S-a terminat starea de urgență. Ne putem mișca mai lejer în interiorul localităților și, sigur, putem circula, în anumite condiții, și între localități. Să fim alerți însă – pericolul n-a trecut!
Fiecare avem diverse scenarii, care de care mai “personale” despre ce se-ntâmplă în jurul nostru. Și, mai ales, de ce? S-a schimbat lumea? S-au schimbat lucrurile? S-au schimbat oamenii? Depinde ce știri citiți sau ascultați sau ce platforme sociale frecventați.
Rigoberta Menchú Tum, premiul Nobel pentru pace în 1992, spunea că “lumea nu se poate schimba decât dacă vrem să ne schimbăm noi înșine”. Ecou oarecum a unei idei a lui Gandhi care sublinia, poate cu alte cuvinte: “Fii schimbarea pe care o vrei în lume!”
Prin urmare, ne-am schimbat? Am devenit mai atenți, mai răbdători, mai înțelegători, mai dispuși să cedăm din dreptatea noastră, mai puțin cârcotași, mai … buni? Nu doar față de “ai noștri”, cei apropiați, dar și față de străini și, mai ales, față de Pământ, de natură, de univers?
Pentru că sunt o optimistă incorigibilă, cred că puțin, puțin ne-am schimbat. Sau măcar știm că ar trebui s-o facem! E un pas … mic. Dar orice lucru începe cu un gând. Fugar! Dar … dacă-l prindem … începem să ne schimbăm.
Este o poveste lungă, dar care merită citită. Puteți s-o și ascultați, din păcate doar în engleză. Ascultați-o în timp ce vă plimbați în jurul camerei, sau faceți orice altceva decât uitatul la vreun fel de ecran. Poveștile despre epidemii sunt povești despre neputința limbii și despre oamenii transformați în brute. Fiecare poveste despre o epidemie este o poveste a analfabetismului, a neputinței limbajului, a omului transformat în animal. O epidemie este ca o lobotomie, spune Jill Lepore, autoarea acestui articol care este doar un fragment dintr-o viitoare carte. Prin lobotomie se înlătură sferele superioare, cele mai înalte capabilități ale omului și se lasă doar animalul.
Fiecare roman despre ciumă este o parabolă a condiției umane. Albert Camus a definit romanul ca locul în care oamenii sunt abandonați altor oameni. Lepore spune că în romanele despre ciumă toate ființele umane abandonează toate celelalte ființe umane. Ea citează câteva cuvinte înțelepte din Camus, în special gândurile doctorului Rieux de la sfârșitul cărții: “Știa ceea ce mulțimile acelea fericite nu știau, dar ar fi putut să învețe din cărți: că bacilul ciumii nu moare niciodată sau nu dispare complet . . . și că este posibil să vină și ziua în care, pentru pedepsirea și învățătura oamenilor, își va ridica din nou șobolanii și-i va trimite să moară într-un oraș fericit.”
Concluzia este că oamenii vor redeveni, întotdeauna, șobolani. Dacă vi se pare sumbru, mai gândiți-vă. Am selectat doar fragmentele pe care le-am vrut, așa că poate am greșit. Plus, întotdeauna există speranța aflată în înțelepciunea cărților. Și chiar schimbăm lumea în timp ce ne străduim să supraviețuim.
Și da, Rieux “știa că povestea
pe care trebuia s-o scrie nu putea fi una a unei victorii definitive. Ea putea
fi doar cronica a ceea ce a trebuit să se facă, și ceea ce cu siguranță va
trebui făcut din nou, în lupta fără sfârșit împotriva terorii și atacurilor ei neobosite,
în ciuda suferințelor personale ale tuturor celor care, neputând fi sfinți, dar
refuzând să se plece în fața molimelor, se străduiesc să fie medici.”
Citiți sau ascultați – nici un moment nu este mai bun decât cel de acum! Și puteți fi atât de curajoși încât … să citiți și “Ciuma” de Albert Camus.
Unul din citatele mele preferate este “No man is an island’ / Nimeni nu este o insulă. Aparține poetului metafizic englez John Donne (1572-1631) și are următoarea referință: Devotions Upon Emergent Occasions and Seuerall Steps in my Sicknes – Meditation XVII, 1624.
Am făcut poeții metafizici prin 1970 -71 la facultate. Nu aveam cărți, de online ce să mai zic!!! Aașa că citeam de pe unde apucam, de la biblioteca facultății, nu prea îmbietoare din diverse motive, sau din antologii publicate de Moscova sau pur și simplu ne dădeau seminariștii să le copiem după ce aveau și ei la îndemână.
În 1973 am fost în Anglia cu un program al Consiliului Britanic. La Universitatea Warwick, abia înființată în 1965, dar pe atunci habar n-aveam de asta, Am asistat la un curs din care nu țin minte nimic, decât că se-ntâmpla într-un amfiteatru super modern, cu vreo 50 – 60 de locuri. In sală erau vreo 20 de studenți britanici și noi, vreo 15 români. O studentă avea o pălărie superbă, boruri largi, flori colorate, îmbăcată lejer, haine lungi, hippy, era epoca flower-power. Nu prea dădeau atenție lectorului. Nici noi! Dar la seminarul la care am participat s-a discutat – exact despre Donne. Și fiecare participant, adică și noi, românii, am primit foile de seminar pe care aveam poeziile alese spre discuție. Atunci probabil am văzut prima oară Meditation XVII. Acum putem s-o citim sau s-o ascultăm. Și tot atunci am văzut prima oară cum studenții își exprimau opiniile, ideile, fără nici o grijă față de ce vor spune ceilalți. Sigur că n-am uitat niciodată.
Nu l-am uitat nici pe Donne, și nici respectul pe care
trebuie să-l avem unii față de ceilalți când discutăm.
Îmi place enorm blogul Mariei Popova „Brain Pickings”. Un posibil echivalent în română ar fi “Explorări intelectuale”. Oricât aș fi de grăbită, îmi fac timp să mă uit rapid prin scrisoare ei de informare cu anticiparea curioasă a legăturilor fascinante pe care le oferă cititorilor. Pentru Maria creația ei este o continuă trudă făcută cu dragoste, pentru mine o descoperire sau redescoperire uluitoare și fabuloasă.
Ca în acest anunț
al unei “celebrări caritabile a
științei și naturii prin poezie”. Cum face anunțul? Surprinzător:
<“Universul în Versuri” merge spre
Vest! (18 aprilie, California)
Universitatea California din Santa
Cruz
Amfiteatrul Quarry
1156 High St, Santa Cruz, CA
95064
Ușile se deschid la: 6:00PM
Spectacolul între: 19.30– aprox. 22.00
Indiferent de ploaie, soare,
panică amplificată de presă saubun-simţ și cumpătare. Purtați
haine călduroase pentru vreme de primăvară în aer liber, spălați-vă pe mâini cu
săpun, apă caldă și gândire critică.>
Pentru cei care provin dintr-o cultură fără prea mare apreciere a timpului, decât evident cel propriu, specificarea unei ore de deschidere a ușilor și apoi a orei de începere efectivă a spectacolului ca și a duratei lui aproximative subliniază diferențe sociale profunde între noi. Dar partea cea mai savuroasă este la sfârșit: o promisiune fermă, clară că acesta este un eveniment serios care necesită nu doar o iubire pasionată pentru știință și poezie, dar și un evident simț al umorului și o gândire critică profundă. Într-adevăr încântător.
Părculețul Reginei Maria este din ce în ce mai frumos. Gazon verde, irigat, gard viu înflorit, chiar și o vază cu flori. Îmi face plăcere să mă plimb în zonă și să văd lucrurile noi care apar. Sigur că apar și lucruri noi de care nu mă bucur – gen gunoaie aruncate din mașina parcată, pe trotuar – evident, la câțiva metri de coșul de gunoi existent. Dar … educația se face cu timpul și, în ciuda multor preconcepții, cu … pedepse sau penalizări. De diverse tipuri, dar care funcționează la fel!
Ce m-a amuzat, uimit, enervat (în ordinea asta!) au fost aspersoarele care funcționează din plin și pe timp de ploaie. Zilele astea suntem sub cod portocaliu de ploi, etc etc. Așa am fost și luni seara și aseară (6,7 mai 2019). Ba chiar ploua zdravăn. Și culmea, aspersoarele erau programate și … funcționau! Mă gândeam că ar fi putut să existe un senzor, ca la ștergătoarele de mașină, care să nu declanșeze aspersoarele pe ploaie! Secolul XXI, specialiști în IT, AI și alte acronime care ne lasă să visăm că românii sunt printre cei mai căutați softiști din lume. Probabil că domeniul public din București sau Primăria Sectorului 5 nu sunt angajatori competitivi pentru ei!
Aspersoare în ploaie – Sprinklers in the rain
Chiar plouă! – It does rain!
Queen Marie’s little park is becoming more and more beautiful. Green, irrigated lawn, blossoming hedge, even a flower vase. I enjoy walking in the area and seeing the new things that show up. Of course, I do not enjoy everything that shows up – such as the litter from the car parked on the sidewalk – obviously, only a few meters away from the garbage bin. But… education takes time and, despite many preconceptions, it also takes … punishment and penalties. Of various types, but working the same way!
What amused, surprised, annoyed me (in this order!) was the sprinklers that were fully working under the rain. These days we are under a code-orange rain & co alert. The same as on Monday evening and last night (6, 7 May 2019). And it was raining heavily. And, unbelievably, the sprinklers were programmed and… working! I was thinking that there could have been a sensor, like those for windshield wipers, which could have prevented the sprinklers from starting during the rain! The 21st century, specialists in IT, AI and other acronyms that make us dream that the Romanians are among the world’s most sought-after programmers. Perhaps the Bucharest public sector or the City Hall of Sector 5 are not competitive enough as employers for them! (Andrei Călinoaia)
Regina Maria atrage lucruri bune și concentrează energii. Utilajele din zonă s-au înmulțit și urmele pe care le-au lăsat sunt vizibile. Sper ca eforturile celor care sunt implicați într-un astfel de proiect să ducă la transformarea zonei într-una de frumusețe, curățenie, adică de capitală europeană. Sper că n-au uitat să treacă in proiect și întreținerea zonei și da, de ce nu monitorizarea ei!
Cum imaginile sunt mai grăitoare decât cuvintele iată câteva făcute dimineața, relativ devreme – ora 7.56. Utilajele pornite și pe locație. Vă țin la curent. 😉
Mariei îi plăcea natura și ordinea. // The Queen loved nature and order.
Gardul viu este frumos. Sper să descurajeze automobiliștii disperați în căutarea locurilor de parcare. //Parking or cars? The hedge will decide.
Deja lucrăm. // On location at work. 7. 56 a.m.
Vedere. // View.
Când va fi gata … // When ready …
Queen Marie attracts good things and focuses energies. There’s more gardening machinery in the area then I last checked leaving visible traces. Hopefully the efforts of those involved in such a project will lead to the changing of this area into one of urban beauty and cleanliness that is fit for a European capital city. I do hope they haven’t forgotten to include maintenance costs in the project and, why not, surveillance cameras (CCTV)!
As pictures are worth thousands words here are some taken fairly early in the morning – 7.56 am. Machinery running and people busy. I’ll keep you posted. 😉
Acum câtva timp am observat o statuie stranie pe terenul din zona Izvor, în locul unde Bulevardul Libertății întâlnește Splaiului Independenței. N-aș putea să-l numesc parc din cauze evidente: neîngrijire, murdărie, parcări anapoda, boschetari dormind vara pe unde e mai comod pentru ei, iubitori de animale care-și scot câinii la aer și nu curăță după ei.
De ce stranie? Pentru că apariția ei într-un loc jerpelit și jegos în spatele unei stații de autobuz la fel de neîngrijită ca restul peisajului este aproape ireală. Nu te aștepți să vezi nimic acolo. Și brusc într-o dimineață am văzut-o! Din taxi. Aurie, clasică, o femeie cu aspect de … zeitate grecească. Dacă ar fi fost de marmură. De la distanță și din mersul mașinii nu mi-a spus nimic. Dar m-a uluit existența ei într-un loc neașteptat. Am uitat de ea. Dar mi-am reamintit când agitația zilei mi-a dat răgazul să reflectez la trecerea timpului. Nu reținusem unde am văzut-o așa că am căutat pe Google. Și desigur că am găsit.
A doua zi am ieșit la plimbare și da, era acolo. M-am apropiat și am citit. Maria, Regina României, 1914 – 1927. Primul sentiment? De șoc! Asta era Regina Maria? Probabil cea mai frumoasă femeie din Europa timpului ei, cu siguranță cea mai frumoasă regină?! Și de ce aici? Și … multe alte gânduri pe care n-are rost să le trec aici. Oricum plimbarea prin parcul Izvor, parte a încercărilor mele de a nu uita că avem picioare pentru a le folosi la mersul pe jos, nu pentru a îmbogăți producătorii de încălțăminte, m-a mai liniștit. De ce nu? Până la urmă orice încercare de înfrumusețare a orașului este binevenită. Fie că ne place, fie că nu – ca în acest caz.
Și da, poate ne-ar fi plăcut mai degrabă o statuie ca cea dezvelită anul trecut la Ashford, Marea Britanie, locul unde s-a născut Maria, viitoarea regină a României. Dar, educația, gusturile, și mai ales bugetele care stau în spatele unor opere de artă sunt greu de discutat și de înțeles și este mai înțelept să ne uităm doar la rezultate.
De ce scriu acum despre statuia Reginei Maria? Pentru că trecând din nou prin zonă am văzut că Regina pare să atragă lucruri bune. Terenul este pregătit de amenajare. Pământ adus pentru a-l împrăștia și nivela, un utilaj care va face asta și, sper eu, că terenul va fi înconjurat de un gard care să nu permită automobiliștilor să parcheze pe el. Da, primăvara ne dă semne clare că este nevoie de curățenie și ordine. Oare le-am fi văzut dacă nu era Regina Maria?
Statuia Reginei nu și-a schimbat cu nimic înfățișarea, dar parcă s-a integrat în peisaj sau, cel puțin, nu mai tresar eu când o văd. Și pe soclul ei câteva flori și o candelă arată că sunt oameni care se bucură că au, când și-aduc aminte, ocazia de a cinsti una dintre femeile mărețe și iubite ale istoriei noastre.
Regina Maria la Izvor
Oare ne pregătim de curățenia de primăvară? Poate Regina Maria va fi și protejată de invazia auto
