Ieri, 31 martie, ne-am întâlnit la CLERul pentru adulți. Am avut de dezbătut un subiect incitant provocat de romanul Lolita de Vladimir Nabokov.
Fiind 31 martie n-am putut să începem întâlnirea noastră fără să ne amintim de Nichita Stănescu, cel care se năștea în 1933 în limba română pe care a considerat-o „dumnezeiesc de frumoasă.”
Revenind la Lolita, ne-a părut rău că cea care a făcut propunerea n-a putut participa din cauza unor obligații profesionale. Ne-ar fi bucurat contribuția Danielei care, cred eu, are o înțelegere mai nuanțată a subiectului cărții dată de profesia ei juridică. Dar, suntem convinși/convinse că vom auzi și părerea ei.
Am fost prezente șapte persoane care au venit cu tot atâtea înțelegeri ale cărții și subiectului ei dificil, dar atât de actual și în prezent, peste tot în lume.
Am descoperit că adesea mediul pe care citim ne poate influența lectura și nu orice pdf are toată informația pe care o are cartea pe hârtie. Sigur că am discutat despre Vladimir Nabokov ca om și ca scriitor, am amintit că Lolita este primul său roman de mare succes financiar, după care s-a și concentrat pe scris. Foarte scurt am abordat tema naratorului nesigur, altfel spus oare cât de mult să-l credem pe Humbert Humbert, când de fapt el povestește din amintiri.
Am discutat mult și în contradictoriu despre moralitatea poveștii. N-am putut să ocolim întrebarea dacă Lolita este victimă sau seducătoare, dacă este un personaj care-și controlează existența. Estetica și etica: poate o carte atât de frumos scrisă să redea ceva atât de întunecat? Dar ce spune Nabokov însuși despre aceste lucruri? Răspunsul/răspunsurile îl/le găsiți în postfața la ediția din 1956.
Așa cum ne-am propus am avut o conversație fără tabuuri, dar politicoasă, respectuoasă. Am subliniat cât de multe aspecte au rămas nediscutate, ca de exemplu faptul că romanul poate fi citit și ca un poem de dragoste închinat limbii engleze, posibilităților sale expresive și că, de asemenea, este plin de aluzii literare, pastișe, jocuri de cuvinte.
Dar noi n-am avut la dispoziție decât 90 de minute pe care, evident, le-am depășit. Probabil vom mai reveni asupra romanului sau filmelor!?!
Nu pot să închei această relatare fără să menționez delicatețea prezenței și contribuției versatilei creatoare dr. Mihaela Aritina Ionescu, care ne-a adus flori minunate menite parcă să puncteze complexitatea discuțiilor avute.
Am încheiat întâlnirea cu greu și păreri de rău, nu înainte de a ne propune pentru următorul CLER romanul Tărâmul luminii de romanciera japoneză Yuko Tsushima. Mulțumesc Raluca Nicolae pentru sugestie și exemplu.
Ca de obicei imaginile sunt mai elocvente ca încercările mele reportericești.
