ROMANA

15 ianuarie 2019

15 ianuarie este începând din 2010 ziua culturii naționale. La Ateneu anul acesta s-a lansat aplicația „Mihai Eminescu, întreaga operă”, un eveniment absolut necesar și foarte mult întârziat. Dar Google România nu s-a deranjat să orneze cu un doodle cultural pagina sa de start.

Am sărbătorit ziua culturii naționale la Institutul Levantului prin aducerea în discuție a lui Panait Istrati, scriitor controversat și aproape necunoscut azi în România generațiilor de tineri până în 30 de ani. Și am fost recunoscătoare tuturor celor celor care au făcut posibil un astfel de eveniment. De ce? Pentru că este convingerea mea intimă că pentru a avea o cultură națională puternică și competitivă este nevoie de toți cei care au contribuit într-un fel sau altul la ea. Și mai este  nevoie de consumatorul de cultură, adică de noi toți care ar trebui să ne bucurăm sau să ne întristăm, să fim de acord sau nu, să dezbatem și să ne-ndreptăm spre pagina sau paginile preferate ale culturii naționale, fie că sunt texte, muzică, pictură sau imagine virtuală, nu doar de 15 ianuarie ci ori de câte ori ne este sufletul ușor sau greu și vrem să ne trăim starea sau stările în limba maternă. Ce poate fi mai frumos decât să trăim și să ne amintim cu Nichita Stănescu că ar trebui să fim poligloți de limbă română.

De ce Panait Istrati? Pentru că este un scriitor fascinant, cu un succes extraordinar la nivel internațional, dar care, paradoxal, este relativ ignorat în țara de origine.

De ce Panait Istrati? Pentru frumusețea poveștilor spuse, delicatețea înțelegerii celuilalt, înțelepciunea de a accepta o diversitate nu doar etnică și culturală, dar și de gen și sexuală avant la lettre, dar interesant de reamintit în lumea de azi atât de sfâșiată de luări de poziții, la noi și aiurea, față de realități existente de-a lungul istoriei umanității, dar pe care uneori alegem să le ignorăm sau chiar să le condamnăm în funcție de momentul în care trăim.

Vreau să închei dându-i întâi cuvântul lui Istrati însuși povestind în Chira Chiralina [1] despre o chestiune adânc cronicizată în mentalul românesc. Nu o numesc, am să spun doar că vorbim despre valori diferite, despre înțelegerea celuilalt și chiar a noastră și despre lipsa de cunoaștere a propriei istorii și dezvoltări sociale asupra cărora Istrati aruncă o lumină inedită:

„ … Trandafir îmi zise: Ai mai văzut tu vreodată român așa de prost ca ăsta? … (…) Trandafir se întoarse peste tânăr, îi dădu una peste mâini și iute ca fulgerul îi trase două palme.

– De ce mă bați? strigă pălmuitul…

– Pentru că ești prost. … Nu pot să sufăr bărbații care plâng, răspunse țiganul rotindu-și ochii de cărbuni aprinși parc-ar fi fost dracul. Acuma, uite cei cinci galbeni ai tăi și cară-te, da’ la noapte să te ții la o bătaie de pușcă de capul satului, pe drumu mare: în zori am să-ți aduc ăi doi cai și am să-ți mai trag două palme … Ca să te-nveți minte altădată să nu te atingi de salba nevestii decât ca să-i mai adaugi alți galbeni.” (p. 40)

Și tot în legătură cu Chira Chiralina, doresc să aduc în discuție o informație legată de femeile kira în istoria Imperiului Otoman. Nu știu dacă Panait Istrati a cunoscut aceste elemente de istorie, este foarte probabil ca ele să fi circulat ca povești și să le fi auzit și el. Cert este că eroina romanului provenea dintr-o mamă kira, adică o doamnă, foarte bogată, care știa multe secrete și avea o filozofie de viață nu foarte comună femeilor din epocă. Redau în continuare câteva fragmente din cartea despre Sultana Kösem [2]:

“Femeile kira erau evreice care puteau să intre și să comunice cu cadânele din harem. Acest nume provine din grecescul „kira” și înseamnă „doamnă”. Ele au fost angajate la harem de către soțiile străine ale sultanilor, începând cu secolul al XIV-lea. În secolul al XV-lea erau cele care aduceau frumusețile vieții din afară: pietre prețioase, produse de cosmetică, mătăsuri deosebite și tot ce putea atrage atenția femeilor. Deoarece nu aveau concurență își vindeau mărfurile la prețuri exorbitante. În această lume închisă, ele nu aduceau doar mărfuri. Veneau și cu știri sau bârfe. Un călător francez din acea vreme, Michele Febvre, scria că femeile kira erau și traducătoare. (…) În secolul al XVI-lea, ele au început să joace un rol important în harem. (…) Femeile kira au devenit foarte bogate datorită drumurilor la palat.” (pp. 46 – 49)

La ce am visat de ziua culturii naționale? La o ediție a Chirei Chiralina ca roman grafic sau, de ce nu, o aplicație cu Istrati repovestit nativilor digitali. Dacă britanicii pot, noi de ce n-am putea?  La ce mai visez de ziua culturii naționale? La o cultură română competitivă, pe care s-o consume cu multă poftă europeni, asiatici, africani și toți cei interesați de un spațiu cultural care poate oferi lumii lecții de înțelegere și colaborare multiculturală și interetnică. În orice caz nu trimiteri la realitățile triste și cenușii care ne umbresc constant existența. La trei zile după anunțul oficial, nu reușesc să găsesc aplicația „Mihai Eminescu, întreaga operă” lansată la Ateneu, premiul naţional de poezie “Mihai Eminescu” pentru Opera Omnia a fost acordat în 2019 unui poet (Liviu Ioan Stoiciu), după ce i-a fost retras altuia (Constantin Abăluță) care și primise cei aproximativ 8.000 Euro în cont. De ce? Pentru că nu s-a putut prezenta la ceremonie așa cum prevedea regulamentul concursului. Nu, nu este un concurs de frumusețe sau de atletism. Doar de poezie.

Referințe

[1] Panait Istrati, Chira Chiralina, Moș Anghel, BPT, 1969

[2] Özlem Kumrular, Sultana Kösem. Putere, ambiție, intrigă, Ed. RAO, 2018, pp. 46 – 49.

Mugur Popovici, Asociația Prietenii lui Panait Istrati, Emil Constantinescu, președintele ISACCL, Mariana Nicolae, Andreea Grecu-Ciupală, director general ISACCL

 

Mariana Nicolae – Panait Istrati – pentru nativii digitali.

 

Emil Constantinescu – „Înțelegerea Celuilalt”

 

Dana Radler – „Narațiunea istratiană ca stare vizuală în spațiul de factură orientală”

 

Semnarea unui protocol de colaborare între ISACCL și Asociația Lingua Economica.
Camelia Stănescu Ursuleanu și Mugur Popovici, „Asociația prietenii lui Panait Istrati”
Aurel Vainer, președintele Federației Comunităților Evreiești din România, Radu Onofrei, Consiliul consultativ ISACCL
ENGLISH, ROMANA

Ziua culturii naționale – National Culture Day

15 ianuarie este ziua culturii naționale. La Ateneu s-a lansat aplicația „Mihai Eminescu, întreaga operă”, un eveniment necesar și mult întârziat. Dar Google România nu a considerat necesar să orneze cu un doodle cultural pagina sa de start. La Institutul Levantului, am celebrat ziua culturii naționale prin aducerea în discuție a lui Panait Istrati, scriitor controversat și aproape necunoscut în România generațiilor de tineri până în 30 de ani. Dar cunoscut și apreciat în continuare în Franța, Turcia, dar și în lumea anglo-saxonă dacă luăm în considerare traducerile recente ale operei istratiene în engleză.

De ce Panait Istrati? Pentru că este un scriitor fascinant, cu un succes extraordinar la nivel internațional, dar care, paradoxal, este relativ ignorat în țara de origine. De ce are succes în continuare în Franța, în Turcia? Și de ce nu în România? Unul din posibilele răspunsuri este că în România tinerii nu prea au auzit de el. De ce? Posibile răspunsuri, dar și alte întrebări firești s-au ridicat ieri în cadrul mesei rotunde găzduite de Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului. Amănunte urmează.

15 January is the National Culture Day in Romania. It is based on the birth date of Mihai Eminescu, probably the most loved Romanian poet. Like most classics he is much talked about, but less read – to my mind. At the Romanian Athenaeum a long delayed, but vitally necessary app was launched under the name of “Mihai Eminescu – Complete Works”. However, Google Romania did not consider it worthwhile to place a doodle on its main page to mark the day. At the Levant Institute we celebrated the National Culture Day by discussing Panait Istrati, a controversial and virtually unknown writer for the youth under 30 in Romania today. Nevertheless still known and appreciated in France, Turkey and also in the Anglo-Saxon world taking into account the recent translations of his works into English.

Why Panait Istrati? Because he is a fascinating writer, with an extraordinary international success, who, paradoxically, is relatively ignored in his own country. Why does Istrati continue to be successful in France and Turkey? And why not in Romania? One of the answers might be that in Romania young people have not really heard about him. Why? Some possible answers, but also natural questions have been raised yesterday during the round table hosted by The Institute for Advanced Studies in Levantine Culture and Civilization. Details to follow.

ENGLISH, ROMANA, Uncategorized

Happy New Year, 2019! – La Mulți Ani, 2019!

I owe this post to one of my former students. She sent me the ABBA song this morning and I thought it is still so current. More than ever.  The music is here and the lyrics here.

However, the lines I keep returning to are:

Happy New Year! Happy New Year!

May we all have a vision now and then

Of a world where every neighbour is a friend

Happy New Year! Happy New Year!

May we all have our hopes, our will to try

If we don’t – we might as well lay down and die

You and I

Sometimes I see
How the brave new world arrives
And I see how it thrives
In the ashes of our lives.
Oh yes, man is a fool
And he thinks he’ll be okay
Dragging on, feet of clay
Never knowing he’s astray
Keeps on going anyway…

 

I do wish all of us A very Happy New Year!

Happy New Year! La Mulți Ani!

Ideea acestei postări o am de la o fostă studentă și cântecul mi se pare foarte actual. Mai mult ca oricând. Muzica este aici, iar versurile aici.

Dar versurile la care revin deseori sunt următoarele:

La Mulți Ani! La Mulți Ani!

Să avem din când în când viziunea unei lumi

În care fiecare vecin ne este prieten.

La Mulți Ani! La Mulți Ani!

Să avem speranțe și voința  de a încerca.

Și dacă nu le-avem, mai bine să murim

Tu și eu.

Uneori văd cum se naște

Minunata lume nouă

Și cum înflorește

Din cenușa vieților noastre.

Da, omul este nebun

Și crede că-i va fi bine

Trăgându-și zilnic picioarele de lut

Fără să-și dea seama

Că este pe un drum greșit.

Înainteză oricum …

 

Să ne dorim un An Nou foarte Fericit!

ENGLISH, ROMANA, Uncategorized

And so this is Christmas – Și a venit din nou Crăciunul (II)

So what do we do for Christmas in 2018? It obviously depends on our personal preferences and on where we live – urban or rural areas. Of course on our social class and level of income, but I’m already digressing.

Christmas is more fun and picturesque in small towns or villages. People prepare themselves most of the food and do their own baking and the old traditions are still alive. Kids go carolling and so do grown-ups, but separately. Traditionally carollers are given apples, nuts, cookies and the grown-ups wine or “țuica” the local plum brandy. It is very common to offer both mulled wine and țuica “boiled” and well spiced. This contributes to the warming up of both the singers and of the atmosphere!

In the 1990s my family, my parents, my husband and our children would spend all our winter holidays in a lovely village in southern Transylvania, in Beia. Those were some of the best times of my life. And Christmas was a truly magic time. Mary D., the local teacher would come with the children’s choir and sing lovely carols similar to the ones here. And then our very good local friends, Viorica and Achim, would come and sing “The three shepherds”. Nobody would come in until they finished the whole song. And they all knew the songs impeccably, not as in Bucharest or in towns in general, where people start a carol and after 2 or 3 lines have to give up as they no longer remember the words. I want to keep this very short, but whenever I think of those times I can’t help the feeling of calm and happiness that surrounds me and that Christmas should be about.

I know, I know that some of my family celebrates Christmas in heaven. That my kids have their own families and kids and … those little details change the whole perspective. But beyond the obvious passing of time, the world has also changed and today Christmas is more about buying everything, including food, and being busy and noisy and too tired to enjoy the love and the company of those around us. I still have some of the decorations of my first Christmas tree, and my husband’s, and although I enjoy buying new ones I cannot stop thinking what for? My own grandchildren told me they didn’t want anything for Christmas. They already have whatever they want every day of the year! And on Christmas Eve I just couldn’t believe my ears: some people were using fire crackers! Which are usually used for New Year to scare away the possible bad spirits. But Christmas is supposed to be the holy night, the silent night … Well, no longer.

I prepared a basket with “traditional” sweets bought from Lidl and the pretzels from the local market. You can see it below. The napkin has an embroidered date 1916 and was woven by my maternal grandmother. It also has her initials B.M. I have kept it and am very fond of it. It is 102 years old. I use it only for these rituals. My carollers were a 6 year old neighbour and later on a pair of kids (around 10) who were more interested in the money than in the traditional sweets. However, they did their best to sing the whole carol.

Welcoming carolers
102 year old napkin

 

 

 

 

 

 

Așadar ce facem de Crăciun în 2018? Evident că alegerile noastre depind de preferințele noastre individuale și de unde trăim – zonă urbană sau rurală. În mod clar de clasa socială din care facem parte și de venitul pe care-l avem. Sau nu. Dar divaghez din nou.

Crăciunul este mai voios și mai pitoresc în orășele și sate. Oamenii pregătesc ei înșiși majoritatea mâncării și își coc singuri ce-și doresc iar vechile tradiții sunt încă vii. Unele. Copiii merg la colindat și la fel fac adulții, dar separat.

După tradiție colindătorilor li se dau mere, nuci, colaci iar adulților vin sau țuică, eventual fierte și cu multe mirodenii. Băuturile fierte și bine condimentate contribuie din plin la încălzirea cântăreților și a atmosferei. Sigur că la asta mai contribuie și faptul că la fiert nu pui vinul sau țuica de cea mai bună calitate, dar pui mult zahăr și piper … Astfel de obiceiuri vin din vremea când colindătorii mergeau mult pe jos prin ger, făceau multe activități fizice în aer liber, nu la sală sau în realitatea virtuală și, în general, nu erau în primejdie să devină obezi sau diabetici! Mă îndepărtez de textul în engleză, dar asta e. Adică nu vă ofer neapărat o traducere. O rețetă bună de țuică fiartă și o poziție mai puțin cinică via Radu Anton Roman găsiți aici.

Prin ultimul deceniu al secolului trecut familia mea, adică părinții mei, soțul și copiii noștri, ocazional unii prieteni, ne petreceam toate vacanțele de iarnă într-un minunat sătuc din Ardealul de sud, la Beia. Au fost unii din cei mai frumoși ani ai vieții mele. Iar Crăciunul era cu adevărat magic.

Meri D., minunata învățătoare din sat, venea cu corul de școlari și ne cântau colinde încântătoare, cam ca aici. Apoi veneau bunii noștri vecini și prieteni, Viorica și Achim, care ne cântau în fiecare an Trei păstori. Nimeni nu intra în casă, în ciuda insistențelor noastre, până nu cântau tot colindul. Și toți cântau impecabil, nu ca la București sau în general în orașe, unde colindatul și-a pierdut caracterul personal și, de foarte multe ori, s-a transformat în cerșit neprofesionist pentru că practicanții nici măcar nu știu toate cuvintele.

Nu vreau să divaghez din nou, știu că unii din cei care cântă colinde pe unde pot și sunt primiți, tot mai rar, o fac dintr-o sărăcie lucie, așa că mă opresc aici. Și da, nu pot uita vreodată sentimentul de calm și fericire care mă înconjura la Beia, în căsuța mică de la 163, unde am fost atât de fericiți pentru că eram toți împreună. Pentru mine acesta este Căciunul.

Da, da, știu că o parte din familia mea sărbătorește Crăciunul în ceruri. Copiii mei au propriile lor vieți, familii și copii … și aceste amănunte schimbă întreaga perspectivă! Dar, dincolo de evidenta scurgere a timpului, și lumea s-a schimbat.

Astăzi Crăciunul este mai degrabă despre cumpărat totul, chiar și mâncarea gata preparată, și despre a fi constant ocupat și zgomotos și mult prea obosit pentru a ne bucura de dragostea și prezența celor din jurul nostru. Încă mai am decorații de la primul meu brad de Crăciun (1953 probabil) și al soțului meu și le folosesc.

Îmi place să cumpăr și decorații noi, dar nu pot să nu mă-ntreb … pentru ce? Nepoții mei mi-au spus că nu vor nimic de Crăciun. Au deja tot ce-și doresc în fiecare zi din an! Și în noaptea de Ajun, la Curtea de Argeș, nu mi-am crezut urechilor: unii trosneau pocnitori! Care se folosesc de obicei de Anul Nou pentru a îndepărta eventualele spirite rele, ca cel al lăcomiei și al plăcerii de a ne etala posibilitățile. Dar Crăciunul ar trebui să fie noaptea sfântă, noaptea liniștită … Ei bine, se pare că nu.

Am pregătit un coș cu dulciuri tradiționale cumpărate de la Lidl (în pas cu vremea, nu?!) și covrigei pe sârmă (delicioși) de la piața locală. Îi puteți vedea în fotografiile de mai sus. Ștergarul, țesut de bunica mea maternă, are brodate inițialele ei și anul 1916, an de război, când bunicul era pe front. Are 102 ani și îl păstrez cu mare drag. Ca și mama. Îl folosesc doar pentru ritualuri tradiționale.

Colindătorii mei au fost: David, vecinul meu de 6 ani, adus de mămica lui. Și, mai târziu, un băiat și o fată (10 ani? Nu-ți prea dai seama la copiii sub-hrăniți constant) mai interesați de bani decât de dulciurile tradiționale. Cu toate astea, s-au străduit să ducă la bun sfârșit colinda.

Și nu pot să nu repet ce spune Jeanette Winterson în Zile de Crăciun: “E ciudat că o sărbătoare care celebrează cea mai austeră naștere din lume a ajuns să însemne doar consumerism exagerat”. (p. 156)

 

 

 

 

 

 

ANTREPRENORIAT. LEADERSHIP. AFACERI, ROMANA

Învățători, antrenori și mentori (I)

Sigur că în limbajul corporatist de azi, în romgleza noastră cea de toate zilele, am vorbi nu despre învățători, antrenori și mentori ci despre traineri, coaches și mentors. Prefer versiunea mea din mai multe motive, dar în primul rând pentru că dacă nu putem vorbi în limba noastră despre ceea ce ne interesează înseamnă că nu prea ne interesează sau interesul nostru este doar superficial, de moment. Trendy adică. „La modă” în grai local.

Am mai scris aici despre nevoia de antrenor. Este reală și m-am confruntat eu însămi în viața mea profesională cu formalismul monden al formărilor din organizațiile românești. De toate tipurile. Nu este neapărat vina instructorilor sau a formatorilor. Și nu se-ntâmplă numai la noi să avem sesiuni de pregătire sau ateliere de lucru formale, pur ritualiste, fără interacțiune semnificativă. Le știți nu? Vine un trainer, pe bani evident, pro bono mai puțin, vorbește despre un subiect dat de HR ca fiind necesar, lumea politicoasă pare să asculte, unii chiar dau din cap și par să-și noteze diverse aspecte, asta până te uiți mai atent și vezi că sunt pe WhatsApp sau similare rezolvând probleme profesionale și/sau personale arzătoare.

Am o oarecare experiență în domeniu, atât în universitate, cât și pe piața liberă și nu vorbesc după ureche.

Folosesc cuvântul învățător în sensul de persoană care transmite sistematic cunoștințe (vezi cursurile de formare inițială sau nivelul de licență într-o universitate), dar și de persoană care sfătuiește (master sau dezvoltare personală). Cu alte cuvinte învățătorul ne învață sistematic și disciplinat elementele de bază ale unui domeniu, inclusiv vocabularul de specialitate fără care nu ne putem înțelege între noi sau cu cei din afara organizației.

Antrenor este un concept mai nou în terminologia românească de management și chiar DEX-ul are doar sensurile din sport și mecanică. Cel mai potrivit sens, după părerea mea, este „persoană calificată care se ocupă cu pregătirea, instruirea și educarea sportivilor, în vederea obținerii unor performanțe înalte”. Dacă înlocuim „sportivilor” cu „oamenilor” avem semnificația managerială a termenului coach.

Mentorul este conducător spiritual, povățuitor, îndrumător, călăuzitor, preceptor, educator fiecare în parte și toate la un loc. Sigur că simplific, dar altfel nu mai citiți și nu mai ajung la ce vreau, de fapt, să arăt. Cum se fac lucrurile în firme și corporații în unele locuri din lume.

Ceea ce urmează este o propunere de curs de leadership pentru una din marile corporații de audit din lume. Da, da – chiar una din cele 4. The Big 4 – dacă preferați. A fost făcută de mentorul meu, James Moulder, și a și fost acceptată la vremea respectivă. Mi-a fost făcută și mie acum vreo șapte ani în calitate de director al programului de master în comunicare de afaceri internaționale unde coordonez cursul de leadership. Da, ați ghicit. N-am putut să-l accept. De ce? Vă dați seama și singuri citind propunerea.

Și totuși, propunerea în sine mi-a folosit enorm și am și discutat-o cu unii din masteranzii mei care s-au arătat interesați.

V-o împărtășesc și celor care poate ajungeți pe aici pentru că explică, după mine, de ce diferențele dintre noi și alții sunt încă foarte mari. V-o împărtășesc pentru că are câteva lucruri esențiale dintre care menționez:

  • Nu te poate nimeni învăța, antrena sau conduce pe calea dezvoltării profesionale sau personale (de parcă am fi ființe bipolare!!??!!) fără să vrei și fără să te implici activ. Nimeni nu-ți poate prescrie pilula prin care să afli CALEA spre realizare. Nici măcar Morhpeus nu i-a spus lui Neo pe care s-o ia!  
  • Este obligatoriu să-ți faci propriile alegeri.
  • Trebuie să faci o investiție personală; nu poți trișa.
  • Trebuie să ai voința/disciplina/motivația de a merge până la capăt.
  • Nu putem face lucrurile singuri. Colaborarea, sub diferite forme, este cheia supraviețuirii noastre.

Propunere de atelier de lucru:

Învăţând despre leadership împreună și cu

ajutorul lui Confucius, Lao Tzu și Sun Tzu

din data de …. până în data de …. 2010

Ideea este să ne întâlnim informal – dar disciplinat – pentru a dezbate două sau trei preocupări arzătoare ale fiecăruia dintre noi cu privire la leadership din perspectiva a trei filozofi chinezi, care au trăit acum vreo 2600 de ani: Confucius, Lao Tzu și Sun Tzu.Dacă doriți să participați primul lucru pe care trebuie să-l faceți este să identificați două sau trei întrebări de interes personal în legătură cu leadershipul. Chiar şi o singură întrebare este suficientă. În cazul în care nu găsiți nici o astfel de întrebare aceste ateliere nu sunt pentru dumneavoastră.

Al doilea constă în citirea unei traduceri a fiecăreia dintre cele trei cărţi. Orice ediţie este în regulă, însă următoarele sunt de încredere şi pot fi înţelese cu uşurinţă:

1.”Analectele” lui Confucius, în traducerea lui Lau sau Dawson;

2.”Tao Te Ching” de Lao Tzu, în traducerea lui Waley sau Wu;

3.”Art of War” de Sun Tzu, în traducerea lui Cleary sau Minford.

Aceste cărţi sunt disponibile la Amazon. Rețineți că aceste cărţi nu vor fi prezentate în cadrul întâlnirilor. Prin urmare, dacă nu veți citi singuri aceste cărti, lectura fiecăreia n-ar trebui să vă ia mai mult de două ore, aceste ateliere nu sunt pentru dumneavoastră.

 Ne întâlnim la ABC, în data de xyz pentru a face cunostinţă, schimb de adrese de e-mail şi a ne prezenta principalele întrebări cu privire la leadership. Și nu în ultimul rând şi pentru a lua decizii gospodărești cum ar fi:

1. Unde şi când ne vom întâlni din nou?

2. Ce părere aveţi de încă cinci întâlniri? Câte una pentru Confucius, Lao Tzu, Sun Tzu, “una de sintetizare și armonizare” şi o întâlnire finală în cadrul unui mic-dejun sau a unei cine?

3. Teleconferințele ar fi utile?

4. Care va fi rolul lui James? Ce părere aveţi despre:

a. Să comenteze una sau două întrebări pe care i le trimiteți fiecare pe e-mail imediat după o întâlnire?

b. Să comenteze asupra unui aspect mai complex decât o simplă întrebare ca, de exemplu, să răspundă la un scurt memo în care unul dintre participanţi își exprimă poziția față de respectivul aspect?

 c. Va fi disponibil să discute aceste aspecte: la telefon sau la o cafea/latte?

Dacă vi se pare interesant vă rog să o anunțați pe Xxxx ataşând și ideile dumneavoastră care ar TREBUI sau ar fi PLĂCUT să fie discutate.

“Liderul cel mai bun este cel despre care puţini oameni știu că există. Când şi-a terminat treaba, și-a atins scopul, oamenii vor spune: noi am făcut totul!”

Lao Tzu

ENGLISH, ROMANA, Uncategorized

And so this is Christmas – Și a venit din nou Crăciunul

And so this is Christmas/And what have we done? If you need to take some time to remember … that’s all right. I do the same. Not because I didn’t do anything. On the contrary. I guess I’ve been very busy constantly. Not with important things – for the long term. Important – for the day, or sometimes even the hour. I guess I matured enough to avoid the important for the minute things. The rest, however, is a constant battle.

We had a white Christmas in Curtea de Argeș. And tried to keep traditions alive. Such as having the family together. We even had traditionally prepared pork delis, from a pig raised organically by our great friends in Curtici. OK,OK they had it prepared as well. Most of it.

Just to have (part of) the goodies delivered to us was a whole adventure. The couriers are over-crowded this time of the year and can’t guarantee a 24 hours delivery and you don’t want the meat to get spoiled in warehouses along the roads! So the train is the best option – you have it delivered in about twelve hours (if you dream of fast trains, you’re in the wrong country) , but have to go to the station and pick it up directly from the train steward. That is – under normal circumstances. If it snows – then the trains might get cancelled or delayed. As was the case on the 17 December in Romania. Blizzards, snow storms, bla-bla-bla, as if we do not live in a country known for harsh winters, sometimes as bad as the Russian ones. Not as long and gloomy – but that’s another story! Anyway, all things got better and positively aligned to get the pork delis safe and sound a day later in my son’s deep freezer. From which, at the right moment, most of it found its way to Argeș.

Christmas is nowadays whatever you want to make of it. It most probably was the same since it came to be known as “modern Christmas”. Jeanette Winterson has a good review of how Christmas evolved from the old, dark ages to our Hallmark and Diva styled celebrations.

In Curtea de Argeș – we combine various ideas. I’ll tell you more in the next post.

              

Și a venit din nou Crăciunul

Ce am făcut de la ultimul Crăciun? E-n regulă dacă vă trebuie timp să vă amintiți! Și mie îmi trebuie și nu pentru că n-am făcut mare lucru. Dimpotrivă. Aș zice că am fost constant ocupată. Dar nu cu lucruri importante – pe termen lung. Ci cu lucruri importante – pentru ziua de azi, uneori chiar pentru ora prezentă. Sigur am devenit mai înțeleaptă și nu mai fac lucrurile importante pentru clipa de față. Restul, însă, este o luptă continuă.

Am avut un Crăciun cu zăpadă în Curtea de Argeș. Și am încercat să menținem tradițiile vii. Ca, de exemplu, să ne reunim  ca familie. Am avut și “porcării” preparate de bunii noștri prieteni din Curtici care își cresc animalele organic. Bine, bine preparate sub supravegherea lor, nu de ei!

A fost o întreagă aventură să trimiți “porcăriile” de la Curtici la București. Serviciile de curierat sunt supra-solicitate și nu-și iau responsabilitatea livrării în 48 de ore! Și nici nu vrei să experimentezi cu viteza lor de reacție în perioade de vârf! Așa că trenul este cea mai bună opțiune – ți se livrează coletul în aproximativ 12 ore, dar trebuie să te duci la gară să-l iei de la însoțitorul de tren. Asta în mod normal. Dar dacă ninge – trenurile pot întârzia sau pot fi chiar anulate. Cum s-a întâmplat pe 17 decembrie în România. Viscol, zăpezi abundente, bla-bla-bla, ca și cum n-am trăi într-o țară cunoscută pentru iernile ei aspre, uneori la fel de dure ca cele rusești. Nu la fel de lungi și deprimante – dar asta este o altă poveste! Oricum toate stelele s-au aliniat pentru a veghea ca “porcăriile” noastre să ajungă cu o întârziere de doar o zi în lada frigorifică a lui fi-miu. De unde, la momentul potrivit, majoritatea și-au găsit drumul către Argeș.

Crăciunul este astăzi orice vrem să facem din el. Probabil că a fost așa de când a început perioada modernă a Crăciunului.  Jeanette Winterson trece minunat în revistă cum s-a transformat Crăciunul din perioada veche și întunecoasă în sărbătoarea pe care majoritatea o știm după modelul Hallmark și Diva.

În Curtea de Argeș – combinăm diversele idei sau variante. Amănunte în postul următor.

ANTREPRENORIAT. LEADERSHIP. AFACERI, ENGLISH, ROMANA

Riots, women and perceptions – Proteste, femei și percepții

An amazing story – OK, to me – and so many points to keep in mind. Even if most of us may admire the story, we would probably not follow the practice. And if you want a more complete point of view read the comments. They are great – coming from all directions and nuances.

Some points from the article:

  1. In the presidential elections in 2007 Ségolène Royal ran against Nicolas Sarkozy. Sarkozy wanted to get the French to choose money and success. Royal chose to offer them citizens’ consultations, fraternité and “win-win” solutions to their daily problems. Sarkozy won and went on to become the flashy and controversial president, who forgot, however, his pre-election promises while Ségolène had to face her party of resentful, mostly male Socialist aristocrats (sic!) — the “elephants” or as we say in Romanian the dinosaurs.
  2. Royal is a survivor of the “old world”. After her presidential defeat, she was forced to the periphery of the Parti Socialiste and decided to support Hollande’s presidential ambitions. All this despite Hollande’s affair with another woman. Hollande appointed Royal as environment minister, …. after the other woman left the Elysée Palace following another affair. “Throughout it all, Royal has remained popular, lately gaining media attention with a book — Ce que je peux enfin vous dire (“What I Can Finally Tell You”) — in which she defends her legacy and settles scores with former party colleagues, including her ex beau. Many of them fear that she might actually be plotting a political comeback.” – what I find amazing here is that she supported her former boyfriend, in spite of the various “affairs”, that she had 4 (four) children with him, never wanting to get married to him, that they continue to be friendly and that, in general, they are so different from their Romanian counterparts. Of course, in Romania it’s terribly vulgar to be a socialist!
  3. Like many women of her generation, her battle is rooted in childhood. Born in 1953, one of eight children of an army lieutenant-colonel, she was not destined to go to university, let alone pursue a career. As a result, perhaps, she attributes many of the world’s woes, including global warming, to testosterone and the absence of female leadership; she sees that, too, in Macron’s stubbornness in dealing with the gilets jaunes.
  4. This is impressive particularly coming from an “old democracy” like France. “I believe a country should not be run with laws and decrees, it’s completely outdated.” She says modern politics is about striking deals: “There’s so much you can do to improve companies’ competitiveness. Why not allow them to save energy costs, for instance? It would create jobs.” Wow!

O poveste uimitoare cu multe puncte care necesită reflecție. Chiar dacă mulți admirăm povestirea, probabil că nu am pune-o în practică. Și dacă vreți puncte de vedere mai complete citiți comentariile. Sunt excelente – venind din toate direcțiile și având o mulțime de nuanțe.

Spicuiri din articol:

  1. În alegerile prezidențiale din 2007 Ségolène Royal a candidat împotriva lui Nicolas Sarkozy. Sarkozy le-a propus francezilor bani și success. Royal a preferat să le ofere consultări cetățenești, fraternitate și soluții de tip “toată lumea câștigă” la problemele cotidiene. A câștigat Sarkozy care a mers mai departe și s-a transformat într-un președinte sclipitor și controversat, dar care și-a uitat promisiunile pre-electorale, în timp ce Ségolène a trebuit să-și înfrunte partidul, alcătuit în majoritate din bărbați socialiști aristocrați (sic!) – “elefanții”sau cum spunem în română dinozaurii.
  2. Royal este o supraviețuitoare din “lumea veche”. După înfrângerea în prezidențiale a fost marginalizată în cadrul Parti Socialiste și s-a hotărât să sprijine ambițiile prezidențiale ale lui Hollande. În ciuda legăturii lui Hollande cu o altă femeie. Hollande a numit-o pe Royal ministrul mediului, … după ce cealaltă femeie a părăsit Palatul Elysée, după o altă legătură. “În tot acest timp Royal a rămas populară, atrăgând în ultima vreme atenția presei cu o carte intitulată — Ce que je peux enfin vous dire (“Ceea ce vă pot în sfârșit spune”) — în care își apără moștenirea politică și marchează împotriva foștilor colegi de partid, inclusiv a fostului prieten. Mulți dintre ei se tem că ar putea chiar să comploteze o revenire politică.” – Ce găsesc uluitor aici, și știu că sunt extrem de tradiționalistă, este că și-a susținut fostul prieten, în ciuda diverselor legături, că a avut 4 (patru) copii cu el, fără să vrea vreodată să se mărite cu el, că sunt în continuare amici și că, în general, sunt atât de diferiți de echivalenții lor români. A, și desigur, în România este extrem de vulgar să fi socialist/ă!
  3. Ca la multe femei din generația ei, lupta ei își are rădăcinile în copilărie. Născută în 1953, unul din cei opt copii ai unui locotenent-colonel de armată, n-a fost destinată studiilor universitare, ce să mai vorbim de o carieră! Rezultatul este că atribuie multe din durerile lumii, inclusiv încălzirea globală, testosteronului și absenței leadershipului feminin; vede asta și în încăpățânarea prin care Macron abordează vestele galbene.
  4. Ce urmează este impresionant, mai ales venind dinspre o “veche democrație” precum Franța. “Cred că o țară n-ar trebui să fie condusă pe bază de legi și decrete, este complet demodat.” Royal spune că politica modernă este despre acorduri, înțelegeri: “Se pot face atâtea lucruri pentru ca să îmbunătățești competitivitatea companiilor. De ce să nu le permitem să economisească costuri de energie, de exemplu? Ar crea locuri de muncă.” Wow!
ANTREPRENORIAT. LEADERSHIP. AFACERI, ENGLISH

Leaders’ fall

A few years ago there were not so many examples in the media of how leaders ended their careers. Why they were replaced and where they retired for the rest of their lives were questions open to a lot of research.

It seems that we hear more and more about these stories today – in the age of “transparency” and information sharing.

The one I’m sharing here is a not very amazing and it is a relatively expected story of what the very powerful business leaders do when the world is too busy minding their own business. The story, still unfolding, of Carlos Ghosn chairman of Nissan, chairman and chief executive of Renault and chairman of Mitsubishi Motors. That’s a lot of power, even if distributed through various checks and levels, in one person. There are many issues at work here, but we cannot help but remember Lord Acton’s words: “Power tends to corrupt and absolute power corrupts absolutely. Great men are almost always bad men, even when they exercise influence and not authority.”

Arrogance or as the Financial Times says, hubris, will get everyone in the long run.

 

ENGLISH, ROMANA, Uncategorized

Bustrofedon / Boustrophedon

Am comoditatea nativului care își imaginează că are un vocabular suficient pentru uzajul zilnic și folosesc DEX-ul când scriu chestiuni mai sofisticate. Dar, ca orice profesionist  care folosește o limbă străină achiziționată ca o a doua sau a treia limbă, am diverse alerte pe mail de tip Cuvântul zilei de la mai multe dicționare online. Prefer Merriam-Webster și The Free Dictionary.

Și sunt foarte încântată când știu cuvintele respective sau când învăț câte unul nou. Ca acum când am dat peste boustrophedon cuvânt din engleză care în română este, desigur, bustrofedon. De ce sunt atât de încântată? Pentru că mă gândesc că anticilor le era, probabil, ușor și convenabil să folosească acest tip de scriere cioplită în piatră. Mă amuz pentru că m-am apucat să-nvăț ebraică. Dar ce ți-a venit? E prima întrebare care mi se pune. Și apoi urmează tot felul de supoziții care mai de care mai hilare.

M-am apucat de ebraică pentru că este un exercițiu foarte util – ca orice limbă care se-nvață. Cu atât mai mult o limbă semită care are și un alt sens de scriere și modalități diferite de a nota (sau nu) vocalele. Ceea ce explică de ce există o atât de mare varietate în pronunțare. Și de ce este imperios necesar să folosim dicționarul.

Dar revenind la cuvântul zilei – ce înseamnă  bustrofedon? Zice DEX-ul: Scriere foarte veche, în care rândurile mergeau fără discontinuități de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga. Iar Merriam-Webster ne spune și o poveste, respectiv că înainte de adoptarea scrierii de la stânga la dreapta, cioplitorii greci foloseau acest mod de scriere după modelul aratului cu boi: cei care arau întorceau plugul și boii la capăt de rând. Arau de la stânga la dreapta și apoi de la dreapta la stânga. Iată și o imagine a acestui tip de scriere oferit de Wikimedia.

Sursa: CC BY-SA 3.0, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=29502

Iar Merriam-Webster ne dă și exemple [(a) și (b)] de folosire a cuvântului in texte.

(a) The archaeologist noticed that the text on the tablet was written in boustrophedon.

(b) “A few days later the same Captain Pasha gave them a gift of an ancient boustrophedon inscription which had been at the door of a Greek chapel; many generations of peasants had rubbed against it, believing it relieved their rheumatism.” — Sally Emerson, Independent on Sunday (London), 13 May 2001

ENGLISH, ENTREPRENEURSHIP. LEADERSHIP. BUSINESS

Authority and leadership

An article about the influence authority figures have on ordinary people. How they change our perceptions, sometimes even values, and what we can do if we think the authority is wrong.

The ” tendency to extrapolate the opinions of others from the opinions of authority figures” works everywhere. And we need to be aware of it. As leaders and as followers.