Însemnarea de astăzi ar fi trebuit să poarte numele Cybersecurity, speaking your own language and how to be competitive. Dar apoi mi-am dat seama că fac exact ceea ce fac majoritatea romglezilor: scriu în engleză pentru că anumite subiecte sunt mai ușor de abordat în engleză. Oare pentru chinezi o fi la fel? Pentru indieni știm sigur că da, doar ascultându-le dialogurile Bollywoodiene. Așa că revin la limba maternă pentru a nu mă auto-sabota!
Mă refer tot la “Cybersecurity Romania – Bucharest Talks“ și la faptul că s-a făcut un efort deosebit pentru a se vorbi românește. Sigur că asta a însemnat niște cheltuieli suplimentare din partea organizatorilor nu doar pentru a plăti două interprete o zi întreagă, dar și pentru a aduce cabină de traducere simultană în Aulă pentru că o universitate de cercetare avansată ca ASE presupune că toată lumea vorbește și, mai ales, înțelege nuanțele diverselor categorii de limbaj în limba engleză. Pot să spun, informat, educat și cu o experiență de peste 30 de ani în învățământul superior românesc, că acest lucru nu este adevărat. Majoritatea dintre noi nu înțelegem întotdeauna nuanțele. Motivele sunt diverse, dar rezultatul este același. Și atunci când ambasadorul unei țări precum Elveția și-a construit programul zilei de 4 iunie pentru a sta în sală tot timpul primei părți a conferinței, pentru a discuta cu participanții în pauze, pentru a spune niște lucruri importante în cuvântul lui de deschidere, insistența pe folosirea limbii române capătă semnificații deosebite.
Am să mă refer acum la cuvântarea E.S. Arthur Mattli, Ambasadorul Confederației Elvețiene în România, care a început cu un Bună dimineața! energic și pronunțat foarte autohton. Sigur că imediat a recunoscut că în cele aproape trei luni de când este în România cam ăsta este nivelul lui de română, dar mesajul a fost clar. A trecut apoi la engleză subliniind însă că a cerut să se vorbească în română în timpul conferinței.
Ce ne-a spus domnul Mattli? Multe, desigur. Semnificativ, din punctul meu de vedere, a fost însă modul cum a spus anumite lucruri și, desigur, mesajul general transmis. “We are here to protect our societies. // Suntem aici ca să ne apărăm societățile în care trăim”. O exprimare directă, fără echivoc care exprimă nu neapărat îngrijorare cât dorința de a a fi pregătiți, de a cunoaște o realitate tehnologică la care nici măcar nu visam cu un deceniu în urmă. Și, mai ales, după interpretarea mea proprie, de a ieși din optimismul infantil prin care întâmpinăm, în general, marea majoritate a lucrurilor venite dintr-un vest care a cam fost depășit de capacitatea de inovare a unora din țările asiatice la care nu putem să nu ne uităm decât prin lentilele preconcepțiilor noastre din secolul trecut.
Ca să creeze o atmsoferă sugestivă și pentru a nu vorbi prea mult ne-a pus pe telefonul său mobil o scurtă înregistrare muzicală spunându-le doamnelor din cabina de interpreți, nu-i nevoie să traduceți, dar puteți fredona! Era tema muzicală din Titanic! De ce? Pentru că E.S. i s-a părut foarte sugestivă comparația dintre Titanic, bijuteria tehnică a momentului respectiv, în care lumea credea necondiționat, și momentul de azi când tehnologia 5G promite multe și nu ne spune mai nimic despre riscuri. Aici găsiți o discuție interesantă, în limba română.
Iată câteva aspecte interesante legate de 5G pe care domnul ambasador le-a ridicat: chiar dacă experții sunt optimiști și promit multe, nu există minuni și rețete universale pentru problemele de acum ale omenirii (no quick fixes!!!). În dialogul public – privat, sub semnul căruia s-a desfășurat conferința, cine ajută pe cine și în ce măsură? Și, deși nu a folosit chiar aceste cuvinte, cine va câștiga de pe urma 5G? Care sunt aspectele legate de securitate – la toate palierele și din toate punctele de vedere? Cyberspace și cybersecurity nu sunt concepte intraductibile. Spațiul cibernetic și securitatea cibernetică se pot discuta în limba română, chiar dacă din comoditate personală, preferăm să folosim engleza.
Încă un aspect ridicat de ambasador a fost: de ce Elveția în acest dialog? Și răspunsul a fost, tot pe scurt și cu umor: pentru că avem cea mai bună infrastructură, ciocolată excelentă, două institute federale care se ocupă de securitatea cibernetică (la Lausanne și Zurich), instituții internaționale la Geneva, valea blockchain la Zug (n-o fi chiar Silicon Valley, dar nu e departe), toleranță și încredere cibernetică, și … pe Klaus Schwab.
Și a încheiat cu sublinierea pe care am menționat-o deja, referitoare la apărarea societăților noastre, și citându-l pe Sun Tzu: Dacă-ți cunoști dușmanul și te cunoști și pe tine, nu ai cum să dai greș!
Nu vreau să mă gândesc la ce se-ntâmplă când nu ne cunoaștem bine nici dușmanul, nici pe noi înșine (mă refer desigur la identitatea noastră comunitară). Dar vreau să redau o parte din discuția deosebit de agreabilă avută cu domnul ambasador, Antonia Colibășanu și Cătălin Ploaie, înaintea evenimentului. E.S. spunea că nu există în România o instituție publică exclusiv interesată de 5G, spațiul și securitatea cibernetică, pentru a studia posibilele efecte, urmări, impacturi ale viitorului extrem de apropiat asupra societății noastre, din România. Eu îi spun, domnule ambasador sunt membră într-un grup de reflecție, INACO, unde discutăm și avem proiecte despre inteligența artificială, modul în care noi în România ne pregătim pentru a face față provocărilor viitorului, și … M-a întrerupt politicos: Doamna profesor, și eu sunt membru în mai multe grupuri de reflecție, dar eu vă-ntreb de instituții publice!!!
Chiar, există așa ceva în România?
