Îmi place să merg pe jos. Pentru mine este una din formele preferate de exercițiu fizic pe care reușesc să le fac constant. Știți cum e cu universul care-ți trimite tot felul de semne despre lucrurile care te interesează, despre care vorbești, la care te gândești. Sau poate e Facebook sau vreun alt algoritm isteț programat de oameni? Chiar nu contează.
Zilele astea am dat peste un citat din Kierkegaard care, în 1847 îi scria nepoatei sale preferate, Henriette Lund, următoarele:
“Mai presus de toate, nu-ți pierde dorința de a te plimba, de a merge pe jos. În fiecare zi, umblu spre o stare de bine și mă îndepărtez de orice boală. Am mers pe jos înspre cele mai bune gânduri ale mele și nu cunosc niciun gând atât de împovărător încât să nu ne putem îndepărta de el. Dar stând nemișcat și cu cât stăm mai mult pe loc, cu atât ne apropiem mai mult de a ne simți rău. Astfel, dacă vom continua să ne plimbăm, totul va fi bine.”
apud https://tolstoytherapy.com/kierkegaard-on-how-if-one-just-keeps-on/
Și iată că acum citesc un articol, și nu este singurul, despre cum o plimbare în ritm alert (chiar dacă o detești) îți poate dezlănțui creativitatea. Este clar că se apropie cursul meu de dezvoltarea gândirii creative și, până atunci, chiar termenul de a-mi trimite articolul pentru rubrica din Leviathan. Așa că, hai la o plimbare.
Photo by ŞULE MAKAROĞLU on Unsplash.
I love to walk. It’s one of my favorite forms of exercise that I manage to do consistently. You know how it is with the universe sending you all kinds of signs about the things you’re interested in, talking about, thinking about. Or maybe it’s Facebook or some other clever algorithm programmed by humans? It really doesn’t matter.
These days I came across a quote from Kierkegaard who, in 1847, wrote the following to his favorite niece, Henriette Lund:
Above all, do not lose your desire to walk. Everyday, I walk myself into a state of well-being and walk away from every illness. I have walked myself into my best thoughts, and I know of no thought so burdensome that one cannot walk away from it. But by sitting still, and the more one sits still, the closer one comes to feeling ill. Thus if one just keeps on walking, everything will be all right.
Søren Kierkegaard, from a letter to his favourite niece, Henriette Lund, in 1847
And here I am now reading an article, and it’s not the only one, about how a brisk walk (even if you hate it) can unleash your creativity. Clearly, my course on the development of creative thinking is getting closer, and until then, the very deadline to submit my article for my Leviathan column. So, let’s go for a walk.
