DIN VIATA, Educație, ROMANA

Repede și … pe scurt

În continuarea celor scrise ieri, menționez aici un eveniment de suflet. Din mai multe puncte de vedere: pentru că este organizat de Centrul de Studii Japoneze din ASE pentru studenții noștri atât de interesați de interculturalitate și de posibilitățile oferite de lumea largă pentru împlinirea potențialului lor. Sigur că centrele, de orice natură, nu fac nimic singure. Oamenii sunt cei care pun lucrurile în mișcare și crează ocazii și, mai ales, amintiri. Mulțumesc Raluca Nicolae pentru invitație.

A fost o mare bucurie să-mi revizitez Japonia din suflet și, mai ales, s-o cunosc pe Denisa Neacșu, bursier Erasmus în Japonia, o tânără remarcabilă, extrem de pertinentă în tot ce spune, dar și de o politețe deosebită, probabil naturală, dar sigur împlinită și de stagiul din Japonia.

Prezența studenților a fost înviorătoare, mai ales prin întrebările puse, firesc, mai mult Denisei – o sursă minunată de informații utile. Dar foarte mult m-a bucurat prezența colegei noastre Laura Mureșan, profesor doctor habilitat, cu multiple și variate obligații profesionale dar și umane (o pisicuță suferindă TREBUIE dusă la veterinar), care și-a găsit timp să intre pe întâlnirea noastră de pe Zoom. Mulțumesc frumos, Laura, pentru prezență și contribuții.

Vorbesc mai mult despre prezentarea Denisei pentru că a fost foarte bine făcută și susținută și pentru că, evident, m-am bucurat enorm de o altă perspectivă, a unui om tânăr, asupra Japoniei. Foarte elocventă imaginea despre universitatea Globis unde a avut șansa remarcabilă de a fi fost Erasmus. Iar cuvintele ei au fost și mai elocvente. Redau în rezumat:

“Foarte puțină teorie. Mult brainstorming, studii de caz, o extensie a joburilor reale ale participanților la MBA.” Da, este un program de MBA, intens, antrenant dar și de anduranță. Mergi la nomikai? – băut social – aproape o obligație dacă vrei să te integrezi. Dar și apropo de muncitul exagerat. Denisa a făcut față cu succes provocărilor stagiului ei în Japonia. Mă bucur că avem astfel de studente! Bravo, Denisa!

Prezentarea mea o găsiți mai jos.

A fost o încântare să particip la un eveniment sincer, natural, care ne-a deschis apetitul pentru viitoare întâlniri și, desigur, pentru Bookfest, anul acesta sub semnul Japoniei, între 1-5 iunie. Raluca Nicolae ne-a promis o altă lansare de carte.

CONFERENCES, ENGLISH, LANGUAGE AND COMMUNICATION

International conferences – really at a click’s distance

October is still a very busy month for most people. Even under the effects of the pandemic. Not only because autumn is putting more strain on the COVID scare for everybody, jabbed, vaxxed or otherwise, but also because in climates and environments like ours (temperate, that is with four seasons, and with traditional culinary habits) most of us are busy with preserves and pickles.

I have some traditional conferences that I’m part of and always love to attend: my own department’s conference, my faculty’s conference and the STRATEGICA conference of SNSPA.

Here I’ll write about my department’s conference. Just a few notes. If anyone is interested, the programme is at the end of this post. If you have a look, you’ll see that it was a substantial, attractive, really engaging programme.   I’ll just name the plenary speakers here:

Carmen PÉREZ-LLANTADA, Professor, University of Zaragoza, Spain
Engaging with digital literacies in learning academic and research communication

André HEDLUND, Educational Consultant, Pontifical Catholic University of Paraná (PUC-PR) – School of Education and Humanities, Brazil
Learning Cosmos: A Voyage into the Learner’s Universe

Cristina Alice TOMA, Université Libre de Bruxelles, Belgium
Le mythe de l’éternel retour – entre Orient et Occident

Mala PANDURANG, Professor, Principal Dr. BMN College (Autonomous), Mumbai, India
Compassion and the Arts in the Time of the Pandemic: a Digital Journey

When would it have been possible to have as guest speakers in our event researchers and experts from such distant geographies? Of such diverse profiles? Could we ever have had a budget to cover their fees and traveling expenses? The answer is obvious: probably never. We are, therefore, looking at profound changes in conference organization and participation. We have to adapt to a new environment (the virtual world) and to acquire new skills. This is not always easy. And it’s only the beginning.

On the plus side, conversations around the world are richer, with contributions from far away (Brazil, India) and with voices which may have only rarely, if ever, been heard in our academic environment. And suddenly such events just happen.

I participated in all the plenaries – from my desk or on my cell, moving around town doing my daily chores. We are no longer tied to a conference room, to juggling with conflicting timetables, left with the regrets of not being able to “be there”. We can even participate in several conferences – though that requires a lot of practice. And is it really worth it when we can listen to the recording on the various social media at our convenience? Such as here or here.

It’s the beginning of a new world, or of a new normal. As we well know, the speed of novelty degradation is continuously increasing. Therefore, the new normal will not be new for a long time. It is clear, at least to me, that there’s not going back towards the old world. We’ll always keep part of the old world in us, but we are pushed to adapt to the new one. Let’s hope that it will be a better world for a larger number of people. I’m always hopeful.  

CONFERINTE, LIMBA SI COMUNICARE, ROMANA

Incredibililul aprilie

Aprilie este o lună importantă pentru familia noastră mai mică, mai restrânsă sau dimpotrivă cât se poate de extinsă. Și știm cât de extinse pot fi unele familii! Dar nu, nu despre evenimente de familie vreau să vorbesc acum  în prima zi de mai. O s-o fac altădată. Nebunii de aprilie, vorba mamei, par să se fi adunat în mare măsură în familia noastră. Inclusiv eu, deși nu sunt de aprilie.

Uitându-mă însă la luna care tocmai s-a încheiat mă cuprinde uimirea la câte lucruri incredibile am făcut. Călătorii intelectuale care în timpuri normale ne-ar fi fost dacă nu interzise, atunci greu de realizat din motive diverse cele bugetare fiind, ca de obicei, esențiale. Dar iată că acum putem conversa cu oameni pe care-i descoperim cu uimire interesați de lucruri dragi nouă, pe care le credeam relevante doar pentru noi.

Am mai scris aici despre bucuria de a asculta o conferință în limba de adopție a lui Panait Istrati și de a descoperi atâția cititori internaționali ai scriitorului atât de controversat în toate epocile și ideologiile. Și iată că am primit o nouă invitație, de data asta de la Bruxelles, dar cât de relevantă mai este oare geografia pe Zoom? Este, nu din punctul de vedere al participării, ci al organizatorilor și al culturii locale.

Pe organizatoarea evenimentului am cunoscut-o dansând, ca să zic așa, și deși evenimentul de care vă vorbesc este un eveniment anual, până acum, n-am apucat să particip vreodată. Alice Toma (Universitatea București și Universitatea Liberă din Bruxelles) organizează pentru a patra oară această manifestare alături, desigur, de instituțiile pe care le vedeți în afișul de mai jos. Evenimentul central, numit modest seminar, și-a propus o incursiune în lingvistica textuală asupra relațiilor logico-semantice și a conectorilor privite din punctul de vedere al științelor și discursurilor acestora. Dar evenimentul a avut și patru activități satelit din care m-au interesat în mod deosebit cele referitoare la literatura feministă și, desigur, panelul despre Panait Istrati.

Din păcate, n-am reușit să “ajung” la comunicarea Roxanei Marinescu (Traumatic Memory of Missed Motherhood in Communist Romania, as Reflected in Contemporary Novels by Women Author / Memoria traumatică a maternității ratate în România comunistă reflectată în romane contemporane ale unor autoare) care m-ar fi interesat în primul rând pentru că vorbea, printre altele, despre romanul Alinei Nelega, „Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat” (Editura Polirom, 2019) pe care-l citesc chiar acum. Roxana este o prezentatoare remarcabilă, incitantă și, ceea ce apreciez în mod deosebit, constant în graficul de timp, dar și în cel al sensibilității culturale. Dar, n-a fost să fie. Data viitoare.

Am fost, însă, la panelul Istrati. Panaït Istrati. Amour, femme et famille / Iubiri, femei și familie la care au participat:

Ramona-Stefania GORZO [ULB / Université libre de Bruxelles], Lauréate du Prix du mémoire en Langues et Lettres 2020 pour L’éthique du vaincu dans l’œuvre de Panaït Istrati / Laureată a premiului pentru teza de absolvire a programului Limbi și literaturi 2020 intitulată “Etica celor învinși în opera lui Panaït Istrati”

Dana RADLER [ASE / Académie d’Études Économiques de Bucarest] – Panaït Istrati : présences féminines dans sa vie et son œuvre / Prezențe feminine în viața și opera lui Istrati

Sofie BARTHELS [Université libre de Bruxelles] – De l’éros aux « amants-amis » : l’amour et le couple dans les premières fictions de Panaït Istrati / De la eros la „iubiți-prieteni”: dragostea și cuplul în ficțiunile timpurii ale lui Panaït Istrati.

A fost o participare plăcută, deși uneori neconfortabilă pentru că franceza mea este extrem de ruginită, dar foarte instructivă din multe puncte de vedere. Desigur, m-am bucurat s-o ascult pe Dana Radler cu o prezentare foarte reușită din toate punctele de vedere. Perfect încadrată în timp, scrisă în franceză, dar după cuvintele de  început rostite într-o franceză care mie mi s-a părut foarte frumoasă, a trecut la limba maternă, dând astfel ocazia unei interpretări foarte profesioniste făcute de una dintre studentele (sau absolventele) programului, Diana.

Mulțumesc frumos, Dana, pentru un moment emoționant.

Și, desigur, au fost și participanți care, ca și mine, am ascultat cu plăcere toate prezentările din cadrul panelului. Poate altădată să mai scriu despre asta. Până atunci să ne bucurăm de începutul lui mai care anul acesta ne umple viața de lumină și multe semnificații.

Adevărat a Înviat!