S-a stins din viață Ileana Budișteanu părăsindu-ne cu discreția pe care i-am cunoscut-o atât de bine. Am primit telefonul cu anunțul trist pe 23 august în timp ce mă aflam în drum spre aeroport să plec spre Milano. Știam că era suferindă, dar aveam convingerea sau poate doar speranța că nu va pleca atât de repede dintre noi.
Am admirat-o pe Ileana pentru extraordinara ei eleganță comportamentală și vestimentară. O femeie echilibrată, evident educată superior, dar care nu căuta să epateze și se lăsa dezvăluită și cunoscută în timp, după criteriile ei proprii, coerente și conforme unui model existențial pe care rar îl mai întâlnim azi. Era devotată familiei, adică lui Alexandru, dar și propriei familii despre care vorbea rar, dar care era alături de ea când a avut nevoie, de exemplu, să-și trateze soțul la Budapesta. Am descoperit acum, documentându-mă pentru a scrie acest text, că în 2015 a donat cărțile rămase de la tatăl ei, dr. avocat Nicolae Varnay (1910-1990), un mare iubitor de carte și cărți, Bibliotecii Științifice a Universității de Stat „Alecu Russo” din Bălți. Un gest nu doar de pietate, dar mai ales de pragmatism discret, ca tot ce făcea, pentru că existența cărților este dată și de utilizarea lor de către cei care au nevoie de ele.
Probabil că cel mai simplu și mai convingător este să redau mai jos un fragment despre Ileana așa cum a prezentat-o în cartea lui Alex, cum îi spuneam eu, sau Sandu cum îi spunea Ileana. Iată ce spune Alex la paginile 325 -326 din cartea trecută la Referințe despre cum s-au cunoscut și despre exemplara lor căsnicie.
Nu pot să uit lungile discuții pe care le aveam împreună despre lecturi, hobbyuri sau multele proiecte la care am lucrat de-a lungul timpului, despre oamenii pe care i-am cunoscut prin Uniunea Vorbitorilor de Limbă Engleză din România, despre călătoriile prin lume pe care le-au avut împreună sau separat, despre încurajarea lor constantă să călătoresc și eu cât mai mult. Și, desigur, mi-amintesc cu admirație și respect despre etica muncii pe care o aveau și Ileana și Alex, până târziu în viață.
De Ileana m-a legat și plăcerea cititului de scrieri polițiste sau de spionaj. John le Carré era unul din autorii noștri preferați și îmi amintesc cu mare plăcere de cadoul de Crăciun primit de la ei desigur cu autograf. Era unul din punctele de acord între noi că o carte fără o dedicație spune foarte puțin despre cel care o oferă sau o primește. Mai jos două înscrieri pe coperțile a două cărți primite cu drag de la Ileana și Alexandru Budișteanu.
Textul acesta este prea sărac pentru a reflecta lumea extraordinară pe care au reprezentat-o Ileana și, desigur, Alexandru Budișteanu. Sper să am disciplina și consecvența celor doi pentru a scrie pe larg despre această lume într-o lucrare mai amplă la care am început să lucrez.
Este puținul pe care-l putem face păstrându-le amintirea vie. Așa cum și ei au făcut atât de mult bine și au fost o călăuză pentru mulți tineri care au avut nevoie de lumina lor.
Referințe
Alexandru Budişteanu, Sub patru regimuri pe toate continentele, Bucureşti, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, 2014