Am fost invitată să contribui la un serial dezbatere pe tema vârstei de pensionare în legătură cu speranța de viață. Am făcut-o cu plăcere în primul rând pentru că am uneori sentimentul că vârstnicii sunt o categorie defavorizată în România. Sigur și în alte părți ale lumii se-ntâmplă asta, dar la noi este mult mai vizibil. Și, în al doilea rând, pentru că sunt foarte fericită să scriu doar din plăcerea de a scrie sau de a sta la șuetă cu interlocutori imaginari din simpla plăcere de a schimba idei. Vorbesc despre asta în contribuția mea la dezbaterea inițiată în Revista Cariere de Daniela Palade Teodorescu, o jurnalistă admirabilă pe care o prețuiesc sincer.
Primul astfel de semn l-am văzut în Melbourne, Au. / The first ever sign like this I saw in Melbourne, Au.
I was invited to contribute to a debate on the retirement age and its influence on our life span. I did it with pleasure first of all because I have sometimes the feeling that old people or the elderly if you prefer are an underprivileged category in Romania. Of course this is true for other parts of the world as well, however in Romania it is more visible. And second, because I like writing for the sake of writing or of chatting with imaginary people just to exchange ideas. I’m talking about this in my contribution to the debate initiated in Careers Magazine by Daniela Palade Teodorescu, an admirable journalist whom I sincerely appreciate.
Regina Maria atrage lucruri bune și concentrează energii. Utilajele din zonă s-au înmulțit și urmele pe care le-au lăsat sunt vizibile. Sper ca eforturile celor care sunt implicați într-un astfel de proiect să ducă la transformarea zonei într-una de frumusețe, curățenie, adică de capitală europeană. Sper că n-au uitat să treacă in proiect și întreținerea zonei și da, de ce nu monitorizarea ei!
Cum imaginile sunt mai grăitoare decât cuvintele iată câteva făcute dimineața, relativ devreme – ora 7.56. Utilajele pornite și pe locație. Vă țin la curent. 😉
Mariei îi plăcea natura și ordinea. // The Queen loved nature and order.Gardul viu este frumos. Sper să descurajeze automobiliștii disperați în căutarea locurilor de parcare. //Parking or cars? The hedge will decide.Deja lucrăm. // On location at work. 7. 56 a.m.Vedere. // View.Când va fi gata … // When ready …
Queen Marie attracts good things and focuses energies. There’s more gardening machinery in the area then I last checked leaving visible traces. Hopefully the efforts of those involved in such a project will lead to the changing of this area into one of urban beauty and cleanliness that is fit for a European capital city. I do hope they haven’t forgotten to include maintenance costs in the project and, why not, surveillance cameras (CCTV)!
As pictures are worth thousands words here are some taken fairly early in the morning – 7.56 am. Machinery running and people busy. I’ll keep you posted. 😉
Dac-ar fi trăit, pe 8 aprilie mama ar fi împlinit 100 de ani. Dar a murit pe 4 mai 2007. Nu trece o singură zi fără să mă gândesc la ea.
A fost o femeie remarcabilă. A trecut prin greutăți enorme, a dus o viață dedicată în întregime familiei și și-a păstrat în permanență seninătatea și optimismul. Ne-a condus cu o voință incredibilă și a reușit să ne și lase să ne alegem drumul pe care ni l-am dorit în viață fiecare.
Acum însă vreau doar să-mi amintesc de ea așa cum n-am cunoscut-o – tânără și frumoasă, misterioasă, cu poveștile pe care nu i le voi cunoaște niciodată. Știu sigur că era curajoasă și o luptătoare. A venit în București din sătucul ei din inima Ardealului și a trecut prin război, prin schimbarea de după.
O viață extraordinară trăită pentru alții. Leadership avant la lettre.
Mama probabil prin 1937Mama 1940?
Had she lived on 8 April mum would have been 100. She died, however, on 4 May 2007. I still think of her every single day of my life.
She was an extraordinary woman. She went through incredibly tough times, she dedicated all her entire life to our family and she had always kept her serenity and optimism. She led us with an incredible will at the same time allowing us our own choices in life.
Now and here I want to remember her as I have never known her: young and beautiful, mysterious, with her stories – for ever lost for me. I know she had been courageous and fearless. She came to Bucharest from her little village in the heart of Transylvania and went through the war and all the changes after.
An extraordinary life lived for us. If this is not leadership what is?
Prima zi oficială a primăverii. Oficial nu înseamnă neapărat și real. Se pare că ziua echinocțiului se schimbă din cauza rotației pământului. S-a întâmplat pe 21 martie doar în 2003 și 2007 și se va mai întâmpla în 2101. Se poate întâmpla pe 19, 20 sau 21 martie.
Dar în afara echinocțiului de primăvară ziua de 21 martie este foarte plină de sărbătoriri diverse: Ziua libertății educației – Education Freedom Day, Ziua armoniei – Harmony Day (Australia), Ziua internațională a culorilor – International Colour Day, Ziua internațională a pădurilor – International Day of Forests, Ziua mamei sărbătorită în majoritatea țărilor arabe- Mother’s Day (most of the Arab world) și Ziua mondială a poeziei – World Poetry Day.
Toate au importanța lor. Și mai sunt și altele multe – toate relevante în felul lor. Dar pentru mine azi cea mai relevantă este Ziua mondială a poeziei. De ce?
Nu neapărat pentru că este recomandată de UNESCO. Nu pentru că poezia ne luminează sufletele și ne amintește că dincolo de ce ne desparte cultural toți avem aceleași sentimente, neliniști și temeri. Indiferent de limba în care vorbim. Nu pentru că ne deschide perspectiva spre o lume, în general misterioasă, mai greu accesibilă, plină de creativitatea sufletului și minții omenești. Sau poate pentru toate aceste lucruri și altele în plus. Ca de exemplu, muzicalitatea care ne vrăjește indiferent de limba în care ascultăm poezia, faptul că azi putem să ascultăm poezie de la autori diverși, în limbi diferite ca, de exemplu, aici https://soundcloud.com, că prin poezie avem acces la un limbaj magic, viu, nu jargon birocratic, la tipare de gândire fascinante care ne dezvăluie lumi la care altfel n-am avea acces.
Și e firesc de ziua poeziei să sărbătorim cu … poezii. În memoria lui James Moulder, maestrul meu, pe drumul nesfârșit către înțelepciune. Din volumul 47 Poems by Mihai Eminescu, pag. 53. Desigur bazată pe Odă (în metru antic).
ode to myself
I was forever young
dreaming under the stars
suddenly death stood in front of me
she asked me how I’d like to die
being burnt alive – like Nessus
being poisoned by my cloak – like Hercules
being allowed to return – like the Phoenix
may these tempting options go away
may indifference come back to me
may I be myself when I die
Acum, în epoca virtuală în care trăim, mai semnificativă ca niciodată.
Acum câtva timp am observat o statuie stranie pe terenul din zona Izvor, în locul unde Bulevardul Libertății întâlnește Splaiului Independenței. N-aș putea să-l numesc parc din cauze evidente: neîngrijire, murdărie, parcări anapoda, boschetari dormind vara pe unde e mai comod pentru ei, iubitori de animale care-și scot câinii la aer și nu curăță după ei.
De ce stranie? Pentru că apariția ei într-un loc jerpelit și jegos în spatele unei stații de autobuz la fel de neîngrijită ca restul peisajului este aproape ireală. Nu te aștepți să vezi nimic acolo. Și brusc într-o dimineață am văzut-o! Din taxi. Aurie, clasică, o femeie cu aspect de … zeitate grecească. Dacă ar fi fost de marmură. De la distanță și din mersul mașinii nu mi-a spus nimic. Dar m-a uluit existența ei într-un loc neașteptat. Am uitat de ea. Dar mi-am reamintit când agitația zilei mi-a dat răgazul să reflectez la trecerea timpului. Nu reținusem unde am văzut-o așa că am căutat pe Google. Și desigur că am găsit.
A doua zi am ieșit la plimbare și da, era acolo. M-am apropiat și am citit. Maria, Regina României, 1914 – 1927. Primul sentiment? De șoc! Asta era Regina Maria? Probabil cea mai frumoasă femeie din Europa timpului ei, cu siguranță cea mai frumoasă regină?! Și de ce aici? Și … multe alte gânduri pe care n-are rost să le trec aici. Oricum plimbarea prin parcul Izvor, parte a încercărilor mele de a nu uita că avem picioare pentru a le folosi la mersul pe jos, nu pentru a îmbogăți producătorii de încălțăminte, m-a mai liniștit. De ce nu? Până la urmă orice încercare de înfrumusețare a orașului este binevenită. Fie că ne place, fie că nu – ca în acest caz.
Și da, poate ne-ar fi plăcut mai degrabă o statuie ca cea dezvelită anul trecut la Ashford, Marea Britanie, locul unde s-a născut Maria, viitoarea regină a României. Dar, educația, gusturile, și mai ales bugetele care stau în spatele unor opere de artă sunt greu de discutat și de înțeles și este mai înțelept să ne uităm doar la rezultate.
De ce scriu acum despre statuia Reginei Maria? Pentru că trecând din nou prin zonă am văzut că Regina pare să atragă lucruri bune. Terenul este pregătit de amenajare. Pământ adus pentru a-l împrăștia și nivela, un utilaj care va face asta și, sper eu, că terenul va fi înconjurat de un gard care să nu permită automobiliștilor să parcheze pe el. Da, primăvara ne dă semne clare că este nevoie de curățenie și ordine. Oare le-am fi văzut dacă nu era Regina Maria?
Statuia Reginei nu și-a schimbat cu nimic înfățișarea, dar parcă s-a integrat în peisaj sau, cel puțin, nu mai tresar eu când o văd. Și pe soclul ei câteva flori și o candelă arată că sunt oameni care se bucură că au, când și-aduc aminte, ocazia de a cinsti una dintre femeile mărețe și iubite ale istoriei noastre.
Regina Maria la IzvorOare ne pregătim de curățenia de primăvară? Poate Regina Maria va fi și protejată de invazia autoSemne bune – curățăm și nivelăm terenul
Sună cunoscut? „… un sistem de educație bizar, bizantin și profund nemeritocratic”. Se întâmplă peste tot, dar nu peste tot vor sau pot oamenii să-și dea seama (să accepte) că educația este o „schemă de corupție” cu atât de multe implicații. Un efect pervers perfect. Calea spre iad… (nu a lui Chris Rea).
Drumul spre iad este pavat cu intenții bune! Ce vreau să spun? Că fără să încerc diminuarea responsabilității fiecăruia dintre noi, multe lucruri gândite de inițiatori într-un mod onorabil se denaturează și ajung să conducă la efecte adesea contrare. Există o linie solidă de gândire care argumentează existența problemelor perverse. În sfera publică din România discuțiile despre efectele rele sau perverse sunt foarte puține și, în general, de nișă. Un exemplu simplu, wikipedia în engleză are un capitol substanțial referitor la problemele perverse (wicked). Wikipedia în română – nu.
Una din problemele perverse ale societății globalizate este cea a învățământului superior. Aproape toată lumea consideră că învățământul superior este un lucru bun și ca atare dezirabil pentru cât mai mulți oameni. De aici, o mare varietate de proceduri de admitere în universitățile sau școlile superioare de pretutindeni. Și, să nu uităm, ierarhizările instituțiilor de învățământ superior – o afacere de mare calibru. Pentru unii. Pentru alții …
Se creează astfel diverse mituri: universitățile cele mai bune sunt cele din fruntea clasificărilor, studenții sunt selectați strict pe merite academice, sistemul de selecție este transparent, fără o diplomă de calitate nu poți avea succes la un post de calitate și, în consecință, la o viață împlinită din multe puncte de vedere.
Și, desigur, mai sunt multe altele, care ne sunt aruncate în față în România, nouă celor care lucrăm în sistemul de învățământ superior, cu disprețul social rezultat din ani de dezinteres față de educație – la toate nivelurile. Și oferindu-ni-se exemplul universităților americane care sunt un model de bune practici în multe domenii, inclusiv în cel al admiterii. Și, în mod evident și sincer, avem multe lucruri de învățat de la americani. Fără îndoială. DAR, iată că presiunea enormă pusă de societate pe „rentabilizarea” sau „eficientizarea” învățământului superior poate avea efecte perverse. Fără să generalizăm, iată că modelele noastre de bune practici au și ele problemele lor.
Scandalul care a făcut ocolul multor agenții de presă și pagini personale de internet este acoperit, într-un mod echilibrat aș zice, de Masha Gessen în The New Yorker. Ea vorbește despre “…un sistem de educație bizar, bizantin și profund nemeritocratic”. Sigur că Gessen vorbește despre un fenomen care are loc peste tot în lume. La noi poate mai puțin azi, din cauză că potențialii noștri studenți preferă să plece în Occident. Prin urmare nu prea mai avem de unde alege. Dar nu toată lumea are puterea sau voința să recunoască multiplele implicații ale acestui plan de corupere. Un exemplu perfect de efect pervers. Și mă-ntorc la drumul spre iad …
Aerial photo of Sydney City taken from over North Sydney
Sounds familiar? “… a bizarre, Byzantine, and profoundly unmeritocratic education system”. It happens everywhere, but not everywhere do people (want to) realize that it is “a corruption scheme” with so many implications. A perfect perverse effect. The road to hell … (not Chris Rea’s).
The Higher Education Fraud – The Road to Hell
The road to hell is paved with good intentions! What do I mean? That, without attempting to diminish the responsibility of each of us, many things originally put forward with honourable intentions by their initiators end up distorted often leading to contrary effects. There is a solid line of thought arguing the existence of wicked problems. In the Romanian public sphere, discussions about bad or wicked effects are very few and, generally, a niche. As a basic example, the English version of Wikipedia has a substantial chapter about wicked problems, while the Romanian one does not have one at all.
One of the wicked problems of the globalized society is that of higher education. Almost everybody believes higher education is something good and, therefore, desirable for as many people as possible. Hence, a great variety of admission procedures in universities or post-secondary education everywhere. And, let’s not forget, the rankings of higher education institutions –a big business. For some. For others… Various myths are thus being created: the best universities are those at the top of the rankings, students are selected strictly based on academic merits, the selection is transparent, you cannot have access to a quality job without a quality diploma, and, consequently, to a generally fulfilled life, from many points of view.
And obviously there are other myths as well which are used as reproaches and thrown at us working in the Romanian higher education with the social contempt coming from years of disinterest in education at all levels. We are being given the examples of the American universities, which are a good model in many fields, including that of admission. And, obviously and sincerely, we have a lot to learn from the Americans. Undoubtedly. HOWEVER, as we can see, the huge social pressure to “improve the profitability and efficiency” of higher education can lead to wicked outcomes. With no desire to generalise, it appears that our good practice models have their own problems.
The scandal that took over many news agencies and personal web pages is covered, in an objective manner I would say, by Masha Gessen in The New Yorker. She talks about “…a bizarre, Byzantine, and profoundly unmeritocratic education system.” Of course, Gessen is talking about a worldwide phenomenon. Perhaps less so in the Romanian case, because our potential students prefer to go to study in the West. Consequently, there is not much of a selection left for Romanian universities. But nobody has the strength or will to admit the multiple implications of such a corruption plan. A perfect example of a wicked effect. So we’re back on the road to hell… (Andrei Călinoaia)
It’s a gorgeous spring day. As it should be, but not always is as March is fickle. Some say as a woman, I’d say as a human in this age!
Saying Happy Spring to all the great people I know and have made my life as it is!
To Huayna Picchu (aka Wayna Picchu). It means ‘Young Peak’ in Quechua. I couldn’t have made it without a team and a guide! It was great! // Către Huayna Picchu (sau Wayna Picchu). “Vârf tânăr” în quechua. N-aș fi reușit fără sprijinul echipei și al ghidei! A fost minunat!
Este o zi minunată de primăvară! Așa cum trebuie să fie, dar adesea nu este pentru că martie este o lună atât de capricioasă! Ca o femeie – ar spune unii. Ca o ființă umană în epoca noastră, zic eu!
La mulți ani tuturor oamenilor minunați pe care-i cunosc și mi-au marcat viața!
O săptămână plină. De la aniversarea INACO, marți 26 februarie, la lansarea de carte de la Gaudeamus Craiova, joi 27 februarie. De la primii pași ai unei organizații care a învățat nu doar să pășească, ci să meargă hotărâtă înainte, la dansul și pasiunea învățării de multiple feluri inclusiv a lansărilor eficiente de carte. Totul printre întâlniri de suflet cu prieteni dragi, aniversări plăcute și … săptămâna continuă!
Un lider bun trebuie să-și motiveze echipa, dar și să-i ofere momente de reflecție! Andreea Paul ne-a oferit din nou ocazia să reflectăm la puterea unei echipe de voluntari dedicată proiectului INACO la cei doi ani de activitate sărbătoriți la Mindspace. Doar o mică parte din emoția serii se poate vedea din clipul de aici. Are 11:19 minute. Eu spun câteva lucruri între minutele 3:27 – 4:33.
Am primit o plachetă aniversară și ghiocei. Mulțumesc, Andreea! Avem încredere în tine și tu ne dai încredere în noi!
Și a fost lansarea de carte la Craiova! Cu pasiune, interes și… dans. De idei, desigur. Mulțumesc Editura Ase, Simona Margareta Bușoi, Antoaneta Lorentz, și publicului craiovean. Și mulțumesc coordonatoarei cărții, Roxana Marinescu, și coautoarei Irina David – fără ele azi nu s-ar fi întâmplat! Și dacă n-ar fi fost Roxana Magdalena Barlea și pasiunea ei pentru dans, probabil, s-ar fi scris o altă poveste. Câteva imagini de la lansare.
Încă o destinație în proiectul INACO. Cu ecouri excelente! Nu neapărat din punctul de vedere al indicatorilor proiectului, deși evident ei contează în primul rând, cât din punctul de vedere al participanților. Feedbackul emoțional pentru mine este mult mai important decât cel administrativ. Conform principiului – cei mai mulți oameni vor uita ce ai spus sau ai făcut, dar nu vor uita niciodată cum i-ai făcut să se simtă. Iar echipa INACO îi face să înflorească.
12-15 februarie 2019, hotelul Transilvania – Alba Iulia, INACO –workshop și sesiuni de instruire în proiectul Politici publice alternative pentru dezvoltare locală competitivă.
Pe 11 februarie 2019 a fost lansată campania publică Școala egală, școala legală! La sediul INACO – grup de reflexie din care fac și eu parte.
Campania a fost lansată printr-o conferință de presă țintită asupra luptei cu mentalitatea fondurilor clasei si importanța cadourilor pentru profesori în mentalul public românesc.
Am descoperit cu încântare că este o problemă care frământă sincer o mare parte a societății românești. În mod firesc pentru că educația, școala sunt instituții sau sisteme vitale într-o societate sănătoasă. Oricare dintre noi am fost, suntem sau vom fi conectați la educație direct sau indirect. De aici și sentimentul firesc de implicare în orice discuție legată de educație. Ceea ce spun, cu alte cuvinte, este că toți suntem experți în educație. Mai mult sau mai puțin, dar asta este o altă poveste.
Mă așteptam deci la un oarecare interes asupra campaniei, dar … nu atât de intens. Și de polarizat. Am vrut să spun că INACO a deschis un cuib de viespi, dar formularea corectă este un stup de albine. De ce? Pentru că sunt multe albine în stupul educației, sigur și mulți trântori, dar cei care știți cât de cât ceva despre apicultură, despre faptul că mierea parfumată și sănătoasă nu este produsă simplu și standardizat, ci cu eforturile enorme ale apicultorului, știți și ce important este apicultorul pentru supraviețuirea și creșterea stupului. Cine-o fi apicultorul în metafora educației? …
Pe scurt deci, am fost impresionată de efectele timpurii ale campaniei noastre, de dorința tuturor de a avea un sistem de educație sănătos și moral, dezamăgită de unele reacții instituționale din sistem, m-am așteptat la și s-au și declanșat multe reacții conexe, fără legătură cu fondul problemei, dar strict legate de neprofesionalism, birocrație excesivă, suprareglementare a sistemului, schimbări continue și, adesea, fără sens, frică, lăcomie, merge și așa, de ce ne deranjați, ce urmăriți de fapt, etc. etc.
Și sper ca pe parcursul acestei campanii să se realizeze cel mai important, pentru mine, punct pe care ni l-am propus:
Nu cere, nu lua, nu da BANI în școală! Cere, ia, oferă CUNOAȘTERE și VALORI!
