Educație

ANTREPRENORIAT. LEADERSHIP. AFACERI, CONFERINTE, Educație, ROMANA
Posted on

Internaționalizarea și globalizarea afacerilor – una dintre mini-secțiunile celei de-a 14-a Conferințe internaționale despre excelența în afaceri – Revoluția afacerilor în era digitală, prezidată de Luminița Nicolescu și de mine. Un eveniment academic excelent care demonstrează că internaționalizarea și globalizarea se adaptează la noile realități mondiale. Participanți deosebiți, discuții provocatoare și conștientizarea faptului că există mai multe întrebări decât răspunsuri. Ceea ce este într-adevăr un semn de maturitate intelectuală.


Iată că online este posibil și în condiții foarte bune. Online este bun din mai multe motive importante. Cu toate acestea, nimic nu se poate compara cu schimburile incitante de idei din timpul dineului conferinței pe care organizatorii ICBE l-au organizat întotdeauna impecabil. Viitorul poate fi încă minunat!

DIN VIATA, Educație, ROMANA, SCRIERE CREATIVA

23 aprilie

Posted on

Dincolo de conotațiile religioase sau mondene ale zilei, Sfântul Gheorghe sau St George, onomastică sau zi de pioasă rugăciune, ziua de 23 aprilie este și o zi cu foarte multe note culturale. Este ziua mondială a cărții și drepturilor de autor. Stabilită de UNESCO în 1995 pentru a ne aminti tuturor, dar mai ales celor tineri, că omenirea a ajuns unde este datorită cuvântului scris. Prin extensie, dar nu și prin suprapunere simplă, datorită cărților. 23 aprilie este o zi de mare valoare simbolică pentru literaturile lumii. Este ziua în care au murit Cervantes, Shakespeare și Inca Garcilaso de la Vega. Și, prin consens general, este și ziua de naștere a bardului de la Stratford. Și tot pe 23 aprilie s-au născut sau au murit autori minunați care ne-au îmbogățit viața, mintea și sufletul. Maurice Druon, Haldor K.Laxness, Vladimir Nabokov, Josep Pla and Manuel Mejía Vallejo.


Photo by Laura Kapfer on Unsplash

Capitala mondială a cărții va fi anul acesta Kuala Lumpur, Malaezia.  Capitala este selectată de industria cărții în fiecare an. Kuala Lumpur a fost ales pentru eforturile pe care le face pentru o educație inclusivă, dezvoltarea unei societăți bazate pe cunoaștere și accesibilitatea lecturii pentru toate sectoarele populației orașului.

Sloganul capitalei mondiale a cărții în 2020 – “Un oraș care citește, este un oraș căruia îi pasă!”

DIN VIATA, Educație, ROMANA

Pandemii

Posted on

Un articol de bun simț scris de un medic specializat în medicina de urgență. În plus este director al Biroului de cercetare în domeniul îngrijirii de urgență al Institutelor Naționale de Sănătate din SUA.  

Ce spune? Lucruri interesante, dar în special că virusul COVID-19 nu are efecte drastice asupra copiilor. Încă nu se cunosc cauzele, dar e de bine. Victimele sunt, în special, vârstnicii cu un sistem imun compromis sau/și cu boli de inimă sau plămâni. Că medicina a făcut progrese imense față de pandemia din 1918 în special în reacțiile față de situațiile create, dar că un lucru a rămas neschimbat frica imensă a populației față de amenințare.

Photo by Micheile Henderson on Unsplash

Autorul citează reacția comisarului pentru sănătate din Chicago în decembrie 1918 la o întrunire a circa 1.000 de oficiali din medicina publică a timpului pentru a discuta măsurile necesare.  „Este datoria noastră să ferim oamenii de frică. Îngrijorarea ucide mai multe persoane decât epidemia. Din partea mea, lăsați-i să poarte un picior de iepure pe un lanț de aur dacă vor și dacă îi va ajuta să scape de fiziologia fricii.”

Și articolul se încheie cu concluzia liniștitoare că “masca de față ar fi oferit probabil la fel de multă protecție ca piciorul de iepure. Dar le-a permis oamenilor să simtă că fac ceva pro-activ, ceea ce are o mare valoare psihologică și acest lucru a fost înțeles chiar și cu un secol în urmă.” Azi, după 100 de ani, știm mai bine și mai multe. Dar lucrurile simple, care sunt gratis și nu încorporează prea multă tehnologie, sunt cele mai eficiente: spălarea mâinilor, acoperirea gurii când tușim și statul acasă când suntem bolnavi. Reducem și șansele răspândirii infecției, dar mai ales teama care este, probabil, mai puternică decât COVID-19.

  • Photo by Lucrezia Carnelos on Unsplash
  • Photo by Free To Use Sounds on Unsplash
  • Photo by Hello I’m Nik 🍌 on Unsplash

PS – În ziarul din fotografia de Micheile Henderson de mai sus titlul este în olandeză: “hoe ga je als belegger om met gevolgen coronavirus?” Iar prietena mea Google îmi spune că înseamnă “cum te ocupi de investitor cu consecințele coronavirusului?”.

Nu e clar? De când sunt oracolele clare?

Educație, ROMANA

Educație și inovație

Posted on

Fără educație nu existăm. INACO, la trei ani de existență, pariază pe educație. Continuă și  accelerată. Și pe inovație. Este extrem de motivant să fiu parte din povestea INACO. Și să pot vorbi semnificativ cu oameni minunați. Și toți voluntarii și prietenii INACO sunt minunați fiecare în felul lui.

La aniversarea de trei ani de INACO, la Diverta Lipscani, am întâlnit mulți oameni minunați. Din cele mai variate domenii și grupe de vârstă. Ba chiar mi-am revăzut unul dintre studenții internaționali pe care i-am avut la master și care are o frumoasă carieră de afaceri în România.

Dar cea mai impresionantă poveste pe care am ascultat-o a fost spusă de Cornel Amariei. Povestea lui o știam dinainte. Faptele le găsim pe internet.

Unul din cei trei români care au apărut vreodată în Forbes. Cornel a fost nominalizat ca una dintre cele mai influente 10 persoane sub 30 de ani din Europa. Ce face acum? Este șef de inovație la Continental Automotive. Ce a făcut în cei 27 de ani de existență? A dezvoltat produse/aplicații pentru care a obținut peste 50 de brevete pe an. Printr-un start-up, a dezvoltat „ochelarii” pentru nevăzători. A publicat o carte în engleză care se vinde în peste 30 de țări, a călătorit în 40 de țări, iar în timpul liber cântă la chitară și învață să piloteze avioane.

Ce nu se vede pe net atât de ușor: naturalețea, calitățile de vorbitor în public, arta remarcabilă prin care te face să-i admiri pasiunea, curiozitatea și dorința de a rezolva probleme acute pentru oameni, dar și să-ți aduci aminte cu disperare că un sistem ca cel românesc nu permite celor care se nasc aici să-și realizeze potențialul uman decât în proporție de 60%. Ce țară este cea în care părinții unui tânăr cu o medalie de aur la gât nu-i pot oferi o masă la restaurant? Este una din poveștile pe care a spus-o seara trecută cu o voce neutră, și a trecut repede mai departe. Pentru un om cu palmaresul lui este deosebit de modest. Smerenia în acțiune.

Revenind la aniversarea INACO. O aniversare de suflet. Sigur că în spate se ascunde multă muncă. Nu poți realiza ce s-a realizat la INACO decât prin pasiune și muncă. 4 SMART Laburi până în prezent. Un Ghid al Meseriilor Viitorului în două ediții. Sute de traininguri. Proiecte de cercetare. Campanii de advocacy…

Și mai ales – pariul pe educație. Cum spune Andreea Paul, președintele INACO: “Știu că ne-am obișnuit să dăm vina unii pe alții pentru modul în care arată educația la noi, pentru cum arată România în ansamblu. Dar școala este a noastră, a comunității locale, iar România tot a noastră. Modul în care arată depinde chiar de noi.”

ANTREPRENORIAT. LEADERSHIP. AFACERI, Educație, GANDIRE CRITICA, ROMANA

Inteligență artificială, educație și supraviețuire

Posted on

Acest text a fost scris pentru asociația INACO – Inițiativa pentru competitivitate. Îl găsiți aici și mai jos.

Suntem asaltați continuu de știri dramatice, false sau reale are mai puțină importanță, important este să ne agațe atenția suficient pentru a da clic pe ele și a contribui, adesea involuntar, la succesul unui proiect despre care adesea nici nu suntem conștienți. Eventual, mult mai târziu, aflăm că am fost manipulați, atrași, agățați de troli sau alte creaturi generate de cei pricepuți la scris coduri, sau alți algoritmi, sau … ceea ce am început să numim din comoditate cu prescurtarea atotcuprinzătoare IA – inteligența artificială.

Acum vreo 2 săptămâni la Davos, la Forumul Economic Mondial, unde se-ntâlnesc bogații și puternicii lumii pentru a dezbate problemele critice ale omenirii, antropologul Yuval Noah Harari a oferit câteva „adevăruri usturătoare”. Iată pe foarte scurt ce a spus Harari.

Societatea omenească are mult prea multe probleme în prezent și este dificil să ne concentrăm pe cele mai critice pentru a le rezolva. Dar trei reprezintă chestiuni de supraviețuire. Ele sunt, în opinia lui Harari, războiul nuclear, colapsul ecologic și perturbarea tehnologică. Primele două sunt deja bine cunoscute, dar perturbările provocate de tehnologie nu sunt încă suficient de bine înțelese. Tehnologia în sine este un instrument neutru, dar utilizatorii ei sunt oameni suficient de diverși pentru a ne imagina scenarii diverse. De la o lume minunată în care inteligența artificială va permite oamenilor să trăiască așa cum își doresc și sunt capabili să viseze, adică să-și împlinească potențialul uman, la coșmarul unei omeniri în care roboții iau decizii pentru sclavii umani, variantele sunt multiple în funcție de educația și gusturile scenariștilor și de publicul țintă pe care și-l doresc.

Harari consideră că perturbările tehnologice pot schimba chiar semnificația vieții omenești așa cum o știm azi în special prin crearea unei clase globale de oameni inutili, dar și al unui nou tip de colonialism bazat pe puterea datelor și pe dictaturile digitale.

Avertismentul usturător (blistering warning) al lui Harari, pe care Google translate (exemplu de IA în acțiune) îl traduce ca “avertisment fulgerător”, este extrem de provocator și ar trebui să dea de gândit nu doar fiecăruia dintre noi ci, în primul rând, decidenților noștri politici.

De ce? Pentru că România este deja o colonie neinvadată de armate tradiționale, ci de entități care, odată cu utilitățile principale, cu majoritatea serviciilor bancare și sanitare. ne-au luat și datele care se generează prin utilizarea lor. Ce spune Harari se pare că este atât de important că lumea îl ascultă și The New Yorker îi dedică un articol probabil mult prea lung pentru a fi citit de multă lume azi. În el Harari este citat ca declarând unui reporter ucrainian că “Libertatea depinde într-o mare măsură de cât de mult te cunoști pe tine însuți și trebuie să te cunoști mai bine decât, să zicem, guvernul sau corporațiile care încearcă să te manipuleze.”

Dar nu este oare cunoașterea de sine elementul cheie al oricărei educații semnificative? Și, de altfel, n-a fost dintotdeauna? Începând cu oracolul din Delphi și până la analiștii de success ai secolului XXI majoritatea programelor de succes au această premiză la bază. Și nu trebuie prea multă demonstrație pentru a sublinia că instruirea, procesul educativ așa cum îl știm azi în marea majoritate a instituțiilor publice de învățământ, are o mare influență asupra șanselor de dezvoltare ale persoanei. Sigur că discuțiile despre educația din România sunt continue și, ca peste tot în lume, tendențioase. În funcție de categoria socială și profesională a opinenților și a accesului lor la informații. Stați așa. Am zis informații? Nu sunt ușor de găsit, mai ales cele referitoare la elevi, studenți, absolvenți, dar și profesori, personal administrativ. Nu sunt imposibil de găsit, dar sunt bine ascunse și, unele, nu sunt disponibile public. Nici contra cost. Despre transparența sistemului ce să mai vorbim. Și pentru că sunt constant atenționată de colegi, prieteni, studenți sau cunoștințe că sunt alarmistă, că văd doar partea goală a paharului educațional, că olimpicii noștri, sau toți cei care s-au pregătit în România și au emigrat în căutarea unor șanse mai bune decât în propria lor țară, iar acum sunt povești de success în economii avansate sau mai puțin avansate, și dovedesc, nu-i așa, cât de bun este sistemul de educație din România și, da, mai există și rateuri, dar unde nu există – haideți să ne uităm la cifre.

Să ne uităm la date, nu la opinii, nu la ce spune lumea pe Facebook sau Whatsapp sau pe unde mai umbăm fiecare dintre noi. Și da, asta include și ce spun eu. Verificați, nu luați de gata! Știrile false (fake news) așa se construiesc!

Ce spun datele? Colegii mei de la INACO au participat ieri, 11 februarie 2020, la dezbaterea raportului Băncii Mondiale (BM) dedicat României și intitulat “Piețe și oameni”. Ce spune Andreea Paul, președintă INACO și, mai ales, părinte al unei copile extrem de dornică să învețe și să facă lumea mai bună? “Cea mai șocantă concluzie este că un copil născut în România atinge doar 60% din potențialul său de productivitate odată ajuns adult, în mare parte din cauza educației. Simțeam cu toții că sunt multe lucruri care nu merg bine în educație, dar când auzi o astfel de evaluare te trec toți fiorii. Este vorba de copiii noștri, de copiii României!  Este vorba de viitorul nostru! Ne tragem singuri frâna de mână.”  

Revenid la date, cele din Raportul BM ne arată că 40% dintre elevii români în vârstă de 15 ani nu obțin competențe de alfabetizare minime și doar 15 % din populația de vârstă activă a terminat învățământul terțiar. Cu alte cuvinte, ceea ce spun și angajatorii din România – este foarte greu să găsești capital uman adecvat ofertei de muncă a firmei tale, sau mai simplu nu avem oameni suficient de calificați pentru a munci eficient.

Ce mai spune Raportul BM? Că educația românească se luptă (da, da cu frâna de mână trasă sau, dacă vreți, legată de mâini și de picioare de reglementări care fiecare separat sunt probabil bune și necesare, dar împreună și fără pregătirea din timp a sistemului, crează haos) să ofere abilitățile necesare economiei și societății (p. 113). Există o deconectare între angajatori, muncitori și ofertanții educaționali ceea ce face ca sistemul de învățare pe parcursul vieții să fie fragmentat și, ca atare, nefolositor. Există o listă lungă de cauze pentru această situație pentru cei interesați. (Capitolul 6 al Raportului).

România a cunoscut o creștere economică impresionantă în ultimele două decenii, veniturile pe cap de locuitor ale țării crescând de la 26 % față de media UE în 2000 la 63 % în 2017. Dar baza acestei creșteri este tensionată din cauza, zice BM, a două componente structurale esențiale și indisolubil legate: piețele și oamenii. BM trage un semnal de alarmă subliniind că dacă România își propune să crească în continuare trebuie să abordeze 1) defectele pieței și 2) barierele care-i împiedică oamenii să-și atingă potențialul propriu, capacitatea de a participa și de a beneficia de creșterea economică a țării (p. 133).  Cu alte cuvinte, România tebuie să-și rezolve problemele de competitivitate și de educație.

Și dacă n-am fost suficient de explicită, la pagina 138 Raportul BM spune limpede: decalajul dintre atingerea potențialului uman în România este de 60% față de UE (100%) și este asociat direct cu o lipsă de calitate în educație (p. 138).

Revenind la ce spunea Harari la Davos, poate mai indirect decât am făcut-o eu aici, lipsa educației competitive poate duce la generarea și acceptarea unor decizii care pun în pericol, pe termen din ce în ce mai scurt, supraviețuirea noastră ca specie. Nu a lumii, lumea va continua să existe și fără noi. Poate șobolanii vor reuși să reconstruiască civilizația și vor învăța din greșelile noastre ale oamenilor.  Dar, încheie Harari optimist, “îmi doresc foarte mult să ne bazăm pe liderii adunați aici, și nu pe șobolani.”

Iar eu îmi doresc, alături de mulți alți părinți și bunici, alături de colegii mei din toate formele de învățământ, să reușim să stăm de vorbă fără patimă unii cu alții, să nu arătăm cu degetul și să căutăm vinovați, ci soluții. Să putem oferi copiilor și nepoților noștri educația necesară pentru meseriile viitorului și șansa de a învăța fiecare dintre ei în Smart Labs 4.0 (laboratoare inteligente) în fiecare școală din țară.