Text apărut în 2007 în Revista de marketing şi comunicare în afaceri, ISSN 1841- 0065
Câte speranţe ne-am pus şi încǎ ne mai punem în capacitatea miraculoasǎ a tursimului de a ne propulsa în rândul ţǎrilor care fac un ban uşor, la prima vedere, din turism. Chiar dacǎ între timp am mai cǎlǎtorit, ne-am mai dat seama ce-nseamnǎ stelele sau margaretele, cum este cu ospitalitatea tipic “româneascǎ”, cât de specificǎ şi sǎnǎtoasǎ este bucǎtǎria naţionalǎ pentru turistul occidental, ce-nseamnǎ calitate în servicii, ce-nseamnǎ grija faţǎ de client şi alte asemenea chestii de marketing, chiar dacǎ, altfel spus, am devenit mai sceptici cu privire la aşteptǎrile majore pe care le avem dinspre turism, chiar dacǎ ştim cǎ infrastructura noastrǎ lasǎ mult de dorit, cǎ serviciile sunt “ca la noi”, etc. tot mai aşteptǎm cu nerǎbdare sezonul de vârf – oricare ar fi acela –pentru ca valuta generatǎ de turism sǎ se acumuleze şi sǎ producǎ dacǎ nu altceva, mǎcar o imagine mai bunǎ a României.