O bucurie și o plăcere să fiu solicitată de Daniela Palade Teodorescu să vorbesc despre lucruri care ar trebui să ne preocupe serios. Daniela Palade Teodorescu este jurnalistă, formatoare de opinie și, mai ales, o femeie de mare ținută civică și morală. Cu o putere incredibilă de muncă. Răsplătită recent cu premiul pentru Global Leadership Award 2019. Mulțumesc, Daniela pentru ocazie.
Interviul este aici.
Harvard Business Review a publicat acum câteva zile rezultatele unui studiu despre abilitățile de conducere ale bărbaților și femeilor. Da, este vorba de abilitățile de leadership, nu de condus vehicule (inclusiv avioane sau vapoare).
Articolul (aici) este intitulat: Research: Women Score Higher Than Men in Most Leadership Skills (Studiu: Femeile au punctaj mai mare ca bărbații la majoritatea abilităților de leadership) și este scris de Jack Zenger și Joseph Folkman (directorul executiv și, respectiv, președintele firmei de consultanță Zenger/Folkman).
De ce este interesant? Pentru că subliniază, conform datelor procesate de cei doi, că deși există foarte multe femei în poziții de conducere atât în politică (este vorba de SUA, nu de România!) cât și în afaceri, femeile ocupă mai puține poziții de vârf. Zenger și Folkman spun că deși din 2012, când au publicat primele rezultate ale cercetării lor, procentajul femeilor în poziții importante de conducere a rămas relativ stabil, doar 4,9% din directorii executivi ai topului Fortune 500 și 2% din cei de la S&P 500 sunt femei. Și cifrele sunt în scădere la nivel global.
Stereotipurile de gen, mentalitățile, prejudecățile precum și percepția despre sine a bărbaților și femeilor sunt câteva dintre cauzele acestei situații.
Zenger și Folkman consideră că liderii ar trebui să analizeze mult mai serios modalitățile de promovare ale femeilor în organizațiile pe care le conduc. De ce? Pentru că, așa cum spun cei doi, femeile au rezultate mai bune și abilități mai bune de conducere!
Dar de ce ar face-o mă întreb eu? Doar majoritatea sunt bărbați și poate nu vor să se uite și altfel, prin alte lentile, la lumea de azi. Vorba lui Kahneman – gândirea profundă este neplăcută, chiar dureroasă (în engleză sau în română). Și atunci, de ce să te expui? Doar nu ești femeie!
Însemnarea de astăzi ar fi trebuit să poarte numele Cybersecurity, speaking your own language and how to be competitive. Dar apoi mi-am dat seama că fac exact ceea ce fac majoritatea romglezilor: scriu în engleză pentru că anumite subiecte sunt mai ușor de abordat în engleză. Oare pentru chinezi o fi la fel? Pentru indieni știm sigur că da, doar ascultându-le dialogurile Bollywoodiene. Așa că revin la limba maternă pentru a nu mă auto-sabota!
Mă refer tot la “Cybersecurity Romania – Bucharest Talks“ și la faptul că s-a făcut un efort deosebit pentru a se vorbi românește. Sigur că asta a însemnat niște cheltuieli suplimentare din partea organizatorilor nu doar pentru a plăti două interprete o zi întreagă, dar și pentru a aduce cabină de traducere simultană în Aulă pentru că o universitate de cercetare avansată ca ASE presupune că toată lumea vorbește și, mai ales, înțelege nuanțele diverselor categorii de limbaj în limba engleză. Pot să spun, informat, educat și cu o experiență de peste 30 de ani în învățământul superior românesc, că acest lucru nu este adevărat. Majoritatea dintre noi nu înțelegem întotdeauna nuanțele. Motivele sunt diverse, dar rezultatul este același. Și atunci când ambasadorul unei țări precum Elveția și-a construit programul zilei de 4 iunie pentru a sta în sală tot timpul primei părți a conferinței, pentru a discuta cu participanții în pauze, pentru a spune niște lucruri importante în cuvântul lui de deschidere, insistența pe folosirea limbii române capătă semnificații deosebite.
Am să mă refer acum la cuvântarea E.S. Arthur Mattli, Ambasadorul Confederației Elvețiene în România, care a început cu un Bună dimineața! energic și pronunțat foarte autohton. Sigur că imediat a recunoscut că în cele aproape trei luni de când este în România cam ăsta este nivelul lui de română, dar mesajul a fost clar. A trecut apoi la engleză subliniind însă că a cerut să se vorbească în română în timpul conferinței.
Ce ne-a spus domnul Mattli? Multe, desigur. Semnificativ, din punctul meu de vedere, a fost însă modul cum a spus anumite lucruri și, desigur, mesajul general transmis. “We are here to protect our societies. // Suntem aici ca să ne apărăm societățile în care trăim”. O exprimare directă, fără echivoc care exprimă nu neapărat îngrijorare cât dorința de a a fi pregătiți, de a cunoaște o realitate tehnologică la care nici măcar nu visam cu un deceniu în urmă. Și, mai ales, după interpretarea mea proprie, de a ieși din optimismul infantil prin care întâmpinăm, în general, marea majoritate a lucrurilor venite dintr-un vest care a cam fost depășit de capacitatea de inovare a unora din țările asiatice la care nu putem să nu ne uităm decât prin lentilele preconcepțiilor noastre din secolul trecut.
Ca să creeze o atmsoferă sugestivă și pentru a nu vorbi prea mult ne-a pus pe telefonul său mobil o scurtă înregistrare muzicală spunându-le doamnelor din cabina de interpreți, nu-i nevoie să traduceți, dar puteți fredona! Era tema muzicală din Titanic! De ce? Pentru că E.S. i s-a părut foarte sugestivă comparația dintre Titanic, bijuteria tehnică a momentului respectiv, în care lumea credea necondiționat, și momentul de azi când tehnologia 5G promite multe și nu ne spune mai nimic despre riscuri. Aici găsiți o discuție interesantă, în limba română.
Iată câteva aspecte interesante legate de 5G pe care domnul ambasador le-a ridicat: chiar dacă experții sunt optimiști și promit multe, nu există minuni și rețete universale pentru problemele de acum ale omenirii (no quick fixes!!!). În dialogul public – privat, sub semnul căruia s-a desfășurat conferința, cine ajută pe cine și în ce măsură? Și, deși nu a folosit chiar aceste cuvinte, cine va câștiga de pe urma 5G? Care sunt aspectele legate de securitate – la toate palierele și din toate punctele de vedere? Cyberspace și cybersecurity nu sunt concepte intraductibile. Spațiul cibernetic și securitatea cibernetică se pot discuta în limba română, chiar dacă din comoditate personală, preferăm să folosim engleza.
Încă un aspect ridicat de ambasador a fost: de ce Elveția în acest dialog? Și răspunsul a fost, tot pe scurt și cu umor: pentru că avem cea mai bună infrastructură, ciocolată excelentă, două institute federale care se ocupă de securitatea cibernetică (la Lausanne și Zurich), instituții internaționale la Geneva, valea blockchain la Zug (n-o fi chiar Silicon Valley, dar nu e departe), toleranță și încredere cibernetică, și … pe Klaus Schwab.
Și a încheiat cu sublinierea pe care am menționat-o deja, referitoare la apărarea societăților noastre, și citându-l pe Sun Tzu: Dacă-ți cunoști dușmanul și te cunoști și pe tine, nu ai cum să dai greș!
Nu vreau să mă gândesc la ce se-ntâmplă când nu ne cunoaștem bine nici dușmanul, nici pe noi înșine (mă refer desigur la identitatea noastră comunitară). Dar vreau să redau o parte din discuția deosebit de agreabilă avută cu domnul ambasador, Antonia Colibășanu și Cătălin Ploaie, înaintea evenimentului. E.S. spunea că nu există în România o instituție publică exclusiv interesată de 5G, spațiul și securitatea cibernetică, pentru a studia posibilele efecte, urmări, impacturi ale viitorului extrem de apropiat asupra societății noastre, din România. Eu îi spun, domnule ambasador sunt membră într-un grup de reflecție, INACO, unde discutăm și avem proiecte despre inteligența artificială, modul în care noi în România ne pregătim pentru a face față provocărilor viitorului, și … M-a întrerupt politicos: Doamna profesor, și eu sunt membru în mai multe grupuri de reflecție, dar eu vă-ntreb de instituții publice!!!
Chiar, există așa ceva în România?
Când am primit invitația la conferința de mai jos, am fost foarte sceptică în privința participării mele. Mai ales că avea și niște costuri nu doar de oportunitate!
Dar persoana care mi-a trimis invitația este o doamnă pe care o cunosc și o respect pentru ceea ce face – Antonia Colibășanu. Așa că am spus da și i-am invitat și pe studenții de la master. De ce? Pentru că subiectul este important, controversat și ne privește pe toți și pe fiecare în parte.
Mă refer la prima ediţie a Conferinţei internaţionale de dialog public-privat cu tema “Cybersecurity Romania – Bucharest Talks“, organizată de Grupul de presă BURSA şi Swiss WebAcademy pe 4 iunie 2019 în Aula Academiei de Studii Economice din Bucureşti. Cu subtitlul incitant din bannerul publicitar al conferinței: “Noi amenințări și atacuri financiare / 5G = pericol exponential”.
Ce loc mai bun decât o universitate, a ta, unde să afli ultimile noutăți în domeniu și să întâlnești oameni pe care nu prea ai ocazia să-i întâlnești des?!? Așa am gândit când am transmis invitația la mai multă lume, cu speranța că masteranzii vor fi cei mai agili! Cine au fost invitații? În afara Antoniei Colibășanu, au fost următorii – în ordinea în care au luat cuvântul:
LAURENT CHRZANOVSKI, Prof. Univ. HDR, Fondator, Cybersecurity Dialogues și moderatorul întregului eveniment; E.S. ARTHUR MATTLI, Ambasadorul Confederației Elvețiene în România; ALESSIO PARZIAN, Head of Security, Xtn Digital Security, Italia, – Trust your digital user: An innovative holistic approach for a better user experience along higher security. – KEYNOTE Address; ANTON ROG, Gen. Brig., Director General, Centrul Naţional Cyberint, International legislation in cyberspace; VIRGIL SPIRIDON, Head of Operations for the Cybercrime Programme Office of The Council Of Europe (C-PROC), CYBERCRIME -challenges and transversal issues; CĂTĂLIN ZETU, Inspector Princial. Şef Biroul De Investigare A Infractiunilor Impotriva Sistemelor Informatice, DCCO, Criminalitatea lnformatica in România: Ransomware, o noua dimensiune; OCTAVIAN OANCEA, CEE, CHANNEL BUSINESS MANAGER – TREND MICRO
Fighting Zero Day Vulnerabilities.
Restul programului puteți să-l vedeți aici dacă mergeți în josul paginii până la secțiunea Program.
Am avut multe surprize! Cea mai importantă este că evenimentul a fost în limba română. E existat traducere simultană, cabină cu două interprete, pentru cei care nu stăpâneau foarte bine cele două limbi (engleza și româna). Și … să vezi și să nu crezi … foarte mulți au vorbit în limba română. Nu pot să nu remarc frumoasa limbă românească a moderatorului evenimentului, Laurent Chrzanovski, pe care-l descopăr profesor și la Școala doctorală de la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu. O privire asupra CV-ului său în limba română ar merita un mic studiu despre ce-nseamnă o carieră în cercetare într-o lume globalizată, hipertehnologizată, dar cu valori umaniste bine definite.
“BUCHAREST TALKS” este primul dintr-o serie de evenimente internaţionale care-și propun să fie strict non-profit, apolitice, neutre, non-marketing şi non-tehnice, încurajând astfel un dialog internaţional semnificativ. “BUCHAREST TALKS” vor fi o serie de colocvii de o zi, desfășurate în jurul a una sau a două tematici importanţe pentru antreprenori. Ediţia a VII-a “Cybersecurity-România” va avea loc la Sibiu, în perioada 12-13 septembrie 2019.
I went to Brand Minds 2019 to listen to Harari. I discovered some other important authors and, as the cliché goes, “world changers”. Some I liked, some I didn’t particularly, as I didn’t find out anything new or thought provoking, though they all had great presentations. As they should when people pay small fortunes to listen to them.
So who was there? Robert Cialdini, Grant Cardone, Denise Jacobs, Hitendra Wadhwa, Guy Kawasaki and Yuval Noah Harari.
Today I’ll write about Hitendra Wadhwa from Columbia Business School who told us, what most of us knew, that leadership is under siege globally. Why? Because of a VUCA world, of fallen icons, of the generational divide, of fractured communities, and the assault on traditional values. Wadhwa’s solution is to develop our inner mastery for outer impact, which was actually the title of his presentation. In other words the more and better we know ourselves, the more we are able to express ourselves freely. Our thoughts, our feelings, our values, our personality and our desires. And we can do so if we commit ourselves to a journey of continual learning and growth – this is how we can awaken to our true self.
This is easier said than done. Why? Because in today’s world and for today’s organizations and even by our own standards we are required to be everything and then the total opposite. From da Vinci’s Vitruvian man to today’s ideal leader there’s a long way. Today’s leaders have to be: decisive, pragmatic, introvert, disconnected, risk manager, tenacious, patient, visionary, extrovert, connected, risk taker, adaptive. Probably the picture of Wadhwa’s slide has more impact than my mere enumeration of the needed qualities. Again – we are required to be everything and then the total opposite. It is not easy because life itself is not easy and does not fall into patterns and templates that can be studied and replicated when we need them. Life cannot be controlled. As Wadhwa joked you can’t have nine ladies collaborate for nine months and have one baby. So what should we do?
The model of leadership that Hitendra Wadhwa puts forward tells us that we operate at our best when we know and understand our inner core, understand our true self and can, therefore, define our 1. Purpose; 2. Wisdom; 3. Love; 4. Growth and 5. Self-realization.
We need, therefore, to ask the hard questions about life: which is the meaning of life, why are we here, is there a creative intelligence behind it all, and so many others?
If we come up with the right answers we will be able to express ourselves freely, be at our full potential and achieve outer success!
Am mers la Brand Minds 2019 pentru a îl asculta pe Harari. Am descoperit și alți autori importanți și, conform clișeului, „oameni care schimbă lumea”. Câțiva dintre ei mi-au plăcut, alții nu în mod deosebit, deoarece nu am văzut nimic nou sau provocator, deși prezentările lor au fost grozave. Așa cum și trebuie, de altfel, când plătim mici averi pentru a-i a asculta.
Așadar, cine a participat? Robert Cialdini, Grant Cardone, Denise Jacobs, Hitendra Wadhwa, Guy Kawasaki și Yuval Noah Harari.
Astăzi voi scrie despre Hitendra Wadhwa de la Columbia Business School, care ne-a spus ce mulți știam deja, că leadershipul este sub asediu la nivel global. Datorită unei lumi a volatilității, incertitudinii, complexității și ambiguității, a modelelor decăzute, a prăpastiei dintre generații (VUCA este acronimul în engleză), a comunităților divizate și a asaltului asupra valorilor tradiționale. Soluția lui Wadhwa este să ne dezvoltăm stăpânirea interioară pentru impact exterior Ăsta a fost, de altfel, și titlul prezentării sale. Cu alte cuvinte, cu cât mai bine ne cunoaștem pe noi înșine, cu atât mai capabili suntem să ne exprimăm liber. Să ne exprimăm gândurile, sentimentele, valorile, personalitatea și dorințele. Și putem face asta dacă ne dedicăm unei călătorii a învățării și creșterii continue; astfel ne putem trezi adevăratul sine.
Mai ușor de spus decât de făcut. De ce? Pentru că în lumea şi în organizaţiile de astăzi, și chiar şi după propriile noastre standarde, ni se cere să fim totul şi exact opusul. E cale lungă de la omul vitruvian al lui Da Vinci la liderul ideal de astăzi. Liderii de astăzi trebuie să fie: decisivi, pragmatici, introvertiţi, deconectaţi, manageri ai riscului, tenace, răbdători, vizionari, extrovertiţi, conectaţi, dispuşi să rişte şi să se adapteze. Probabil că imaginea oferită de Wadhwa în prezentarea sa are mai mult impact decât simpla mea enumerare a calităţilor necesare. Din nou, ni se cere să fim totul şi exact opusul. Nu este uşor, deoarece viaţa însăşi nu este uşoară şi nu se potriveşte modelelor şi şabloanelor care pot fi studiate şi replicate când avem nevoie de ele. Viaţa nu poate fi controlată. După cum spunea Wadhwa, nouă doamne nu pot pur şi simplu să colaboreze timp de nouă luni şi să facă un copil. Aşa că … ce putem face în aceste condiții?
Modelul de leadership propus de Hitendra Wadhwa ne spune că funcţionăm cel mai bine când ne cunoaştem şi ne înţelegem miezul interior, ne înţelegem sinele adevărat şi putem, în consecinţă, să ne definim: 1. Scopul; 2. Înţelepciunea; 3. Dragostea; 4. Creşterea şi 5. Împlinirea de sine.
Trebuie, aşadar, să ne adresăm întrebările dificile despre viaţă: care este sensul vieţii, de ce suntem aici, există oare o inteligenţă creatoare în spate și multe altele?
Dacă descoperim răspunsurile potrivite, vom putea să ne exprimăm liberi, să ne atingem potenţialul maxim şi succesul exterior! (Andrei Călinoaia)
Încă o destinație în proiectul INACO. Cu ecouri excelente! Nu neapărat din punctul de vedere al indicatorilor proiectului, deși evident ei contează în primul rând, cât din punctul de vedere al participanților. Feedbackul emoțional pentru mine este mult mai important decât cel administrativ. Conform principiului – cei mai mulți oameni vor uita ce ai spus sau ai făcut, dar nu vor uita niciodată cum i-ai făcut să se simtă. Iar echipa INACO îi face să înflorească.
12-15 februarie 2019, hotelul Transilvania – Alba Iulia, INACO –workshop și sesiuni de instruire în proiectul Politici publice alternative pentru dezvoltare locală competitivă.
Ecouri:
https://www.business-adviser.ro/initiativa-laudabila/
https://www.informatiadealba.ro/comunitate/initiativa-laudabila-in-alba/
Sigur că în limbajul corporatist de azi, în romgleza noastră cea de toate zilele, am vorbi nu despre învățători, antrenori și mentori ci despre traineri, coaches și mentors. Prefer versiunea mea din mai multe motive, dar în primul rând pentru că dacă nu putem vorbi în limba noastră despre ceea ce ne interesează înseamnă că nu prea ne interesează sau interesul nostru este doar superficial, de moment. Trendy adică. „La modă” în grai local.
Am mai scris aici despre nevoia de antrenor. Este reală și m-am confruntat eu însămi în viața mea profesională cu formalismul monden al formărilor din organizațiile românești. De toate tipurile. Nu este neapărat vina instructorilor sau a formatorilor. Și nu se-ntâmplă numai la noi să avem sesiuni de pregătire sau ateliere de lucru formale, pur ritualiste, fără interacțiune semnificativă. Le știți nu? Vine un trainer, pe bani evident, pro bono mai puțin, vorbește despre un subiect dat de HR ca fiind necesar, lumea politicoasă pare să asculte, unii chiar dau din cap și par să-și noteze diverse aspecte, asta până te uiți mai atent și vezi că sunt pe WhatsApp sau similare rezolvând probleme profesionale și/sau personale arzătoare.
Am o oarecare experiență în domeniu, atât în universitate, cât și pe piața liberă și nu vorbesc după ureche.
Folosesc cuvântul învățător în sensul de persoană care transmite sistematic cunoștințe (vezi cursurile de formare inițială sau nivelul de licență într-o universitate), dar și de persoană care sfătuiește (master sau dezvoltare personală). Cu alte cuvinte învățătorul ne învață sistematic și disciplinat elementele de bază ale unui domeniu, inclusiv vocabularul de specialitate fără care nu ne putem înțelege între noi sau cu cei din afara organizației.
Antrenor este un concept mai nou în terminologia românească de management și chiar DEX-ul are doar sensurile din sport și mecanică. Cel mai potrivit sens, după părerea mea, este „persoană calificată care se ocupă cu pregătirea, instruirea și educarea sportivilor, în vederea obținerii unor performanțe înalte”. Dacă înlocuim „sportivilor” cu „oamenilor” avem semnificația managerială a termenului coach.
Mentorul este conducător spiritual, povățuitor, îndrumător, călăuzitor, preceptor, educator fiecare în parte și toate la un loc. Sigur că simplific, dar altfel nu mai citiți și nu mai ajung la ce vreau, de fapt, să arăt. Cum se fac lucrurile în firme și corporații în unele locuri din lume.
Ceea ce urmează este o propunere de curs de leadership pentru una din marile corporații de audit din lume. Da, da – chiar una din cele 4. The Big 4 – dacă preferați. A fost făcută de mentorul meu, James Moulder, și a și fost acceptată la vremea respectivă. Mi-a fost făcută și mie acum vreo șapte ani în calitate de director al programului de master în comunicare de afaceri internaționale unde coordonez cursul de leadership. Da, ați ghicit. N-am putut să-l accept. De ce? Vă dați seama și singuri citind propunerea.
Și totuși, propunerea în sine mi-a folosit enorm și am și discutat-o cu unii din masteranzii mei care s-au arătat interesați.
V-o împărtășesc și celor care poate ajungeți pe aici pentru că explică, după mine, de ce diferențele dintre noi și alții sunt încă foarte mari. V-o împărtășesc pentru că are câteva lucruri esențiale dintre care menționez:
Propunere de atelier de lucru:
Învăţând despre leadership împreună și cu
ajutorul lui Confucius, Lao Tzu și Sun Tzu
din data de …. până în data de …. 2010
Ideea este să ne întâlnim informal – dar disciplinat – pentru a dezbate două sau trei preocupări arzătoare ale fiecăruia dintre noi cu privire la leadership din perspectiva a trei filozofi chinezi, care au trăit acum vreo 2600 de ani: Confucius, Lao Tzu și Sun Tzu.Dacă doriți să participați primul lucru pe care trebuie să-l faceți este să identificați două sau trei întrebări de interes personal în legătură cu leadershipul. Chiar şi o singură întrebare este suficientă. În cazul în care nu găsiți nici o astfel de întrebare aceste ateliere nu sunt pentru dumneavoastră.
Al doilea constă în citirea unei traduceri a fiecăreia dintre cele trei cărţi. Orice ediţie este în regulă, însă următoarele sunt de încredere şi pot fi înţelese cu uşurinţă:
1.”Analectele” lui Confucius, în traducerea lui Lau sau Dawson;
2.”Tao Te Ching” de Lao Tzu, în traducerea lui Waley sau Wu;
3.”Art of War” de Sun Tzu, în traducerea lui Cleary sau Minford.
Aceste cărţi sunt disponibile la Amazon. Rețineți că aceste cărţi nu vor fi prezentate în cadrul întâlnirilor. Prin urmare, dacă nu veți citi singuri aceste cărti, lectura fiecăreia n-ar trebui să vă ia mai mult de două ore, aceste ateliere nu sunt pentru dumneavoastră.
Ne întâlnim la ABC, în data de xyz pentru a face cunostinţă, schimb de adrese de e-mail şi a ne prezenta principalele întrebări cu privire la leadership. Și nu în ultimul rând şi pentru a lua decizii gospodărești cum ar fi:
1. Unde şi când ne vom întâlni din nou?
2. Ce părere aveţi de încă cinci întâlniri? Câte una pentru Confucius, Lao Tzu, Sun Tzu, “una de sintetizare și armonizare” şi o întâlnire finală în cadrul unui mic-dejun sau a unei cine?
3. Teleconferințele ar fi utile?
4. Care va fi rolul lui James? Ce părere aveţi despre:
a. Să comenteze una sau două întrebări pe care i le trimiteți fiecare pe e-mail imediat după o întâlnire?
b. Să comenteze asupra unui aspect mai complex decât o simplă întrebare ca, de exemplu, să răspundă la un scurt memo în care unul dintre participanţi își exprimă poziția față de respectivul aspect?
c. Va fi disponibil să discute aceste aspecte: la telefon sau la o cafea/latte?
Dacă vi se pare interesant vă rog să o anunțați pe Xxxx ataşând și ideile dumneavoastră care ar TREBUI sau ar fi PLĂCUT să fie discutate.
“Liderul cel mai bun este cel despre care puţini oameni știu că există. Când şi-a terminat treaba, și-a atins scopul, oamenii vor spune: noi am făcut totul!”
Lao Tzu
An amazing story – OK, to me – and so many points to keep in mind. Even if most of us may admire the story, we would probably not follow the practice. And if you want a more complete point of view read the comments. They are great – coming from all directions and nuances.
Some points from the article:
O poveste uimitoare cu multe puncte care necesită reflecție. Chiar dacă mulți admirăm povestirea, probabil că nu am pune-o în practică. Și dacă vreți puncte de vedere mai complete citiți comentariile. Sunt excelente – venind din toate direcțiile și având o mulțime de nuanțe.
Spicuiri din articol:
A few years ago there were not so many examples in the media of how leaders ended their careers. Why they were replaced and where they retired for the rest of their lives were questions open to a lot of research.
It seems that we hear more and more about these stories today – in the age of “transparency” and information sharing.
The one I’m sharing here is a not very amazing and it is a relatively expected story of what the very powerful business leaders do when the world is too busy minding their own business. The story, still unfolding, of Carlos Ghosn chairman of Nissan, chairman and chief executive of Renault and chairman of Mitsubishi Motors. That’s a lot of power, even if distributed through various checks and levels, in one person. There are many issues at work here, but we cannot help but remember Lord Acton’s words: “Power tends to corrupt and absolute power corrupts absolutely. Great men are almost always bad men, even when they exercise influence and not authority.”
Arrogance or as the Financial Times says, hubris, will get everyone in the long run.
A glimpse into Linux, the leadership of Linus Torvalds – Linux’s “benevolent dictator for life”, open source, the Linux Foundation, gender, equal-opportunity abusing and … money. Read on!
The Linux kernel – a blue-chip tech company; though still called a volunteer enterprise Linux is primarily sustained by funds and programmers from the world’s large technology companies: Intel, Google, IBM, Samsung, and others. Of the 80,000 fixes & improvements to Linux in 2017 – more than 90% were by paid programmers. Intel employees alone did 13% of them. The Linux foundation has roughly an annual budget of USD 50 million.Linus on professionalism: “I’m also not going to buy into the fake politeness, the lying, the office politics and backstabbing, the passive aggressiveness, and the buzzwords. Because THAT is what ‘acting professionally’ results in: people resort to all kinds of really nasty things because they are forced to act out their normal urges in unnatural ways.”
Tux the penguin mascot of Linux
Licăriri dinspre Linux, conducerea lui Linus Torvalds, „dictator binevoitor pe viață la Linux”, sursă deschisă, Fundația Linux, gen, injurii pentru șanse egale și … bani. Detalii aici!
Nucleul Linux – o companie de tehnologie de reputație internațională; deși încă este cunoscută ca o întreprindere bazată pe voluntariat Linux este susținută prin fonduri și programatori de cele mai mari companii de tehnologie din lume: Intel, Google, IBM, Samsung și altele. În 2017 90% dintre cele 80.000 de reparații și îmbunătățiri la Linux au fost făcute de programatori plătiți. Doar angajații de la Intel au efectuat 13% din ele. Fundația Linux are un buget anual aproximativ de 50 milioane de dolari SUA.
Linus despre profesionalism: „De asemenea nu sunt de acord cu politețea falsă, minciunile, politicile și asasinatele de birou, agresivitatea pasivă și clișeele de limbaj. Pentru că la ASTEA se rezumă în cele din urmă ‚comportamentul profesionist’: oamenii recurg la tot felul de lucruri oribile pentru că sunt forțați să-și exprime impulsurile normale în modalități nenaturale.”