Însușire culturală? Sau fuziune? O chestiune extrem de delicată – peste tot în lume. De ce? Citiți articolul și/sau gândiți-vă la sarmale, ciorbă, mămăligă, zacuscă, telemea, plachie, saramură, papanași, palincă și multiplele denominări sub care se folosește (țuică, horincă, rachiu, șliboviță, vinars, cine-mai-știe-cum) care sunt toate parte integrantă a tradițiilor noastre „pur” românești/ungurești/bulgărești/grecești/sârbești/turcești/ucrainiene/croate/lipovene. Încercați să discutați despre mâncărurile tipic românești cu burta plină și nu la masa pe care aceste bucate delicioase se află și … Atenție, mâncatul într-o atmosferă încordată poate fi periculos!!! Dar în timp ce le mâncăm nu prea ne pasă de origini și chestiuni culturale – sunt atât de gustoase.
Privind lucrurile în ansamblu: „Este absurd că trăim toți împreună pe același pământ, folosim aceleași ingrediente crude, gătind mâncăruri foarte similare și, totuși, ridicăm granițe atât de dure între noi.” – spune cineva în articol. Și are atâta dreptate. Cele mai dure granițe sunt cele din mintea noastră.
Cultural appropriations? Or fusion? Touchy, touchy – there and everywhere! I know it’s an extremely delicate subject for palates of all kinds. However, it’s one we need to have.
Sarmale, mămăligă, tochitură, zacuscă, telemea, plachie, saramură, papanași, palincă and its various denominations (țuică, horincă, rachiu, șliboviță, vinars, whoknowswhat) are all part of our truly Romanian/Hungarian/Bulgarian/Greek/Serb/Turkish/Ukrainian/Croatian/Lipovan traditions. Try to bring up the subject of “really-romanian-food” away from the table on which those dishes are and … Careful! Eating during arguing may be dangerous to your health!!! But while we eat them, we don’t really care – they’re so good.
Looking at the larger picture: “There’s an absurdity that we’re living together on the same land and using the same raw materials, cooking very similar food and we have such hard borders.” – says one of the guys in the story. And he’s so right. The hardest borders are those in our minds.
pentru Studiul Totalitarismului (INST) al Academiei Române –
Dragă Alex,
M-am tot gândit ce să-ți fac cadou la aniversarea de azi. Ceva să-ți facă plăcere și să fie și semnificativ!
Să-mplinești 91 de ani este o realizare minunată, felicitări, dar să trăiești 91 de ani activi și să ai înfăptuirile tale este o adevărată poveste de succes. Ce să-i faci cadou unui om care a trăit atât de frumos ca tine, atât de intens în același timp și cu atâtea încercări, trecând prin atâtea schimbări istorice, dar și cu atât de multe împliniri, cu momente minunate, cu momente tensionate, cu oameni care ți-au fost recunoscători, alții care te-au detestat fățiș sau, poate, doar în particular? Așa cum este viața fiecăruia dintre noi. Pot continua cu astfel de întrebări, dar adevărul este că vine o vârstă când nu mai avem nevoie de lucruri, de obiecte, când nu ne mai dorim semnificativ prea multe, dar ne dorim contacte umane cu sens, ne dorim să putem conversa cu cei de care am fost într-un fel sau altul legați în anumite momente din viață.
De asta am hotărât să-ți aduc azi ce am eu mai de preț – timpul meu. Ți-am făcut câteva prăjiturele. Sper să-ți placă. În timp ce le făceam, cu drag și mare plăcere, rememoram cunoștința noastră. Cum ai sunat la ușa biroului nostru din Negru Vodă și te-ai prezentat cu recomandarea lui Valerie Mitchell! Ce vremuri! Cum am lansat ESU-România, cum organizam concursurile naționale de Public Speaking la Parlament, cum ai devenit președinte al ESU-România, cum am fost împreună la Chișinău și Bălți, cum mi-ai făcut cunoștință cu limba relativ arhaică vorbită la Chișinău și mi-ai explicat calcurile din rusă, cum mai târziu am fost la lansarea ESU-Moldova împreună cu Lulu. Cum mi-ai spus că Lordul Watson, după ce a fost făcut DHC de Universitatea București, n-a primit roba ceremonială, și am decis amândoi că nu-l putem lăsa pe bunul Lord să aibă faimoasa lui colecție de robe descompletată. Mi-am adus aminte de multele călătorii pe care le-ai făcut să reprezinți ESU-România în atîtea locuri în lume! Tu și Ileana. După ce ai devenit Președinte Emerit, îmi povesteați amândoi cum se descurca Ela la Consiliile Internaționale. Știu sigur că a fost și pentru ea mai ușor, mai comfortabil să te aibă alături. Vă mulțumesc. Cum am făcut un tur de forță în 2008 când tu împlineai 80 de ani, iar ESU internațional 90 de ani, și am reușit să scot la timp cartea Schimbând destine, schimbăm lumea Changing Lives We Change the World.
Dragă Alex, sunt sincer foarte fericită că exiști în viața mea, în viața noastră. Tu și Ileana sunteți niște modele pe cât de minunate, pe atât de firești. Din păcate tot mai rare în lumea de azi. Am învățat foarte multe lucruri de la tine, de la voi. Și învăț în continuare. Să fii convins că este unul din cele mai frumoase complimente pe care l-am făcut vreodată cuiva din toată inima.
La mulți ani în continuare, Alex! Mi-aș dori să am ocazia să-ți spun lucruri minunate și la 100 de ani! Dar unele lucruri nu depind numai de noi. Orice zi în viitor este o mare realizare de care realmente trebuie să te bucuri așa cum ne bucurăm noi de privilegiul de a te avea în viețile noastre și de a-ți fi în preajmă! La mulți ani, Alex!
Prof.dr. Radu Ciuceanu și Dr. Alexandru Budișteanu, Capșa, La aniversare.Alex cu minunatul cadou pe care l-am primit fiecare dintre noi de ziua lui – articolul scris de el în Literatura și Arta nr. 28 (3853) / 18.07.2019, p. 6.Alături de sărbătorit – Radu Ciuceanu, A.B., Ileana Budișteanu și M.N.
Study of Totalitarianism (INST) of the Romanian Academy
Dear Alex,
I have been thinking what to offer you for today’s anniversary. Something you might enjoy and might also be significant!
To be 91 is an awesome achievement, congrats! However, to live 91 years fully active and to have your accomplishments is a true story of success. What to offer as a gift to a man who lived as beautifully as you did, as intensely and at the same time went through so many hardships, so many changes of history, who also knew so many fulfilments, wonderful moments, people who had been grateful, others who openly or maybe just privately hated you? As in the life of each of us. I can go on, but truth is that there comes an age when we no longer need things, objects, when we no longer need more and more, but we do need meaningful human contacts, we wish to speak with those whom we have been somehow connected to in certain moments of our lives.
This is why I decided to offer you today my most precious possession – my time. I made you some cookies. I do hope you’ll like them. While I was preparing them, with great care and love, I was thinking of our friendship. How you rang the bell to our office in street Negru Vodă and introduced yourself with Valerie Mitchell’s recommendation letter! Those were the days! How we launched ESU-Romania, how we were organizing the National Competitions of Public Speaking in the Parliament, how you became Chairman of the ESU-Romania, how we went together to Chișinău and Bălți, how you introduced me to the relatively archaic language spoken in Moldova and explained to me the linguistic transfers from Russian, how later on we went together with Lulu to the launch of ESU-Moldova. How you told me that Lord Watson, after being awarded a DHC by the University of Bucharest, was not permitted to keep the ceremonial robe and so we both decided we could not let the good Lord have his famous collection of robes without the Romanian one. I remembered your many voyages around the world to represent ESU-Romania in so many places on the globe! You and Ileana. After you had become Chairman Emeritus you used to tell me how Ela was doing in her new position at the International Council meetings. I know for sure that having you by her side made her own life easier. Thank you both. How I did my best in 2008, when you turned 80 and ESU International 90, to write and bring out in time the book Changing Lives We Change the World.
Dear Alex, I am sincerely very happy that you exist in my life, in our lives. You and Ileana are wonderfully genuine models. Unfortunately true models are fewer and fewer today. I learned so many things from you both. And I continue to learn. Rest assured that this is one of the most beautiful compliments I ever paid someone from all my heart.
Continue to have Happy Birthdays, Alex! I wish I could have the occasion to tell you lovely things when you turn 100 as well! But some things do not depend only on us. From now on any and all of your future days will be a great achievement that you have to cherish as we cherish the privilege to have you in our lives and to be around you! Happy Birthdays, Alex!
De ce m-am alăturat acestei campanii? Pentru că am pierdut un om drag. Și pentru că toți avem nevoie unii de alții. Și putem face atâtea, dacă ne facem timp. Și … curaj. Se numește leadership, sau dezvoltare personală sau simplu … responsabilitate.
TIMPUL este cel mai valoros dar. Îl irosim și ne spunem că încă e TIMP.
Îl prețuim când cei dragi nouă nu îl mai au. Și atunci am vrea să îl putem dărui. Se poate!
Why this campaign? Because I lost a loved one. And because we need each other. Because we can do so much if we allow ourselves the time. And the courage. It’s called leadership, or personal development or simply … responsibility.
TIME is the most valuable gift. We waste it and convince ourselves we still have TIME.
We value it when our loved ones no longer have it. And then we wish we could offer it. We can!
You will soon find out how you can offer it to those who need it most.
Un articol excelent. Mai ales pentru noi cei care mâncăm, în general, fie din tradiție, fie din lipsă de educație, peste măsură.
Peștele n-are oase, și … nici urmă de pește! Noua tehnologie alimentară și salvarea planetei, lupta cu schimbările climatice, încercarea de a consuma rațional, dezvoltarea durabilă, și alte multe chestiuni arzătoare. Pentru unii. Pentru alții, citez din memorie – “Porcul este cel mai bun pește!”
Poftă bună!
Și totuși, dacă citiți cu răbdare, veți vedea că oamenii nu pot rezolva totul prin cercetare și tehnologia rezultată. Sau nu repede. „Trebuie să fim mai smeriți când ne ocupăm de structuri și soluții pentru care evoluția biologică a avut nevoie de milioane de ani.” – zice directorul echipei de cercetare pentru carne alternativă de la Universitatea Statului California din Berkeley. Amintiți-vă de ucenicul vrăjitor! (Goethe, Dukas, Disney)
Cel mai cunoscut ucenic vrăjitor.
An excellent text. Particularly for those of us who eat, either by tradition or by lack of education, too much.
The fish is boneless, and has … no fish in it. New research in food technology, Impossible Foods, saving the planet, fighting climate change, trying to consume rationally, sustainable development, and other “hot” issues. For some. For others, off the top of my head: “The best fish is … pork!”
Enjoy your food!
And yet, if you read on you’ll get to what Ricardo San Martin, the research director of the alternative meat program at the University of California, Berkeley, says: “We have to be more humble in that we’re dealing with structures and solutions that the evolution of biology have come up with in millions of years.” There’s only so much we can do through research. Remember the sorcerer’s apprentice!?! (Goethe, Dukas, Disney)
Ca orice bună româncă, și cred despre mine că sunt o foarte bună româncă, am și eu o ie în garderoba mea. Care are povestea ei pe care azi n-am timp s-o povestesc aici. Poate altă dată.
Dar pentru că azi este sărbătoarea iei vreau s-o marchez cu mai multe imagini decât gânduri. Prin urmare, iată când și unde am purtat ia pe care o am. Nu, n-o port zilnic (cine mai face asta azi?). Nici când era tânără și subțire n-o purtam pe pielea bronzată, deși era sexi și mai că eram tentată uneori. Și atunci? Pentru mine ia este o imbrăcăminte rituală, așa cum erau pe vremuri hainele de biserică. Adică o îmbraci doar la sărbători, nu te duci la piață sau la birou cu ie. Nu judec pe nimeni, știu că se poartă și există o mare diversitate de modele și calități. DAR a mea este deosebită și nu pot, nu mă lasă inima s-o port decât în situații deosebite.
Ca, de exemplu, și aveți mai jos fotografiile în aceeași ordine: 1. La conferința internațională pe care am ținut-o ca profesor Fulbright la Universitatea de Stat din California – San Bernardino în 2005. Conferința s-a numit “România – dincolo de mituri și sterotipuri” și a adunat un număr impresionant (la standardele americane academice) de participanți, inclusiv doi prorectori (provosts), profesori și, desigur, studenți. La petrecerea de rămas-bun organizată cu mare tam-tam de buna mea prietenă și gazdă, Victoria Seitz, am purtat o rochie românească, artizanală, dar neavând prea mult de a face cu ceea ce numim ie.
Am mai purtat ia la câteva nunți, dar nu am fotografii. Și am purtat-o cu mare drag și mândrie la dineul regal oferit participantelor la conferința internațională Global Summit of Women 2013 de către Majestatea Sa The Raja Permaisuri Agong. Conferința a avut loc la începutul lui iunie 2013 și am primit instrucțiuni clare despre codul îmbrăcăminții. O seară somptuoasă într-un loc de basm oriental: m-am simțit minunat purtând ia și marama de borangic. Mi s-au părut foarte potrivite în context.
Dar nu pot purta ia mea albă, la care o bătrână de vreo 75 de ani a cusut o iarnă întreagă, iarnă argeșană lungă, aspră, cu zile scurte și întunecate, în locuri care să nu fie deosebite.
A, da! Și ia noastră românească este, ca mai toate lucrurile tipic românești, o piesă de îmbrăcăminte construită de noi cultural. Un mit cultural. O iubim, dar ea este relativ la fel și în alte comunități etnice, nu doar la noi. Și ei au dreptul să-și iubească propriile construcții culturale. Cum s-or fi numind ele! Dreptul lor nu-l diminuează pe al nostru. Aș zice că dimpotrivă.
Părculețul Reginei Maria este din ce în ce mai frumos. Gazon verde, irigat, gard viu înflorit, chiar și o vază cu flori. Îmi face plăcere să mă plimb în zonă și să văd lucrurile noi care apar. Sigur că apar și lucruri noi de care nu mă bucur – gen gunoaie aruncate din mașina parcată, pe trotuar – evident, la câțiva metri de coșul de gunoi existent. Dar … educația se face cu timpul și, în ciuda multor preconcepții, cu … pedepse sau penalizări. De diverse tipuri, dar care funcționează la fel!
Ce m-a amuzat, uimit, enervat (în ordinea asta!) au fost aspersoarele care funcționează din plin și pe timp de ploaie. Zilele astea suntem sub cod portocaliu de ploi, etc etc. Așa am fost și luni seara și aseară (6,7 mai 2019). Ba chiar ploua zdravăn. Și culmea, aspersoarele erau programate și … funcționau! Mă gândeam că ar fi putut să existe un senzor, ca la ștergătoarele de mașină, care să nu declanșeze aspersoarele pe ploaie! Secolul XXI, specialiști în IT, AI și alte acronime care ne lasă să visăm că românii sunt printre cei mai căutați softiști din lume. Probabil că domeniul public din București sau Primăria Sectorului 5 nu sunt angajatori competitivi pentru ei!
Aspersoare în ploaie – Sprinklers in the rainChiar plouă! – It does rain!
Queen Marie’s little park is becoming more and more beautiful. Green, irrigated lawn, blossoming hedge, even a flower vase. I enjoy walking in the area and seeing the new things that show up. Of course, I do not enjoy everything that shows up – such as the litter from the car parked on the sidewalk – obviously, only a few meters away from the garbage bin. But… education takes time and, despite many preconceptions, it also takes … punishment and penalties. Of various types, but working the same way!
What amused, surprised, annoyed me (in this order!) was the sprinklers that were fully working under the rain. These days we are under a code-orange rain & co alert. The same as on Monday evening and last night (6, 7 May 2019). And it was raining heavily. And, unbelievably, the sprinklers were programmed and… working! I was thinking that there could have been a sensor, like those for windshield wipers, which could have prevented the sprinklers from starting during the rain! The 21st century, specialists in IT, AI and other acronyms that make us dream that the Romanians are among the world’s most sought-after programmers. Perhaps the Bucharest public sector or the City Hall of Sector 5 are not competitive enough as employers for them! (Andrei Călinoaia)
Regina Maria atrage lucruri bune și concentrează energii. Utilajele din zonă s-au înmulțit și urmele pe care le-au lăsat sunt vizibile. Sper ca eforturile celor care sunt implicați într-un astfel de proiect să ducă la transformarea zonei într-una de frumusețe, curățenie, adică de capitală europeană. Sper că n-au uitat să treacă in proiect și întreținerea zonei și da, de ce nu monitorizarea ei!
Cum imaginile sunt mai grăitoare decât cuvintele iată câteva făcute dimineața, relativ devreme – ora 7.56. Utilajele pornite și pe locație. Vă țin la curent. 😉
Mariei îi plăcea natura și ordinea. // The Queen loved nature and order.Gardul viu este frumos. Sper să descurajeze automobiliștii disperați în căutarea locurilor de parcare. //Parking or cars? The hedge will decide.Deja lucrăm. // On location at work. 7. 56 a.m.Vedere. // View.Când va fi gata … // When ready …
Queen Marie attracts good things and focuses energies. There’s more gardening machinery in the area then I last checked leaving visible traces. Hopefully the efforts of those involved in such a project will lead to the changing of this area into one of urban beauty and cleanliness that is fit for a European capital city. I do hope they haven’t forgotten to include maintenance costs in the project and, why not, surveillance cameras (CCTV)!
As pictures are worth thousands words here are some taken fairly early in the morning – 7.56 am. Machinery running and people busy. I’ll keep you posted. 😉
Dac-ar fi trăit, pe 8 aprilie mama ar fi împlinit 100 de ani. Dar a murit pe 4 mai 2007. Nu trece o singură zi fără să mă gândesc la ea.
A fost o femeie remarcabilă. A trecut prin greutăți enorme, a dus o viață dedicată în întregime familiei și și-a păstrat în permanență seninătatea și optimismul. Ne-a condus cu o voință incredibilă și a reușit să ne și lase să ne alegem drumul pe care ni l-am dorit în viață fiecare.
Acum însă vreau doar să-mi amintesc de ea așa cum n-am cunoscut-o – tânără și frumoasă, misterioasă, cu poveștile pe care nu i le voi cunoaște niciodată. Știu sigur că era curajoasă și o luptătoare. A venit în București din sătucul ei din inima Ardealului și a trecut prin război, prin schimbarea de după.
O viață extraordinară trăită pentru alții. Leadership avant la lettre.
Mama probabil prin 1937Mama 1940?
Had she lived on 8 April mum would have been 100. She died, however, on 4 May 2007. I still think of her every single day of my life.
She was an extraordinary woman. She went through incredibly tough times, she dedicated all her entire life to our family and she had always kept her serenity and optimism. She led us with an incredible will at the same time allowing us our own choices in life.
Now and here I want to remember her as I have never known her: young and beautiful, mysterious, with her stories – for ever lost for me. I know she had been courageous and fearless. She came to Bucharest from her little village in the heart of Transylvania and went through the war and all the changes after.
An extraordinary life lived for us. If this is not leadership what is?
Prima zi oficială a primăverii. Oficial nu înseamnă neapărat și real. Se pare că ziua echinocțiului se schimbă din cauza rotației pământului. S-a întâmplat pe 21 martie doar în 2003 și 2007 și se va mai întâmpla în 2101. Se poate întâmpla pe 19, 20 sau 21 martie.
Dar în afara echinocțiului de primăvară ziua de 21 martie este foarte plină de sărbătoriri diverse: Ziua libertății educației – Education Freedom Day, Ziua armoniei – Harmony Day (Australia), Ziua internațională a culorilor – International Colour Day, Ziua internațională a pădurilor – International Day of Forests, Ziua mamei sărbătorită în majoritatea țărilor arabe- Mother’s Day (most of the Arab world) și Ziua mondială a poeziei – World Poetry Day.
Toate au importanța lor. Și mai sunt și altele multe – toate relevante în felul lor. Dar pentru mine azi cea mai relevantă este Ziua mondială a poeziei. De ce?
Nu neapărat pentru că este recomandată de UNESCO. Nu pentru că poezia ne luminează sufletele și ne amintește că dincolo de ce ne desparte cultural toți avem aceleași sentimente, neliniști și temeri. Indiferent de limba în care vorbim. Nu pentru că ne deschide perspectiva spre o lume, în general misterioasă, mai greu accesibilă, plină de creativitatea sufletului și minții omenești. Sau poate pentru toate aceste lucruri și altele în plus. Ca de exemplu, muzicalitatea care ne vrăjește indiferent de limba în care ascultăm poezia, faptul că azi putem să ascultăm poezie de la autori diverși, în limbi diferite ca, de exemplu, aici https://soundcloud.com, că prin poezie avem acces la un limbaj magic, viu, nu jargon birocratic, la tipare de gândire fascinante care ne dezvăluie lumi la care altfel n-am avea acces.
Și e firesc de ziua poeziei să sărbătorim cu … poezii. În memoria lui James Moulder, maestrul meu, pe drumul nesfârșit către înțelepciune. Din volumul 47 Poems by Mihai Eminescu, pag. 53. Desigur bazată pe Odă (în metru antic).
ode to myself
I was forever young
dreaming under the stars
suddenly death stood in front of me
she asked me how I’d like to die
being burnt alive – like Nessus
being poisoned by my cloak – like Hercules
being allowed to return – like the Phoenix
may these tempting options go away
may indifference come back to me
may I be myself when I die
Acum, în epoca virtuală în care trăim, mai semnificativă ca niciodată.
Acum câtva timp am observat o statuie stranie pe terenul din zona Izvor, în locul unde Bulevardul Libertății întâlnește Splaiului Independenței. N-aș putea să-l numesc parc din cauze evidente: neîngrijire, murdărie, parcări anapoda, boschetari dormind vara pe unde e mai comod pentru ei, iubitori de animale care-și scot câinii la aer și nu curăță după ei.
De ce stranie? Pentru că apariția ei într-un loc jerpelit și jegos în spatele unei stații de autobuz la fel de neîngrijită ca restul peisajului este aproape ireală. Nu te aștepți să vezi nimic acolo. Și brusc într-o dimineață am văzut-o! Din taxi. Aurie, clasică, o femeie cu aspect de … zeitate grecească. Dacă ar fi fost de marmură. De la distanță și din mersul mașinii nu mi-a spus nimic. Dar m-a uluit existența ei într-un loc neașteptat. Am uitat de ea. Dar mi-am reamintit când agitația zilei mi-a dat răgazul să reflectez la trecerea timpului. Nu reținusem unde am văzut-o așa că am căutat pe Google. Și desigur că am găsit.
A doua zi am ieșit la plimbare și da, era acolo. M-am apropiat și am citit. Maria, Regina României, 1914 – 1927. Primul sentiment? De șoc! Asta era Regina Maria? Probabil cea mai frumoasă femeie din Europa timpului ei, cu siguranță cea mai frumoasă regină?! Și de ce aici? Și … multe alte gânduri pe care n-are rost să le trec aici. Oricum plimbarea prin parcul Izvor, parte a încercărilor mele de a nu uita că avem picioare pentru a le folosi la mersul pe jos, nu pentru a îmbogăți producătorii de încălțăminte, m-a mai liniștit. De ce nu? Până la urmă orice încercare de înfrumusețare a orașului este binevenită. Fie că ne place, fie că nu – ca în acest caz.
Și da, poate ne-ar fi plăcut mai degrabă o statuie ca cea dezvelită anul trecut la Ashford, Marea Britanie, locul unde s-a născut Maria, viitoarea regină a României. Dar, educația, gusturile, și mai ales bugetele care stau în spatele unor opere de artă sunt greu de discutat și de înțeles și este mai înțelept să ne uităm doar la rezultate.
De ce scriu acum despre statuia Reginei Maria? Pentru că trecând din nou prin zonă am văzut că Regina pare să atragă lucruri bune. Terenul este pregătit de amenajare. Pământ adus pentru a-l împrăștia și nivela, un utilaj care va face asta și, sper eu, că terenul va fi înconjurat de un gard care să nu permită automobiliștilor să parcheze pe el. Da, primăvara ne dă semne clare că este nevoie de curățenie și ordine. Oare le-am fi văzut dacă nu era Regina Maria?
Statuia Reginei nu și-a schimbat cu nimic înfățișarea, dar parcă s-a integrat în peisaj sau, cel puțin, nu mai tresar eu când o văd. Și pe soclul ei câteva flori și o candelă arată că sunt oameni care se bucură că au, când și-aduc aminte, ocazia de a cinsti una dintre femeile mărețe și iubite ale istoriei noastre.
Regina Maria la IzvorOare ne pregătim de curățenia de primăvară? Poate Regina Maria va fi și protejată de invazia autoSemne bune – curățăm și nivelăm terenul
