DIN VIATA, GURA LUMII, LIMBA SI COMUNICARE, ROMANA

Despre epidemii și alte … speranțe

Posted on

Este o poveste lungă, dar care merită citită. Puteți s-o și ascultați, din păcate doar în engleză. Ascultați-o în timp ce vă plimbați în jurul camerei, sau faceți orice altceva decât uitatul la vreun fel de ecran. Poveștile despre epidemii sunt povești despre neputința limbii și despre oamenii transformați  în brute. Fiecare poveste despre o epidemie este o poveste a analfabetismului, a neputinței limbajului, a omului transformat în animal.  O epidemie este ca o lobotomie, spune Jill Lepore, autoarea acestui articol care este doar un fragment dintr-o viitoare carte. Prin lobotomie se înlătură sferele superioare, cele mai înalte capabilități ale omului și se lasă doar animalul.



Photo by Cuma Umaç on Unsplash
Photo by Max Kleinen on Unsplash

Fiecare roman despre ciumă este o parabolă a condiției umane.  Albert Camus a definit romanul ca locul în care oamenii sunt abandonați altor oameni. Lepore spune că în romanele despre ciumă toate ființele umane abandonează toate celelalte ființe umane. Ea citează câteva cuvinte înțelepte din Camus, în special gândurile doctorului Rieux de la sfârșitul cărții: “Știa ceea ce mulțimile acelea fericite nu știau, dar ar fi putut să învețe din cărți: că bacilul ciumii nu moare niciodată sau nu dispare complet . . . și că este posibil să vină și ziua în care, pentru pedepsirea și învățătura oamenilor, își va ridica din nou șobolanii și-i va trimite să moară într-un oraș fericit.”

Concluzia este că oamenii vor redeveni, întotdeauna, șobolani. Dacă vi se pare sumbru, mai gândiți-vă. Am selectat doar fragmentele pe care le-am vrut, așa că poate am greșit. Plus, întotdeauna există speranța aflată în înțelepciunea cărților. Și chiar schimbăm lumea în timp ce ne străduim să supraviețuim.

Și da, Rieux “știa că povestea pe care trebuia s-o scrie nu putea fi una a unei victorii definitive. Ea putea fi doar cronica a ceea ce a trebuit să se facă, și ceea ce cu siguranță va trebui făcut din nou, în lupta fără sfârșit împotriva terorii și atacurilor ei neobosite, în ciuda suferințelor personale ale tuturor celor care, neputând fi sfinți, dar refuzând să se plece în fața molimelor, se străduiesc să fie medici.”

Citiți sau ascultați – nici un moment nu este mai bun decât cel de acum! Și puteți fi atât de curajoși încât … să citiți și “Ciuma” de Albert Camus.

ENGLISH, LANGUAGE AND COMMUNICATION, LIFE, WORD OF MOUTH

On plagues and other … hopes

Posted on

This is a long, but rewarding story. It can be also listened to. While you do your walking around your flat, or do something else than watch some kind of … screen.

Every story of an epidemic is a story of illiteracy, language made powerless, man made brute. A plague, says Jill Lepore, the author, is like a lobotomy. It cuts away the higher realms, the loftiest capacities of humanity, and leaves only the animal.


Photo by Cuma Umaç on Unsplash
Photo by Max Kleinen on Unsplash
 

Every plague novel is a parable of the human condition. Albert Camus defined the novel as the place where humans are abandoned to other humans. Lepore goes on saying that in plague novels all human beings abandon all other human beings. She quotes some wise words from Camus, particularly doctor Rieux’ thoughts at the end: “He knew what those jubilant crowds did not know but could have learned from books: that the plague bacillus never dies or disappears for good . . . and that perhaps the day would come when, for the bane and the enlightening of men, it would rouse up its rats again and send them forth to die in a happy city.”

The conclusion is that men will always become, again, rats. If you think that is bleak, think again. I just cut out the parts I wanted from this story so I might be wrong. Plus, there’s always hope in the wisdom of books. And we do change the world as we do our best to survive. Even though Riux “knew that the tale he had to tell could not be one of a final victory. It could be only the record of what had had to be done, and what assuredly would have to be done again in the never ending fight against terror and its relentless onslaughts, despite their personal afflictions, by all who, while unable to be saints but refusing to bow down to pestilences, strive their utmost to be healers.”

Listen or read – there’s no better time as now. And even read “The Plague” by Camus.

DIN VIATA, GURA LUMII, ROMANA

Insule, clopote și oameni

Posted on

Unul din citatele mele preferate este “No man is an island’ / Nimeni nu este o insulă. Aparține poetului metafizic englez John Donne (1572-1631) și are următoarea referință: Devotions Upon Emergent Occasions and Seuerall Steps in my Sicknes – Meditation XVII, 1624.

Am făcut poeții metafizici prin 1970 -71 la facultate. Nu aveam cărți, de online ce să mai zic!!! Aașa că citeam de pe unde apucam, de la biblioteca facultății, nu prea îmbietoare din diverse motive, sau din antologii publicate de Moscova sau pur și simplu ne dădeau seminariștii să le copiem după ce aveau și ei la îndemână.

În 1973 am fost în Anglia cu un program al Consiliului Britanic. La Universitatea Warwick, abia înființată în 1965, dar pe atunci habar n-aveam de asta, Am asistat la un curs din care nu țin minte nimic, decât că se-ntâmpla într-un amfiteatru super modern, cu vreo 50 – 60 de locuri. In sală erau vreo 20 de studenți britanici și noi, vreo 15 români. O studentă avea o pălărie superbă, boruri largi, flori colorate, îmbăcată lejer, haine lungi, hippy, era epoca flower-power. Nu prea dădeau atenție lectorului. Nici noi! Dar la seminarul la care am participat s-a discutat – exact despre Donne. Și fiecare participant, adică și noi, românii, am primit foile de seminar pe care aveam poeziile alese spre discuție. Atunci probabil am văzut prima oară Meditation XVII. Acum putem s-o citim sau s-o ascultăm. Și tot atunci am văzut prima oară cum studenții își exprimau opiniile, ideile, fără nici o grijă față de ce vor spune ceilalți. Sigur că n-am uitat niciodată.

Nu l-am uitat nici pe Donne, și nici respectul pe care trebuie să-l avem unii față de ceilalți când discutăm.


Photo by Daniil Vnoutchkov on Unsplash
GURA LUMII, ROMANA

Femeile, știința și poezia

Posted on

Îmi place enorm blogul Mariei Popova „Brain Pickings”. Un posibil echivalent în română ar fi “Explorări intelectuale”. Oricât aș fi de grăbită, îmi fac timp să mă uit rapid prin scrisoare ei de informare cu anticiparea curioasă a legăturilor fascinante pe care le oferă cititorilor. Pentru Maria creația ei este o continuă trudă făcută cu dragoste, pentru mine o descoperire sau redescoperire uluitoare și fabuloasă.

Ca în acest anunț al unei “celebrări caritabile a științei și naturii prin poezie”. Cum face anunțul? Surprinzător:

<“Universul în Versuri” merge spre Vest! (18 aprilie, California)

Universitatea California din Santa Cruz
Amfiteatrul Quarry
1156 High St, Santa Cruz, CA 95064

Ușile se deschid la: 6:00PM
Spectacolul între: 19.30– aprox. 22.00
Indiferent de ploaie, soare, panică amplificată de presă sau bun-simţ și cumpătare. Purtați haine călduroase pentru vreme de primăvară în aer liber, spălați-vă pe mâini cu săpun, apă caldă și gândire critică.>


Photo by Christopher Campbell on Unsplash

Pentru cei care provin dintr-o cultură fără prea mare apreciere a timpului, decât evident cel propriu, specificarea unei ore de deschidere a ușilor și apoi a orei de începere efectivă a spectacolului ca și a duratei lui aproximative subliniază diferențe sociale profunde între noi. Dar partea cea mai savuroasă este la sfârșit: o promisiune fermă, clară că acesta este un eveniment serios care necesită nu doar o iubire pasionată pentru știință și poezie, dar și un evident simț al umorului și o gândire critică profundă. Într-adevăr încântător.

Photo by Faye Cornish on Unsplash;
Photo by Stephanie Lisa Kelly on Unsplash;
Photo by Jeremy Bishop on Unsplash

La mulți ani de ziua femeii în fiecare zi!

ENGLISH, WORD OF MOUTH

Women, science and poetry

Posted on

I just love Maria Popova’s Brain Pickings. I always browse through her newsletter with the curious anticipation of the amazingly interesting connections she offers her readers. For her a constant labour of love, for me an amazingly serendipitous discovery.

As in this announcement of “a charitable celebration of science and nature through poetry”. How does she announce it? Intriguingly:

<“The Universe in Verse” is going West! (April 18, California)

UC Santa Cruz
Quarry Amphitheater
1156 High St, Santa Cruz, CA 95064

Doors: 6:00PM
Show: 7:30–10ish PM
Rain or shine, news-hyped virus panic or sanity. Dress warmly for outdoor springtime, wash your hands with soap, hot water, and critical thinking.>



Photo by Christopher Campbell on Unsplash

For someone coming from a culture which does not necessarily appreciate time, except one’s own obviously, giving a time for “Doors” and then another for the actual show hints at profound social differences. The best part, however, is the last – a strong, unapologetic promise that this is a serious event which requires not only passionate love of science and poetry, but also a clear sense of humour and in-depth critical thinking. Lovely indeed.

Photo by Faye Cornish on Unsplash;
Photo by Stephanie Lisa Kelly on Unsplash;
Photo by Jeremy Bishop on Unsplash

Happy women’s day every day!

DIN VIATA, ROMANA

Tot despre pandemii

Posted on

Ieri am scris despre un articol de mult bun simț apărut în revista americană “The Atlantic” și scris de Jeremy Brown, autorul cărții “The 100-Year Hunt to Cure the Deadliest Disease in History” (100 de ani de vânătoare a bolii cu cel mai mare grad de mortalitate din istorie).  Jeremy Brown este medic specializat în medicina de urgență. În plus este director al Biroului de cercetare în domeniul îngrijirii de urgență al Institutelor Naționale de Sănătate din SUA. Cu alte cuvinte o persoană nu doar informată, dar și expert în domeniul său de competență – medicina de urgență.


Photo by CDC on Unsplash

Ce spunea Jeremy Brown, spun și alți experți. De data asta citez din Andy Yap, INSEAD, specialist în Comportament organizațional, și Charlene Chen, specialistă în marketing la Nanyang Business School din Singapore, în articolul de aici.  

Referindu-se la isteria cumpărăturilor și modul de reacție al firmelor, autorii subliniază și ei un comportament inutil, dar care poate oferi iluzia unui efort de protecție și sentimentul unui echilibru. “Cu zeci de milioane de oameni în carantină în China și COVID-19 răspândindu-se rapid este puțin probabil că achiziționarea de soluții dezinfectante pentru mâini, de supă instant de tăieței sau chiar de măști de protecție va asigura oamenilor o protecție integrală. Și totuși, simpla lor cumpărare poate ajuta la stabilirea calmului și senzației că încă mai au control asupra propriei vieți.”


Photo by CDC on Unsplash

Iar hotnews publică un articol foarte bun și echilibrat, după părerea mea, aici. Dar deliciul stă în comentarii – de la miștocăreală la dramă autentică. Românismul  dus la perfecțiune – ne pricepem la orice și ne și spunem opinia cu mare aplomb. Ca mine, aici!

DIN VIATA, Educație, ROMANA

Pandemii

Posted on

Un articol de bun simț scris de un medic specializat în medicina de urgență. În plus este director al Biroului de cercetare în domeniul îngrijirii de urgență al Institutelor Naționale de Sănătate din SUA.  

Ce spune? Lucruri interesante, dar în special că virusul COVID-19 nu are efecte drastice asupra copiilor. Încă nu se cunosc cauzele, dar e de bine. Victimele sunt, în special, vârstnicii cu un sistem imun compromis sau/și cu boli de inimă sau plămâni. Că medicina a făcut progrese imense față de pandemia din 1918 în special în reacțiile față de situațiile create, dar că un lucru a rămas neschimbat frica imensă a populației față de amenințare.

Photo by Micheile Henderson on Unsplash

Autorul citează reacția comisarului pentru sănătate din Chicago în decembrie 1918 la o întrunire a circa 1.000 de oficiali din medicina publică a timpului pentru a discuta măsurile necesare.  „Este datoria noastră să ferim oamenii de frică. Îngrijorarea ucide mai multe persoane decât epidemia. Din partea mea, lăsați-i să poarte un picior de iepure pe un lanț de aur dacă vor și dacă îi va ajuta să scape de fiziologia fricii.”

Și articolul se încheie cu concluzia liniștitoare că “masca de față ar fi oferit probabil la fel de multă protecție ca piciorul de iepure. Dar le-a permis oamenilor să simtă că fac ceva pro-activ, ceea ce are o mare valoare psihologică și acest lucru a fost înțeles chiar și cu un secol în urmă.” Azi, după 100 de ani, știm mai bine și mai multe. Dar lucrurile simple, care sunt gratis și nu încorporează prea multă tehnologie, sunt cele mai eficiente: spălarea mâinilor, acoperirea gurii când tușim și statul acasă când suntem bolnavi. Reducem și șansele răspândirii infecției, dar mai ales teama care este, probabil, mai puternică decât COVID-19.

  • Photo by Lucrezia Carnelos on Unsplash
  • Photo by Free To Use Sounds on Unsplash
  • Photo by Hello I’m Nik 🍌 on Unsplash

PS – În ziarul din fotografia de Micheile Henderson de mai sus titlul este în olandeză: “hoe ga je als belegger om met gevolgen coronavirus?” Iar prietena mea Google îmi spune că înseamnă “cum te ocupi de investitor cu consecințele coronavirusului?”.

Nu e clar? De când sunt oracolele clare?

Educație, ROMANA

Educație și inovație

Posted on

Fără educație nu existăm. INACO, la trei ani de existență, pariază pe educație. Continuă și  accelerată. Și pe inovație. Este extrem de motivant să fiu parte din povestea INACO. Și să pot vorbi semnificativ cu oameni minunați. Și toți voluntarii și prietenii INACO sunt minunați fiecare în felul lui.

La aniversarea de trei ani de INACO, la Diverta Lipscani, am întâlnit mulți oameni minunați. Din cele mai variate domenii și grupe de vârstă. Ba chiar mi-am revăzut unul dintre studenții internaționali pe care i-am avut la master și care are o frumoasă carieră de afaceri în România.

Dar cea mai impresionantă poveste pe care am ascultat-o a fost spusă de Cornel Amariei. Povestea lui o știam dinainte. Faptele le găsim pe internet.

Unul din cei trei români care au apărut vreodată în Forbes. Cornel a fost nominalizat ca una dintre cele mai influente 10 persoane sub 30 de ani din Europa. Ce face acum? Este șef de inovație la Continental Automotive. Ce a făcut în cei 27 de ani de existență? A dezvoltat produse/aplicații pentru care a obținut peste 50 de brevete pe an. Printr-un start-up, a dezvoltat „ochelarii” pentru nevăzători. A publicat o carte în engleză care se vinde în peste 30 de țări, a călătorit în 40 de țări, iar în timpul liber cântă la chitară și învață să piloteze avioane.

Ce nu se vede pe net atât de ușor: naturalețea, calitățile de vorbitor în public, arta remarcabilă prin care te face să-i admiri pasiunea, curiozitatea și dorința de a rezolva probleme acute pentru oameni, dar și să-ți aduci aminte cu disperare că un sistem ca cel românesc nu permite celor care se nasc aici să-și realizeze potențialul uman decât în proporție de 60%. Ce țară este cea în care părinții unui tânăr cu o medalie de aur la gât nu-i pot oferi o masă la restaurant? Este una din poveștile pe care a spus-o seara trecută cu o voce neutră, și a trecut repede mai departe. Pentru un om cu palmaresul lui este deosebit de modest. Smerenia în acțiune.

Revenind la aniversarea INACO. O aniversare de suflet. Sigur că în spate se ascunde multă muncă. Nu poți realiza ce s-a realizat la INACO decât prin pasiune și muncă. 4 SMART Laburi până în prezent. Un Ghid al Meseriilor Viitorului în două ediții. Sute de traininguri. Proiecte de cercetare. Campanii de advocacy…

Și mai ales – pariul pe educație. Cum spune Andreea Paul, președintele INACO: “Știu că ne-am obișnuit să dăm vina unii pe alții pentru modul în care arată educația la noi, pentru cum arată România în ansamblu. Dar școala este a noastră, a comunității locale, iar România tot a noastră. Modul în care arată depinde chiar de noi.”

CONFERINTE

Oameni, încredere, dragoste

Posted on

Un weekend minunat La Poiana Brașov. De ce? Pentru a participa la Conferința CAFA (Coaliția Asociațiilor Femeilor de Afaceri), 21 – 23 februarie 2020. Programul aici.

Câteva impresii personale: multă energie pozitivă, nevoia enormă de comunicare, dorința sinceră de a ne cunoaște mai bine, nevoia de încredere, și o mare și continuă dorință de a ști mai mult și a face mai bine. Altfel spus multe oportunități. Oportunitate nu-nseamnă pică pară mălăiață … Multă lume nu observă o oportunitate pentru că este deghizată în salopetă și seamănă cu munca. DAR, femeile știu să muncească. Poate chiar prea mult.

Da, Dragoș Anastasiu, unul dintre invitați, avea dreptate: încrederea este primordială și, din păcate, ne lipsește aici în România ca și aiurea. De ce vorbim despre asociații de femei și nu și de bărbați (hahaha – răspunsul este extrem de lung, dar există), de ce nu ne asumăm eșecul care este un dar de la Dumnezeu, de ce nu vorbim despre fericire?!?

Nicolae Pepene, directorul Muzeului Judetean de istorie, ne-a vorbit despre Apollonia Hirscher, cea mai bogată femeie din Brașovul medieval, dar și despre brașoave și brașovenii.

Roxana Mânzatu, deputat, fost Ministru al Fondurilor Europene, și Maria Grapini, europarlamentar, ne-au arătat că într-o lume complexă și foarte globalizată femeile trebuie să muncească mai mult decât bărbații – dacă vor să-și împlinească visele. Da, este posibil. Dar, se plătește un preț.

Cornelia Rotaru, președinte ADAF și Mariana Nicolae, vicepreședinte ADAF, au împărtășit rezultatele unui proiect important pentru mediul de afaceri românesc – „Implică-te în politici publice pentru afaceri!”

Dincolo de discuțiile profesionale, foarte importante, la fel de utile și infinit mai plăcute au fost cele de la momentele de relaxare, carnaval, excursia pe Postăvarul.

Concluzia: Valoarea n-are gen. Este sloganul CAFA. Bun și permanent.

Uncategorized
Posted on

Nicolae, M., Constantinescu-Ștefănel, R., (editori) The History of Modern Languages in the Bucharest University of Economic Studies. A Centennial Perspective, Editura ASE, 2015 

Nicolae, M., Educație și leadership. Realități și experiențe românești, Editura ASE, 2015, Colecția Et in Arcadia Ego, ISBN 978-606-505-836-1, 234 pp.