S-a încheiat o săptămână foarte încărcată emotional. Pe 2 și 3 iulie și-au susținut dizertațiile absolvenții masterului de comunicare în afaceri internaționale, MIBCOM. Este întotdeauna un moment tensionat. Anul ăsta mai mult ca oricând pentru că susținerea a avut loc online.
Ei, și?! Mare lucru – veți spune. ZOOM-ul funcționează de minune. Nu mai pierdem vremea cu deplasarea. DAR …
Nimic nu este ca-n filme sau ca în scenariile pe care ni le propun unii și noi trebuie să le acceptăm. De ce spun asta? Aș putea scrie un roman, dar mă mulțumesc aici să vorbesc doar din punctul de vedere al studenților. Ceea ce este firesc pentru că avem un învățământ centrat pe nevoile studentului. Și atunci … studenții au fost protejați, prezentându-se la examen online, iar profesorii, avem destui și îi putem oricum înlocui la nevoie, au stat în universitate, respectând – desigur – normele de securitate sanitară și distanțare socială.
Am avut atât studenți internaționali cât și studenți români cărora le-am îndrumat lucrările, am discutat despre cercetarea pe care doreau s-o facă, le-am citit variantele de texte, le-am făcut sugestii, le-am pus întrebări și unii dintre ei m-au rugat să-i îndrum și cum să prezinte, cum să se pregătească să răspundă întrebărilor comisiei, etc. Unii nu mai folosiseră ZOOM înainte, așa că … am făcut și “repetiții”.
Într-un cuvânt, la sfârșit au spus – precum liderul din istoria pe care o știți, “we did it ourselves”, adică “am făcut o dizertație foarte bună”. Și chiar au făcut.
Dar, cel mai important este ce am învățat eu de la ei. De la studenții internaționali am învățat că orice poziție socială sau/și profesională ai avea, emoțiile în fața unei comisii sunt la fel de mari. La fel și respectul față de profesori. Acest respect, prin comparație cu al studenților autohtoni, este mult mai mare sau poate doar mai clar exprimat. Mai ales la cei care vin din Asia sau Orientul Mijlociu.
De la studenții români am învățat, din nou, cât de buni sunt, de serioși și de dornici de performanță adevărată. Ar fi trebuit să spun de la studentele românce – anul ăsta am avut la îndrumare numai studente. Excelente. Maria, Adina, Noemi și Nicoleta. Felicitări. Ați fost minunate chiar dacă foarte emoționate. Am să revin cu o discuție pe temele abordate de ele. Merită.
Până atunci, câteva poze făcute în timpul susținerilor. Am decupat datele de identificare din motive de … hipercorectitudine politică.
Stiluri diferite, teme diverse, abordări variate, dar totul făcut cu pasiune și seriozitate. O mare bucurie să lucrez cu astfel de oameni.
Mă bucur, Mariana, că ai scris acest articol, surprinzând, ca întotdeauna, aspectele esenţiale, pertinente, ale unei experienţe colective.
Incă o dată, felicitări pentru blog, condei şi calitatea conţinutului! Aşteptăm şi episodul următor!
Mulțumesc, Laura. Comentariul tău este important și semnificativ pentru mine.
Thank you so much for your work! It is valuable for us in so many ways!
Thanks for your feedback! You guys are the reason for our work.