POEZII. PROZĂ, ROMANA, SCRIERE CREATIVA

2020 pe repede înainte

Ce am făcut în 2020? Am supraviețuit. Și dacă acest lucru pare prea dramatic atunci îl nuanțez puțin – am fost sănătoasă și eu și cei apropiați și ne-am reamintit ce bine se poate trăi cu lucrurile pe care le-am avut în jurul nostru, fără presiunile organizaționale și sociale obișnuite, fără nevoia de a avea mai mult și a călători mai departe și cât mai exotic.

Uitându-mă în jur, la starea lumii, dar mai ales a oamenilor, aș zice că personal am avut un an bun. Aș fi putut spune chiar un an minunat, dar nu pot să fac abstracție de dramele care s-au desfășurat constant în jurul nostru.

Probabil că lucrul cel mai important este că am reușit să public un mic volum de poezii care mi-a fost un reper constant în 2020 ca polarizator de energii și nevoie de concentrare și, mai ales, ca test al capacității proprii de a finaliza un proiect personal, atât de indiferent restului lumii. Pentru că universul fizic există detașat și indiferent față de noi, iar universul uman are legile lui, aspre și adesea opace, care pot fi, uneori, folosite și ca să ne protejeze.

O carte, mai ales, una de poezie este o aventură. De scris, de publicat și, apoi, de ajuns la cititori! Sunt fericită că am avut curajul să pornesc în această aventură. Ea nu s-a încheiat, evident, dar am ajuns pe un teren mai ferm de unde pot privi ce cred cei care au citit cartea despre eforturile mele.

În următoarele zile voi publica aici părerile unora dintre cititorii mei români sau internaționali. Fără să le dau numele, desigur. De ce? Asta este o poveste destul de interesantă ca toate poveștile legate de cultura locală. Folosesc termenul de cultură în sensul lui sociologic. Dar sper că voi dezvolta idea în cartea de eseuri pe care o pregătesc.

1. E minunată, așa mică și delicată, parcă e o bijuterie. 🙂

2. Este o bijuterie – prin gânduri si simţire, prin poezie, realizarea grafică, calitatea fiecărei foi, de iti face plăcere să o mângâi, cu ochii si cu mâna – nu am mai lăsat-o din mână până nu le-am parcurs pe toate, de la coadă la cap pe cele in română, de la cap la coadă pe cele in engleză. E foarte profundă și, într-adevăr, o călătorie înspre tine și viaţa ta,  dar în care se regăseşte si celălalt sau, mai ales, cealaltă… M-ai lăsat pe gânduri și fără grai… Ești minunată!

La mulți ani cu sănătate și mulțumire sufletească, într-o lume mai bună și mai așezată pentru cât mai mulți oameni!

Photo by Teslariu Mihai on Unsplash

POEZII. PROZĂ, ROMANA, SCRIERE CREATIVA

PoeziiOare

Cel mai lung proiect la care am lucrat în ultima vreme este un volum de poezie pe care vreau să-l anunț aici. Se numește autoironic 24 de PoeziiOare. Am lucrat câțiva ani la el, fără să am sentimentul că am lucrat. Ar fi mai corect, probabil, să spun să m-am bucurat de el.

Ca întotdeauna a venit și vremea să-l închei și să aștept reacțiile cititorilor. Nu mă așteptam, sincer, la unele atât de calde și apropiate, empatice și, evident, emoționante. Sigur și multe politicoase și indiferente. Ca-n viață!

Puteți să vă faceți o idee despre ce se află între coperți de aici, uitându-vă la pdf-ul de mai jos.

LECTURI, POEZII. PROZĂ, ROMANA

ANTIDOTURI ÎMPOTRIVA FRICII DE MOARTE

de Rebecca Elson

Poezia de mai jos este o traducere a unui text impresionant prin el însuși, prin povestea autoarei lui, Rebecca Elson, și prin rezonanța sa cu ceea ce mulți simțim mai mult ca oricând azi în condițiile stranii ale izolării sociale.

Poezia face parte din volumul publicat postum Responsabilitate față de venerație (A Responsibility to Awe). Rebecca Elson a fost astrofiziciană și poetă canadiană (1960-1999) și a murit de cancer. A lăsat o operă poetică remarcabilă și peste 50 de lucrări științifice referitoare la clustere globulare, evoluția chimică a universului și formarea galaxiilor. Volumul Responsabilitate față de venerație apărut în 2001 a fost inclus de The Economist pe lista Cărților anului 2001.

POEZII. PROZĂ, ROMANA

Ars Moriendi (1)


Ne mor câinii iubiți.

Rând pe rând.
Ne doare sufletul
Dar, ca și ei,
Nu putem vorbi.
Despre moarte.
 
Am vrea să trăim veșnic.
Suntem ocupați constant.
Luăm vitamine, energizante,
Stimulente, rejuvenante
Și alte calmante să ne
Treacă frica de moarte.
 
Dar ne facem mai mici
Ne-ndepărtăm unii de alții
Și mai ales de noi.
Devenim tot mai șterși
Și mai transparenți până
Rămânem singuri și …
Dispărem definitiv.
Oare unde? Nu ne mai găsește nimeni
de mult. Nu că ne-ar căuta.
Nu e timp. Sunt ocupați și ei.
Și nu știu că sunt la rând.
POEZII. PROZĂ, ROMANA

Tentații (2)

Libertatea noastră

De care suntem atât de mândrii
Și pe care o afișăm constant prin
Așa vreau E U.
E U aleg.
E U sunt α și Ω.
Universul începe cu mine
E U sunt mileniul.
EU, eu, Eu, eU?
 
Masificare
Comodificare
Personalizare
 
Ispită –
Tentație sau cunoaștere
Vedem
D A R
Suntem orbi.
 
Sfârșitul există
Chiar dacă
Nu vreau E U.
POEZII. PROZĂ, ROMANA

Matrice

E U sunt α și Ω?

 
Alpha – începutul oricărui sfârșit.
Ouroboros.
 
O mega existență.
Cum să ne împăcăm
Cu noi? și cu universul?
Când toți
Ne spun
Ne vând
Ne șoptesc
Ne ademenesc
Ne tentează
Ne doresc
Ne cântă
Ne-ncântă
Ne descântă
Ne ispitesc
Ne vrăjesc
Ne farmecă
Ne oferă
Ne forțează
Ne obligă
Ne dau
Pastila de
Tinerețe
Fără bătrânețe
Și viață
Fără sens
Și semnificație.
 
Și noi
O înghițim și
Ne reinventăm
Fără să învățăm
Fără să ne-amintim.
 
E U sunt α și Ω!
POEZII. PROZĂ, ROMANA

Casa

îmi desfac casa.

ca pe o jachetă veche.
trag de un fir și începe
să se destrame.
uite cum s-a dus tata,
s-au dus copiii la casele lor,
a plecat mama,
ai plecat tu, iubitule,
să-mi dai mai mult spațiu,
să te uiți la mine cum mă agit
cum nu am stare vreodată.
a plecat james să-mi dea o lecție de răbdare.
se pregătește și teddy, încet, încet.
e tot mai puțin prezent
în casa noastră.
 
casa noastră
nu mai există.
doar amintirea ei.
 
ce să fac cu lâna
din jachetă?
POEZII. PROZĂ, ROMANA

Altceva

Unde-aí mai fost ?

Ce-ai mai văzut?
Ce-ai mai făcut?
 
Mumbai, Dubai, Kitai,
Lume, lume…
Colcăială de lume,
Am văzut trecutul
Am văzut prezentul
Și …
am plâns.
De dor și de rușine.
 
Mda, …
Dramă.
și unde te mai duci?
 
În mine.
 
Africa de Sud?
Din nou Australia?
 
Nu.
 
În M I N E.
 
Cât mai adânc.
Să-nțeleg …
de unde?
dorul ăsta de
… altceva.
 
august 2015
POEZII. PROZĂ, ROMANA

Lucruri

Globul meu preferat.

Galben cu floricele albe și roșii,
probabil pictat de mână
ciobit și lipit stângaci.
probabil banal, plictisitor, chiar urât
pentru gusturile de azi.
 
Nu sclipește
nu vorbește
nu cântă
nu sare
nu se mișcă
Nu parfum
Nu lumânare
Nu face nimic
doar atârnă
într-un brad
ecologic.
 
Atrage razele soarelui
ale lămpilor din sufragerie
și le reîntoarce,
nu în zeci de mii de scântei,
ci într-o strălucire difuză
care trezește  amintiri.
 
splendoarea și misterul Crăciunului,
primul meu brad de Crăciun
întrezărit ca prin ceață
în cămăruța care mi-a fost primul acasă.
 
Amintiri?
Construcții?
 
cum a luat foc și
a ars primul meu brad de Crăciun.
o lumânare adevărată,
nu leduri.
mirosul cenușiu de biserică.
sentimentul miracolului,
al siguranței și
al fericirii pure
când așteptam să se întâmple Crăciunul.
 
micul soare îmi scânteiază în palmă,
trezind o viață de Crăciunuri:
bomboane foșnind în învelișuri de argint sau de aur,
mireasma portocalelor, ce lux!
cozonacul făcut în casă,
cu multă nucă,
șoaptele părinților și
ale vecinilor pregătind
venirea lui Moș Crăciun,
râsete, mere, nuci, daruri, primul meu Moș Crăciun,
Hanuka-fără-să-știu,
sunetul depărtat al colindătorilor pe străzi,
Orășelul Copiilor,
nasuri,
năsuce și picioare înghețate,
arome de vin sau țuică fierte,
poezii în schimbul darurilor,
un pitic-așa-de-mic-făcea-baie-ntr-un-ibric,
 
Moș Gerilă,
durerea descoperirii,
negarea mitologiei,
 
scânteierea vinului roșu,
fumul de țigară,
cârnați și sarmale, răcituri,
ciocolată,
povești,
dorințele copiilor mei,
parfumuri franțuzești,
blănuri fine,
mai multe povești,
dureri și bucurii,
… povești.