S-a stins din viață Ileana Budișteanu părăsindu-ne cu discreția pe care i-am cunoscut-o atât de bine. Am primit telefonul cu anunțul trist pe 23 august în timp ce mă aflam în drum spre aeroport să plec spre Milano. Știam că era suferindă, dar aveam convingerea sau poate doar speranța că nu va pleca atât de repede dintre noi.
Am admirat-o pe Ileana pentru extraordinara ei eleganță comportamentală și vestimentară. O femeie echilibrată, evident educată superior, dar care nu căuta să epateze și se lăsa dezvăluită și cunoscută în timp, după criteriile ei proprii, coerente și conforme unui model existențial pe care rar îl mai întâlnim azi. Era devotată familiei, adică lui Alexandru, dar și propriei familii despre care vorbea rar, dar care era alături de ea când a avut nevoie, de exemplu, să-și trateze soțul la Budapesta. Am descoperit acum, documentându-mă pentru a scrie acest text, că în 2015 a donat cărțile rămase de la tatăl ei, dr. avocat Nicolae Varnay (1910-1990), un mare iubitor de carte și cărți, Bibliotecii Științifice a Universității de Stat „Alecu Russo” din Bălți. Un gest nu doar de pietate, dar mai ales de pragmatism discret, ca tot ce făcea, pentru că existența cărților este dată și de utilizarea lor de către cei care au nevoie de ele.
Probabil că cel mai simplu și mai convingător este să redau mai jos un fragment despre Ileana așa cum a prezentat-o în cartea lui Alex, cum îi spuneam eu, sau Sandu cum îi spunea Ileana. Iată ce spune Alex la paginile 325 -326 din cartea trecută la Referințe despre cum s-au cunoscut și despre exemplara lor căsnicie.
Nu pot să uit lungile discuții pe care le aveam împreună despre lecturi, hobbyuri sau multele proiecte la care am lucrat de-a lungul timpului, despre oamenii pe care i-am cunoscut prin Uniunea Vorbitorilor de Limbă Engleză din România, despre călătoriile prin lume pe care le-au avut împreună sau separat, despre încurajarea lor constantă să călătoresc și eu cât mai mult. Și, desigur, mi-amintesc cu admirație și respect despre etica muncii pe care o aveau și Ileana și Alex, până târziu în viață.
De Ileana m-a legat și plăcerea cititului de scrieri polițiste sau de spionaj. John le Carré era unul din autorii noștri preferați și îmi amintesc cu mare plăcere de cadoul de Crăciun primit de la ei desigur cu autograf. Era unul din punctele de acord între noi că o carte fără o dedicație spune foarte puțin despre cel care o oferă sau o primește. Mai jos două înscrieri pe coperțile a două cărți primite cu drag de la Ileana și Alexandru Budișteanu.
Dedicație pe cartea apărută în 2014 și trecută la Referințe.
Textul acesta este prea sărac pentru a reflecta lumea extraordinară pe care au reprezentat-o Ileana și, desigur, Alexandru Budișteanu. Sper să am disciplina și consecvența celor doi pentru a scrie pe larg despre această lume într-o lucrare mai amplă la care am început să lucrez.
Este puținul pe care-l putem face păstrându-le amintirea vie. Așa cum și ei au făcut atât de mult bine și au fost o călăuză pentru mulți tineri care au avut nevoie de lumina lor.
Referințe
Alexandru Budişteanu, Sub patru regimuri pe toate continentele, Bucureşti, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, 2014
Alexandru Budișteanu passed away. He was 93 years old. I had the privilege of being a friend of the Alexandru and Ileana Budișteanu family and of having worked with them during a period of my life.
On his 91st birthday, unfortunately the last one he celebrated with his friends at the Capșa restaurant, I told him that reaching such an age is a wonderful achievement for anyone. However, to live such a long and constantly active life and to have accomplished all the things that Alexandru Budișteanu has accomplished is truly a success story.
Alexandru Budisteanu’s 91st birthday.
He was born on August 11, 1928 in the commune Pârlița-Târg, then in Iași county, Romania, later Bălți county, the Republic of Moldova. He lived as he says in the title of his book published in 2014, Under four regimes on all continents. He had a fulfilled, intense life, with many trials, going through so many historical changes, but also with so many accomplishments, with wonderful moments, with difficult times, with people who have been grateful to him and, of course, with people who hated him openly or, perhaps, only in private.
I wrote here about how and when I met him and I remembered some personal landmarks of our acquaintance. I will not repeat myself now. But I want to talk here about the request that Alexandru Budișteanu made to me in March 2002 when I went to the US. He had asked me to discover and photograph a monument that had been placed under his supervision in the Garden of Nations in Cleveland. It had been a true adventure to discover the Garden. Remember that in 2002 the Internet was in its infancy: in most cases it could be accessed by dial-up while even if the phones were mobile, they were far from smart. Now, in October 2021, in a few seconds I found out the location of the Romanian Garden (founded in 1967) in the Cleveland Federation of Cultural Gardens. Looking at the website I became sad, but that’s another story, which I hope to tell another time. Here I will only say that in 2002 I found the Garden thanks to the help of the eternal nostalgic after Romania Nicu Manolache. It was a snowy March and it took us a whole day to inquire around until we got to where we needed to be. The photos below appeared in the bilingual, anniversary book, dedicated to Alexandru Budișteanu, Changing lives, we change the world.
What can you say in such moments? That departures, no matter how predictable, are still very painful? That I have been very happy that Alexandru Budișteanu existed in my life, in our life, as a model of a man from whom I tried to learn as much as possible? That he was asking me interesting questions, as a “failed linguist” as he liked to joke and push me to reflect on the ways in which languages adapt or draw realities? That we were joking about how we would celebrate his centenary, but, it wasn’t meant to be ?! Unfortunately or perhaps fortunately, some things do not depend only on us, no matter how much will and love of life one has.
I stop here knowing that I cannot hope to illuminate even if only partially a life as complex as that of Alexandru Budișteanu in just a few lines. But, for those who may be interested, here are some places where you can find more information about his life. Here and here.
I am convinced, however, that our lives will be poorer without Alexandru Budișteanu. Likewise, I know that the lives of those he has touched with his spiritual and intellectual generosity, and there are many, will certainly be much richer.
S-a stins din viață Alexandru Budișteanu. Avea 93 de ani. Am avut deosebitul privilegiu de a fi o prietenă a familiei Alexandru și Ileana Budișteanu și de a fi lucrat împreună cu ei într-o perioadă a vieții.
Așa cum am i-am spus la aniversarea de 91 de ani, din păcate ultima pe care și-a sărbătorit-o împreună cu prietenii la Capșa, să-mplinești o astfel de vârstă este o realizare minunată pentru oricine. Dar să trăiești o viață atât de lungă și constant activă și să fi înfăptuit toate lucrurile pe care Alexandru Budișteanu le-a înfăptuit este cu adevărat o poveste de succes.
S-a născut la 11 august 1928 în comuna Pârlița-Târg, atunci în județul Iași, România, ulterior județul Bălți, Republica Moldova. A trăit așa cum spune el însuși în titlul cărții sale apărută în 2014, Sub patru regimuri pe toate continentele. A avut o viață frumoasă, intensă, cu foarte multe încercări, trecând prin atâtea schimbări istorice, dar și cu atât de multe împliniri, cu clipe minunate, cu secvențe dificile, cu oameni care i-au fost și continuă să-i fie recunoscători și, desigur, cu oameni care l-au detestat pe față sau, poate, doar în particular.
Am scris aici despre cum și când l-am cunoscut și am punctat câteva repere personale ale cunoștinței noastre. Nu o să mă repet acum. Dar vreau să evoc aici rugămintea pe care Alexandru Budișteanu mi-a făcut-o în martie 2002 de a descoperi și fotografia la Cleveland un monument care fusese amplasat sub supravegherea lui în Grădina Națiunilor. A fost o întreagă aventură de a descoperi Grădina în condițiile în care Internetul era la începuturile sale, în majoritatea cazurilor putând fi accesat prin conexiune telefonică (dial-up) și telefoanele erau mobile, dar erau departe de a fi inteligente.
Acum, în octombrie 2021, în câteva secunde am aflat locația Grădinii românești (înființată în 1967) din Federația grădinilor culturale din Cleveland. Și m-am întristat, dar asta este o altă poveste, pe care sper s-o spun altă dată. Aici am să spun doar că în 2002 am găsit Grădina datorită ajutorului veșnicului nostalgic după România Nicu Manolache. Era un martie plin de zăpadă și ne-a luat o zi întreagă de întrebat în dreapta și-n stânga până am ajuns unde trebuia să ajungem. Fotografiile de mai jos au apărut în cartea aniversară, bilingvă, dedicată lui Alexandru Budișteanu, Schimbând destine, schimbăm lumea / Changing lives, we change the world.
Ce poți spune în astfel de momente? Că despărțirile, oricât de previzibile, sunt foarte dureroase? Că am fost și sunt foarte fericită că Alexandru Budișteanu a existat în viața mea, în viața noastră, în care a fost un model de om de la care am încercat să învăț cât mai multe? Că-mi punea întrebări interesante, de “lingvist ratat” cum îi plăcea să glumească și mă obliga să reflectez la modalitățile în care limbile se adaptează sau creionează realități? Că glumeam tot timpul despre cum îi vom aniversa centenarul, dar, iată, n-a fost să fie?! Din păcate sau poate din fericire, unele lucruri nu depind numai de noi, indiferent de câtă voință și dragoste de viață ar exista.
Mă opresc aici știind că nu pot spera să luminez nici măcar parțial o viață atât de complexă precum cea a lui Alexandru Budișteanu în doar câteva rânduri. Dar, iată pentru cei poate interesați, câteva locuri unde puteți găsi mai multe informații despre aspecte din viața lui. Aici și aici.
Am convingerea, însă, că viața noastră va fi mai săracă fără Alexandru Budișteanu în ea. La fel, știu sigur că viețile celor pe care i-a atins cu generozitatea lui sufletească și intelectuală, și sunt mulți, vor fi cu siguranță mult mai bogate.
pentru Studiul Totalitarismului (INST) al Academiei Române –
Dragă Alex,
M-am tot gândit ce să-ți fac cadou la aniversarea de azi. Ceva să-ți facă plăcere și să fie și semnificativ!
Să-mplinești 91 de ani este o realizare minunată, felicitări, dar să trăiești 91 de ani activi și să ai înfăptuirile tale este o adevărată poveste de succes. Ce să-i faci cadou unui om care a trăit atât de frumos ca tine, atât de intens în același timp și cu atâtea încercări, trecând prin atâtea schimbări istorice, dar și cu atât de multe împliniri, cu momente minunate, cu momente tensionate, cu oameni care ți-au fost recunoscători, alții care te-au detestat fățiș sau, poate, doar în particular? Așa cum este viața fiecăruia dintre noi. Pot continua cu astfel de întrebări, dar adevărul este că vine o vârstă când nu mai avem nevoie de lucruri, de obiecte, când nu ne mai dorim semnificativ prea multe, dar ne dorim contacte umane cu sens, ne dorim să putem conversa cu cei de care am fost într-un fel sau altul legați în anumite momente din viață.
De asta am hotărât să-ți aduc azi ce am eu mai de preț – timpul meu. Ți-am făcut câteva prăjiturele. Sper să-ți placă. În timp ce le făceam, cu drag și mare plăcere, rememoram cunoștința noastră. Cum ai sunat la ușa biroului nostru din Negru Vodă și te-ai prezentat cu recomandarea lui Valerie Mitchell! Ce vremuri! Cum am lansat ESU-România, cum organizam concursurile naționale de Public Speaking la Parlament, cum ai devenit președinte al ESU-România, cum am fost împreună la Chișinău și Bălți, cum mi-ai făcut cunoștință cu limba relativ arhaică vorbită la Chișinău și mi-ai explicat calcurile din rusă, cum mai târziu am fost la lansarea ESU-Moldova împreună cu Lulu. Cum mi-ai spus că Lordul Watson, după ce a fost făcut DHC de Universitatea București, n-a primit roba ceremonială, și am decis amândoi că nu-l putem lăsa pe bunul Lord să aibă faimoasa lui colecție de robe descompletată. Mi-am adus aminte de multele călătorii pe care le-ai făcut să reprezinți ESU-România în atîtea locuri în lume! Tu și Ileana. După ce ai devenit Președinte Emerit, îmi povesteați amândoi cum se descurca Ela la Consiliile Internaționale. Știu sigur că a fost și pentru ea mai ușor, mai comfortabil să te aibă alături. Vă mulțumesc. Cum am făcut un tur de forță în 2008 când tu împlineai 80 de ani, iar ESU internațional 90 de ani, și am reușit să scot la timp cartea Schimbând destine, schimbăm lumea Changing Lives We Change the World.
Dragă Alex, sunt sincer foarte fericită că exiști în viața mea, în viața noastră. Tu și Ileana sunteți niște modele pe cât de minunate, pe atât de firești. Din păcate tot mai rare în lumea de azi. Am învățat foarte multe lucruri de la tine, de la voi. Și învăț în continuare. Să fii convins că este unul din cele mai frumoase complimente pe care l-am făcut vreodată cuiva din toată inima.
La mulți ani în continuare, Alex! Mi-aș dori să am ocazia să-ți spun lucruri minunate și la 100 de ani! Dar unele lucruri nu depind numai de noi. Orice zi în viitor este o mare realizare de care realmente trebuie să te bucuri așa cum ne bucurăm noi de privilegiul de a te avea în viețile noastre și de a-ți fi în preajmă! La mulți ani, Alex!
Alex cu minunatul cadou pe care l-am primit fiecare dintre noi de ziua lui – articolul scris de el în Literatura și Arta nr. 28 (3853) / 18.07.2019, p. 6.
Alături de sărbătorit – Radu Ciuceanu, A.B., Ileana Budișteanu și M.N.
Study of Totalitarianism (INST) of the Romanian Academy
Dear Alex,
I have been thinking what to offer you for today’s anniversary. Something you might enjoy and might also be significant!
To be 91 is an awesome achievement, congrats! However, to live 91 years fully active and to have your accomplishments is a true story of success. What to offer as a gift to a man who lived as beautifully as you did, as intensely and at the same time went through so many hardships, so many changes of history, who also knew so many fulfilments, wonderful moments, people who had been grateful, others who openly or maybe just privately hated you? As in the life of each of us. I can go on, but truth is that there comes an age when we no longer need things, objects, when we no longer need more and more, but we do need meaningful human contacts, we wish to speak with those whom we have been somehow connected to in certain moments of our lives.
This is why I decided to offer you today my most precious possession – my time. I made you some cookies. I do hope you’ll like them. While I was preparing them, with great care and love, I was thinking of our friendship. How you rang the bell to our office in street Negru Vodă and introduced yourself with Valerie Mitchell’s recommendation letter! Those were the days! How we launched ESU-Romania, how we were organizing the National Competitions of Public Speaking in the Parliament, how you became Chairman of the ESU-Romania, how we went together to Chișinău and Bălți, how you introduced me to the relatively archaic language spoken in Moldova and explained to me the linguistic transfers from Russian, how later on we went together with Lulu to the launch of ESU-Moldova. How you told me that Lord Watson, after being awarded a DHC by the University of Bucharest, was not permitted to keep the ceremonial robe and so we both decided we could not let the good Lord have his famous collection of robes without the Romanian one. I remembered your many voyages around the world to represent ESU-Romania in so many places on the globe! You and Ileana. After you had become Chairman Emeritus you used to tell me how Ela was doing in her new position at the International Council meetings. I know for sure that having you by her side made her own life easier. Thank you both. How I did my best in 2008, when you turned 80 and ESU International 90, to write and bring out in time the book Changing Lives We Change the World.
Dear Alex, I am sincerely very happy that you exist in my life, in our lives. You and Ileana are wonderfully genuine models. Unfortunately true models are fewer and fewer today. I learned so many things from you both. And I continue to learn. Rest assured that this is one of the most beautiful compliments I ever paid someone from all my heart.
Continue to have Happy Birthdays, Alex! I wish I could have the occasion to tell you lovely things when you turn 100 as well! But some things do not depend only on us. From now on any and all of your future days will be a great achievement that you have to cherish as we cherish the privilege to have you in our lives and to be around you! Happy Birthdays, Alex!
