ANTREPRENORIAT. LEADERSHIP. AFACERI, ROMANA

Intreprinzǎtori, lideri, migranţi şi toleranţi

Am participat recent la o lansare de carte care mi-a deschis o perspectivǎ deosebitǎ asupra unui aspect relativ adiacent subiectului principal pe care cartea respectivǎ îl trateazǎ. Cartea în discuţie este Remittances and International Migration – Romania in the Context of the European Union” de Alexandra Delcea şi a fost publicatǎ în limba englezǎ de editura Paralela 45[1]. Aspectul care mi-a trezit atenţia a fost modul de percepere şi, prin urmare de tratare, pe care încǎ îl avem faţǎ de anumite stereotipuri de gândire, faţǎ de activitǎţi care sunt generatoare de profit nu numai material, ci şi, pe termen lung, de unul spiritual. Ca sǎ revin la concret mǎ gândeam la modul de abordare al întreprinzǎtorilor şi a gradului de toleranţǎ, concretizat în strategii de politeţe, pe care-l avem faţǎ de cei care nu sunt din aceeaşi categorie socialǎ cu noi, nu îşi câştigǎ existenţa într-un mod relativ similar cu noi, care nu au aceleaşi preocupǎri cu noi, nu au acelaşi nivel de educaţie, etc. Mǎ refer în primul rând la mediul academic, dar şi la mass media în general.

Cuvintele antreprenor şi antreprenoriat prin care atât în englezǎ cât şi în francezǎ se desemneazǎ persoane cu spirit de iniţiativǎ, care încep şi deruleazǎ o activitate, o afacere pe cont propriu au în limba românǎ un sens restrâns la domeniul construcţiilor[2], iar termenul care acoperǎ conceptul aşa cum este el utilizat în mod frecvent în mediul internaţional este în limba românǎ cel de întreprinzǎtor. Acest lucru poate produce confuzii şi reflectǎ starea de ambiguitate pe care o avem faţǎ de cei care au curajul sau poate disperarea de a începe o activitate şi a o desfǎşura atât în folosul propriu cât şi în cel al clienţilor pentru care se aflǎ pe piaţǎ. Incercând sǎ gǎsesc un curs de master care-şi propune sǎ dezvolte calitǎţi de întreprinzǎtor sau antreprenoriale am gǎsit pe google.ro un singur program de Antreprenoriat – Teorie si Practica, oferit de o universitate particularǎ, iar când am încercat sǎ accesez detalii am descoperit cǎ era, de fapt, un program clasic de management. Dacǎ aveţi curiozitatea sǎ vedeţi ce oferǎ universitǎţile americane în domeniu sau cele europene veţi fi surprinşi de marea diversitate de programe şi de varietatea de abordǎri, de filozofie educaţionalǎ care stǎ la baza ofertelor respective, varietate care se reflectǎ în programe de învǎţǎmânt personalizate şi dedicate unui domeniu specific al managementului.

Nu este intenţia mea acum sǎ mǎ ocup de oferta academicǎ de cursuri. Dar constat cǎ absenţa lor pe piaţa educaţionalǎ româneascǎ reflectǎ, probabil, starea de fapt a modului în care societatea în ansamblu priveşte întreprinzǎtorii. Dacǎ aceştia vin din zone defavorizate ale societǎţii, dacǎ au ajuns la soluţia migraţiei pentru cǎ aici nu au gǎsit de lucru, atunci lucrurile sunt şi mai tranşante şi presa îi denumeşte peiorativ “cǎpşunari” accentuând, adesea, fenomenele negative declanşate de migraţie deşi “… marea intrebare pe care ar trebui sa ne-o punem cu totii este daca pe viitor acesti capsunari vor forma o noua clasa de mici antreprenori si isi vor dezvolta propriile afaceri sau vor ajunge iarasi sa fie someri, agricultori de subzistenta sau sa munceasca pentru un amarat de salar minim pe economie.”[3]

Vreau doar sǎ subliniez cǎ una din ideile generoase pe care cartea a cǎrei lansare a cauzat aceste reflecţii este cǎ ,,Migrantul ar trebui văzut ca un investitor care aşteaptă propunerea de afaceri a unei bănci, a unei companii sau a unei agenţii guvernamentale specializate” şi nu ar trebui sǎ fie privit cu suspiciune sau cu ironie şi chiar sarcasm pentru cǎ nu împǎrtǎşeşte valorile anumitor categorii sociale considerate de elitǎ.

Migraţia internaţională se află din ce în ce mai des în centrul dezbaterilor publice în ţări din întreaga lume datoritǎ complexitǎţii fenomenului şi multitudinii formelor pe care le îmbracǎ, diversitatea cauzelor şi impactul diferit atât asupra individului cât şi asupra societăţilor de origine sau de destinaţie. Toate acestea fac din migraţie un fenomen evolutiv care a început sǎ fie studiat nu numai de mediul de afaceri, dar sub presiunea acestuia, şi de mediul academic din cele mai prestigioase universitǎţi din lume. Universitatea Harvard studiazǎ fenomenul prin Centrul pentru Dezvoltare Internaţionalǎ[4] iar University College of London (UCL) deruleazǎ programe de cercetare prin CReAM[5] (CENTRE FOR RESEARCH AND ANALYSIS OF MIGRATION). Coordonatorul CREAM profesorul Christian a îndrumat cercetarea lui Delcea cercetare care s-a materializat prin cartea în discuţie. Dustmann a fost ales în ianuarie 2007 preşedintele Societǎţii europene pentru studiul economic al populaţiei (ESPE). Iatǎ deci cǎ migraţia este un fenomen deosebit de important care face obiectul cercetǎrii academice performante şi nu doar obiectul articolelor denigratoare de tabloid. Rezultat sau componentǎ a procesului de globalizare efectele economice ale migraţiei sunt uriaşe, pentru unele ţări migranţii fiind surse importante generatoare de profit, pentru altele fiind surse de bani ce se îndreaptă spre familiile aflate în ţara de origine  şi contribuie indirect la supravieţuirea economică într-un mediu tot mai competitiv.

Transferurile de bani sau remitanţele sau, încǎ, remiterile – terminologia oficialǎ în limba românǎ nu este încǎ fixatǎ – efectuate între ţările de destinatie şi cele de origine ca efect al mişcării persoanelor şi al perspectivelor individuale asupra oportunităţilor de dezvoltare la nivel de individ, familie, comunitate locală, sunt printre efectele cele mai vizibile şi cuantificabile ale migraţiei.

Potenţialul remitanţelor este uluitor: cuantumul acestor fonduri se situează la nivel internaţional pe locul doi după Investiţii Străine Directe (Foreign Direct Investment) şi înaintea Asistenţei Oficiale de Dezvoltare (Official Development Assistance), ceea ce le conferă un loc aparte în diminuarea sărăciei şi dezvoltarea economică. În ciuda acestui fapt, cercetarea în domeniu este relativ săracă iar politicile adoptate la nivel naţional sunt în general în stadiu incipient, în România acest lucru fiind şi mai evident. Aşa cum sublinia doamna Cristina Gheorghe Trâncǎ, şeful delegaţiei OIM[6] la Bucureşti, în luare sa de cuvânt la lansarea cǎrţii, nici un guvern nu îşi poate permite să ignore migraţia şi consecinţele ei. Acest lucru este cu atât mai presant pentru România ale cărei statistici înregistrează peste un milion de cetăţeni lucrători migranţi. Aceastǎ realitate trebuie gestionatǎ, iar cartea Alexandrei Delcea prezintǎ propuneri privind necesitatea stringentă a dezvoltării de politici de migraţie, consolidate şi integrate, în beneficiul tuturor purtǎtorilor de interese în domeniu.

La nivel regional şi internaţional existǎ încă dezbateri chiar cu privire la definirea remiterilor internaţionale, colectarea de date statistice şi clarificarea metodelor de investigare a efectelor  acestora. România ca ţară membră a Uniunii Europene aflată în plin proces de aplicare a proiectelor de dezvoltare în concordanţă cu standardele şi reglementările europene, este influenţată de migraţia forţei de muncă şi, prin urmare, trebuie să îşi stabilească o strategie globală asupra migraţiei. Această strategie trebuie să cuprindă politici/soluţii coordonate atat asupra intrărilor cât şi a ieşirilor de persoane precum şi regulile de stabilire a unor forme diverse de parteneriat public-privat care să conducă la maximizarea efectelor economice pozitive ale migraţiei, inclusiv printr-o gestionare  eficientă a remitanţelor. Acest lucru a fost menţionat şi în luarea de cuvânt a domnului Aurel Teodorescu, director al Oficiului pentru Migraţia Forţei de Muncǎ (OMFM), care sublinia cǎ anumite aspecte evidenţiate în cartea lui Delcea fac obiectul preocupărilor Departamentul pentru Munca în Strainatate (DMS) şi OMFM, tocmai în sensul monitorizării şi reglementării eficiente a parcursului acestor mijloace financiare private care sunt remitanţele.

Cartea în discuţie are unele abordări de originale ce ar permite decizii eficiente pentru ca dezvoltarea locală să participe la marşul globalizării într-o “uniformă” europeană şi mai ales spre profitul individului şi al economiei comunităţilor locale. Dintre acestea menţionăm:

  1. a) Dezvoltarea unui parteneriat privat/public în gestionarea remitanţelor şi atragerii lor în proiecte de dezvoltare. De preferat, spune Delcea, ar fi ca remitanţele să fie investite cu preponderenţă în activităţi productive şi în infrastrucura locală, şi nu în achiziţionarea de case, vile şi maşini de lux, ceea ce ar conduce la obţinerea unui efect multiplicator vizibil şi la crearea de locuri de muncă. În practică însă, utilizarea remitanţelor în ţara de origine a migrantului este puternic influenţată de atitudinea autorităţilor şi de cadrul legal, financiar. Dacă reglementările nu sunt redactate cu exactitate şi structurile oficiale au o atitudine reticentă există riscul de a pierde potenţialul imens al remitanţelor pentru dezvoltarea economică şi socială. Recunoscând că remitanţele sunt mijloace financiare private, autoarea promovează ca soluţie originală dezvoltarea unui parteneriat privat/public în gestionarea remitanţelor şi atragerii lor în proiecte de dezvoltare locală, având în vedere că în stadiul actual există încă o neîncredere din partea micilor investitori în fonduri private de dezvoltare dacă nu este implicat şi sectorul public.
  2. b) Co-finanţarea unor proiecte locale cu fonduri provenite de la Uniunea Europeană şi de la migranţii români ce lucrează în străinatate: manifestarea iniţiativei publice/private ar produce şi un impact asupra dezvoltării locale şi unul de coagulare a intereselor economice ale diasporei româneşti, indiferent de opiniile politice sau influenţele regionale.
  3. c) Schimbarea sensului remitanţelor: tendinţa actuală predominantă de a exporta forţa de muncă şi a importa bani se va schimba ajungându-se la importul forţei de muncă şi exportul de bani, odată cu dezvoltarea şi creşterea economică.
  4. d) Crearea în România a unui institut naţional de cercetare interdisciplinară a migraţiei, generator de rapoarte ştiinţifice pe care să se bazeze decizii şi politici guvernamentale. Analiza stiinţifică trebuie să înlocuiască aprecierile speculative, opiniile mass mediei sau cercetǎrile empirice efectuate amatorist, iar tematica de cercetare să se constituie într-un process analitic coerent.

Autoarea conclude cǎ trebuie un efort major, de dialog multiplu pentru a pune toate elementele existente împreună pentru a înţelege complexitatea fenomenului migraţiei şi efectelor diverse la nivel micro şi macroeconomic şi social.

Personal cred cǎ este nevoie de un mare efort în primul rând la nivel individual de a depǎşi stadiul de replicǎ “spontanǎ”, imediatǎ, superioarǎ, ironicǎ, pe care avem tendinţa sǎ o dǎm majoritǎţii fenomenelor sau persoanelor care diferǎ substanţial de noi. Am avut sǎptǎmâna trecutǎ examen cu masteranzii din programul de Comunicare în afaceri în limba englezǎ din ASE şi unul din subiectele propuse spre abordare a fost: ce competenţe sunt necesare pentru a deveni toleranţi în lumea globalǎ în care trǎim. Rǎspunsurile au fost multiple, dar marea lor majoritate subliniau importanţa educaţiei şi experienţei de viaţǎ. Adicǎ dezvoltarea capacitǎţii de a percepe migranţii ca pe creatori de investiţii în România, ca pe întreprinzǎtori care au avut curajul sǎ plece aiurea pentru a aduna capital pentru utilizarea cǎruia comunitatea la care se întorc, pe plan mai larg, ţara la care revin, sǎ le creeze cadrul stimulator pentru a crea oportunitǎţi de afaceri. Nu este simplu. Dar cine spune cǎ toleranţa este un lucru facil?!?

 

[1] Pentru detalii vezi http://www.rei.ase.ro/site/pentru/vizitatori/mass_media.asp

[2] Conform DEX, http://dexonline.ro/search.php?cuv=antreprenor

[3] http://www.hotnews.ro/articol_46806-Despre-capsunari-si-cum-folosesc-ei-banii-castigati-in-strainatate.htm  – pentru atitudini faţǎ de cǎpşunari sunt interesante comentariile cititorilor.

[4] http://www.cid.harvard.edu/remittances/index.html

[5] http://www.econ.ucl.ac.uk/cream/

[6] OIM – Organizaţia Intenaţională pentru Migraţie – organizaţie  internaţională inter-guvernamentală, cu statut diplomatic şi misiune umanitară, prezentǎ prin aproape trei sute de birouri în întreaga lume.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *