplă asta, dar la noi este mult mai vizibil. Și, în al doilea rând, pentru că sunt foarte fericită să scriu doar din plăcerea de a scrie sau de a sta la șuetă cu interlocutori imaginari din simpla plăcere de a schimba idei. Vorbesc despre asta în contribuția mea la dezbaterea inițiată în Revista Cariere de Daniela Palade Teodorescu, o jurnalistă admirabilă pe care o prețuiesc sincer.
Primul astfel de semn l-am văzut în Melbourne, Au. / The first ever sign like this I saw in Melbourne, Au.
I was invited to contribute to a debate on the retirement age and its influence on our life span. I did it with pleasure first of all because I have sometimes the feeling that old people or the elderly if you prefer are an underprivileged category in Romania. Of course this is true for other parts of the world as well, however in Romania it is more visible. And second, because I like writing for the sake of writing or of chatting with imaginary people just to exchange ideas. I’m talking about this in my contribution to the debate initiated in Careers Magazine by Daniela Palade Teodorescu, an admirable journalist whom I sincerely appreciate.
