ANTREPRENORIAT. LEADERSHIP. AFACERI, Educație, LIMBA SI COMUNICARE, ROMANA

Masterande, profi, lecții … de viață

Posted on

Am promis o continuare și, iată, mă țin de cuvânt. Sunt impresionată de reacțiile primite la ce-am scris aici. Fericită și, da, smerită. Fericirea sunt convinsă c-o înțelegeți fără explicații suplimentare. Smerenia, însă, simt nevoia s-o explic.

Nu pentru că n-ați ști ce-nseamnă, deși este adesea folosită ca un clișeu pentru că dă foarte bine. Nu suntem aroganți – asta se penalizează; suntem smeriți pentru că așa cere corectitudinea politică de azi.

Ei bine, prin smerenie eu înțeleg doar o parte din ceea ce ne spune DEX-ul că-nseamnă, respectiv: atitudine umilă, supusă, respectuoasă; comportare modestă, plină de bună-cuviință. Mărturisesc că n-am fost niciodată nici umilă, nici foarte supusă. Cu toate consecințele respective, dar m-am străduit constant să fiu politicoasă și plină de bună-cuviință. Mai ales față de cei care se aflau într-o poziție lipsită de putere în fața mea. În această categorie intră și studenții. Există o literatură specializată în acest sens, dar și multe exemple din presa neprofesională care anunță adesea încălcările echilibrului student/elev – profesor/ învățător. Din ambele sensuri, dar nu asta vreau să discut aici. Vreau să subliniez că în peste 25 de ani de învățământ superior nu am avut niciodată conflicte cu studenții. Sigur că am avut divergențe de opinii, nu au fost întotdeauna mulțumiți de nota primită. Dar, și ei și eu, am reușit cu respect și politețe să ne clarificăm pozițiile. Și cred că cel mai important a fost că i-am respectat constant. Niciodată n-am intrat într-o relație de învățare crezând că am toate atuurile, că eu sunt autoritatea supremă. Deși am crescut și m-am format într-o cultură în care era foarte la modă zicala “10 este pentru Dumnezeu, nouă pentru profesor, și de aici în jos trebuie să mă convingeți de ce știți!” Sigur că și atunci. ca și acum. erau dascăli și dascăli, după cum exista și o mare diversitate de profiluri de elevi și studenți la care se adaugă toate problemele adolescenței și tinereții. Dar exista respectul social – pentru actul de învățare și pentru cei implicați în el. Nu se confunda ușurința accesului la informații, care evident era atunci ca și acum o chestiune contextuală, de resurse, cu abilitatea de a folosi informațiile în mod independent și creativ. Adică, spus mai simplu, informația regurgitată nu era apreciată. Și ca să-nchei această referință la evaluarea severă a timpurilor trecute, vreau doar să subliniez ceea ce poate nu este chiar foarte evident – că sunt și profi care regurgitează info, fără să-și crească elevii/studenții puternici și independenți ca să facă față oricărei info complet false sau doar ușor distorsionate.

Andrei Terecoasă on Unsplash Vivek Doshi on Unsplash

Dizertațiile masterandelor pe care le-am coordonat au avut temele obișnuite, clasice: International meetings – effective strategies of communication in the real and virtual communities; Communication for social change & social marketing; Moral Leadership – Whose Values? How Do we Communicate Them?; Creative People Creative Organizations. Dar, cercetarea făcută de ele într-o perioadă atât de atipică, lucrând de acasă și întâlnindu-ne doar online, a fost ancorată în realitățile pandemiei prin care am trecut și continuăm să trecem.

Am să punctez câteva lucruri care mi-au plăcut și mi-au dat de gândit.

Maria este fascinată de leadership, dar nu de cel care ne-mpinge mai sus, mai repede pentru profituri mai mari, ci de cel care este deschis spre inovare, căruia nu-i este teamă să învețe și să învețe pe alții după cum spune Oscar Arias. Maria se uită spre inovarea socială și, ca majoritatea masteranzilor din această promoție, își alege studiul de caz din lumea bântuită de angoasele covidului de ultimă generație. Ridică întrebări delicate – putem învăța ceva de la modul în care chinezii au tratat pandemia, dar de la liderii femei care și-au condus țările cu grijă față de oameni, fără declarații beligerante, dar cu mână de fier? La ce sau cui folosesc teoriile conspiraționiste? Dar „infodemia” – adică epidemia informatică? Lecțiile de leadership pe care Maria le-a evidențiat prin cercetarea ei sunt:

  • Succesul necesită timp
  • Uneori vrei să uiți ce ai văzut
  • Continuă să mergi înainte
  • Liderii măreți știu care pot fi consecințele, dar acționează în ciuda lor
  • Povestea ta contează
  • Dacă nu puteți controla situația, examinați-o
  • Arătați echipei că vă pasă de ei

Adina, interesată de modul cum comunică oamenii în comunități virtuale, face o cercetare empirică prin care chestionează un public obișnuit cu acest gen de comunicare. Primește 203 răspunsuri care evidențiază că angajații, în funcție de nivelul de educație și de experiență, aleg să comunice în scris (email) sau oral (telefon sau ședințe online). Adina consideră că ședințele/întâlnirile online sunt preferate discuțiilor telefonice, iar comunicarea formală pierde tot mai mult teren față de cea informală mai ales în comunicarea orală. Chiar dacă vorbești cu directorul executiv sau cu alte persoane din vârful ierarhiei organizaționale este mai simplu, zice Adina prin respondenții ei, să spui “Bună, Tom” decât “Bună dimineața, domnule director general”. O observație interesantă pusă în evidență de cercetarea Adinei, dar pe care n-a putut s-o dezvolte din cauza nerelevanței față de subiectul cercetării ei, este că toți respondenții care au doctorat lucrează în sectorul public. Adina concluzionează că sistemul privat nu pune această cerință. Eu mă-ntreb dacă lejeritatea studiilor doctorale poate avea oare vreo influență asupra acestei preferințe a celor din sectorul public. Oricum merită investigat.

Noemi urmărește problematica leadershipului și a modului în care liderii au comunicat în timpul crizei COVID-19. Pentru Noemi, leadership înseamnă a-ți servi comunitatea pe care o conduci, a te pune în slujba ei și nu a-i da ordine. Și, mai ales, leadershipul nu este o trăsătură a elitelor, ci poate fi găsit în întreaga societate, la orice nivel. Este unul din elementele de bază ale cursului meu și sunt foarte fericită când îl găsesc subliniat la studenții mei. Noemi analizează problematica leadershipului moral și subliniază că scopul acestui tip de leadership nu este să creeze o societate ideală, ci să încurajeze abordarea că fiecare persoană poate acționa ca membru pozitiv al unei societăți imperfecte. Prin urmare cum este un lider moral? Un lider moral învață continuu, îi educă pe ceilalți, face ceea ce spune și știe cum să păstreze un echilibru sănătos între disciplină și motivație. Și, se-ntreabă Noemi, într-o lume globalizată care sunt valorile pe care le promovăm și le urmăm? O întrebare pertinentă, continuă ea, pentru că este naiv să credem că avem toți aceleași valori și interese care ne-ar face să acționăm la fel. Când o absolventă ridică astfel de întrebări, personal sunt plină de optimism: există speranța unei lumi mai bune.

Nicoleta crede că o comunitate lipsită de creativitate nu are multe șanse de progres. Lucrează într-o industrie puternic reglementată în care, la prima vedere, sunt foarte puține nișe pentru a fi creativ. Nu și pentru oameni tineri și dornici să facă lucruri noi și să învețe constant. Nicoleta a studiat creativitatea organizațională și a hotărât că cel mai util element în cercetarea ei pentru dizertație ar fi o discuție cu CEO-ul companiei în care lucrează. Cultura organizațională și, implicit, modul de difuzare al inovării organizaționale depind, în mare măsură, de managementul de vârf. Personal am fost sceptică în privința obținerii unui interviu, dar iată că Nicoleta l-a obținut și a desprins din el lecții care ne pot fi utile tuturor. De la faptul că directorul general al unui gigant precum ENGIE România își face timp ca să ajute un membru al organizației să se dezvolte, frumos spus de Nicoleta sub forma “the lesson of availability” – lecția disponibilității, la interesul față de interesele clienților și de dezvoltarea locală, la dificultățile conducerii unei organizații într-o altă cultură. Iată câteva din lecțiile evidențiate de cercetarea Nicoletei:

  • să schimbăm modul de gândire al oamenilor,
  • să încurajăm mințile deschise;
  • să vedem marea schimbare și să ne adaptăm;
  • să vedem ce va funcționa în viitor;
  • să ne asigurăm că lucrurile nu vor stagna.

 Cum? Toată lumea trebuie să fie creativă, îndrăzneață și curajoasă. DAR, și politicoasă și gata să-nvețe constant.

Optimismul meu este cu siguranță firesc – lumea are toate șansele să fie mai bună cu astfel de oameni!

Photo by Brett Jordan on Unsplash Photo by Tim Mossholder on Unsplash

ANTREPRENORIAT. LEADERSHIP. AFACERI, Educație, LIMBA SI COMUNICARE, ROMANA

Masteranzi, examene, profi …

Posted on

S-a încheiat o săptămână foarte încărcată emotional. Pe 2 și 3 iulie și-au susținut dizertațiile absolvenții masterului de comunicare în afaceri internaționale, MIBCOM. Este întotdeauna un moment tensionat. Anul ăsta mai mult ca oricând pentru că susținerea a avut loc online.

Ei, și?! Mare lucru – veți spune. ZOOM-ul funcționează de minune. Nu mai pierdem vremea cu deplasarea. DAR …

Nimic nu este ca-n filme sau ca în scenariile pe care ni le propun unii și noi trebuie să le acceptăm. De ce spun asta? Aș putea scrie un roman, dar mă mulțumesc aici să vorbesc doar din punctul de vedere al studenților. Ceea ce este firesc pentru că avem un învățământ centrat pe nevoile studentului. Și atunci … studenții au fost protejați, prezentându-se la examen online, iar profesorii, avem destui și îi putem oricum înlocui la nevoie, au stat în universitate, respectând – desigur – normele de securitate sanitară și distanțare socială.

Am avut atât studenți internaționali cât și studenți români cărora le-am îndrumat lucrările, am discutat despre cercetarea pe care doreau s-o facă, le-am citit variantele de texte, le-am făcut sugestii, le-am pus întrebări și unii dintre ei m-au rugat să-i îndrum și cum să prezinte, cum să se pregătească să răspundă întrebărilor comisiei, etc. Unii nu mai folosiseră ZOOM înainte, așa că … am făcut și “repetiții”.

Într-un cuvânt, la sfârșit au spus – precum liderul din istoria pe care o știți, “we did it ourselves”, adică “am făcut o dizertație foarte bună”. Și chiar au făcut.

Dar, cel mai important este ce am învățat eu de la ei. De la studenții internaționali am învățat că orice poziție socială sau/și profesională ai avea, emoțiile în fața unei comisii sunt la fel de mari. La fel și respectul față de profesori. Acest respect, prin comparație cu al studenților autohtoni, este mult mai mare sau poate doar mai clar exprimat. Mai ales la cei care vin din Asia sau Orientul Mijlociu.

De la studenții români am învățat, din nou, cât de buni sunt, de serioși și de dornici de performanță adevărată. Ar fi trebuit să spun de la studentele românce – anul ăsta am avut la îndrumare numai studente. Excelente. Maria, Adina, Noemi și Nicoleta. Felicitări. Ați fost minunate chiar dacă foarte emoționate. Am să revin cu o discuție pe temele abordate de ele. Merită.

Până atunci, câteva poze făcute în timpul susținerilor. Am decupat datele de identificare din motive de … hipercorectitudine politică.

Stiluri diferite, teme diverse, abordări variate, dar totul făcut cu pasiune și seriozitate. O mare bucurie să lucrez cu astfel de oameni.

LECTURI, ROMANA, SCRIERE CREATIVA

Prietenul și motanul călător

Posted on

Am citit în zilele astea de iunie, pline de presiunea lucrărilor de licență și a dizertațiilor de master, două cărți de ficțiune, foarte diferite și, totuși, extrem de asemănătoare: „Memoriile unui motan călător” de Hiro Arikawa și „Prietenul” de Sigrid Nunez.  

Două femei din culturi diferite, japoneza Arikawa și americanca Nunez, scriind despre două animale diferite: un motan maidanez și un câine de rasă, un dog german arlechin.

Și totuși, atât de asemănătoare prin dragostea dintre oameni și animale, prin încercarea de a face față încercării celei mai răscolitoare din experiența umană,  moartea și, mai ales, prin acceptarea, sub forme diferite într-adevăr, a inevitabilului și a modului prin care facem față dramelor existenței.

Nu sunt doar lecturi de vară, sunt lecturi esențiale mai ales în vremurile stranii în care trăim. De ce m-am oprit asupra acestor cărți? Pentru că mi-au fost scoase în cale de forțele benefice ale universului: “motanul” mi-a fost dăruită de traducătoarea cărții, Raluca Nicolae, ghidul meu spre cultura japoneză, iar “prietenul” a venit în casa mea adus de Ela, fiica mea, care a fost și prima care ne-a indus, cu mulți ani în urmă, nevoia de câine în casă și-n suflet.

Le sunt recunoscătoare pentru două lecturi minunat de generoase.

CREATIVE WRITING, ENGLISH, POETRY. STORIES

Magic story

Posted on

This is a magic and, therefore, relatively weird story. It was created and developed by my grandsons, Vlad and Radu, while the three of us were playing a cards story-telling game. This is the result. They read and approved of what I wrote. I hope for the time when they themselves will be actually writing the story.

Once upon a time there was a bad witch who was greenish and very mean. Her name was Greedy, don’t ask why. She had a cat, as most witches do, and lived in a place protected by a blue door. Greedy had put a curse on a beautiful and rich kingdom called Altar. She would have loved to have the kingdom of Altar all for herself, but even her evil spells could not make the good people of Altar accept her as their ruler. So, she placed one of her aficionados as the ruler of Altar. This puppet ruler was a frog which had a beautiful ring with a precious stone. The precious stone had in it a tiny fairy which could escape from the stone during the night when she did her best to undo the many evil things Greedy had been doing during the day. The tiny fairy, called Nemesis, because she loved justice and would not find her peace until she brought it to the people in need, had a magic wand and she was an ardent defender of Altar and its inhabitants. Through Nemesis’s good spells Altar was a wonderful place, full of sunshine during the day, a clear, starry sky during the night and many, many riches on the ground, underground and in its beautiful crystal-clear waters.

Actually, the beauty and richness of the kingdom of Altar was one of the main reasons Greedy had laid her eyes on it and placed her evil spells on all those who would fight against her, including placing Nemesis into the stone during the day. And so, the kingdom of Altar turned during the days in which Greedy was powerful into a gloomy place with lots of bad weather, damaging storms and bad rain and hail. Not really a place you wanted to live in. However, the inhabitants could not go away because they were kept prisoners by king frog who had grown many poisonous mushrooms in the area.  Those were very special poisonous mushrooms: you needn’t really eat them to be made sick. No. These mushrooms would develop some invisible spores who when inhaled by the people of Altar made them submissive and hard working for their frog king and his mistress Greedy.

Somewhere in a forgotten and well-hidden corner of Altar there lived a good princess who was hidden and protected by fairy Nemesis. The princess was very wise because she had been reading the great book of wisdom and was learning all the good and useful things from it. Her only friend was a little mouse, who helped in many wonderful ways to make her lonely life bearable. The princess discovered that there was a key which could have saved the world, and therefore the kingdom of Altar as well, from Greedy and her frog king. But it was essential that Greedy wasn’t the first to find the key. So, the princess sent her little mouse to hide the tiny key into the dinner of her father, the old king Silly the third, who was kept by both Greedy and the frog king as a façade for their evil manoeuvrings.  

The tiny mouse hid the key in the fish with the hope that Silly the third would find it and use it. As it happened Silly the third preferred to eat something else than fish which was really difficult to eat properly, with the right cutlery, in front of a respectful court. He obviously couldn’t find the tiny key which was thrown away with the left overs from the king’s dinner including the fish.

Larry the leprechaun, an illegal immigrant from Mexico, had just arrived in Altar brought over in one of the bags of a mule bringing supplies to Altar. As all illegal immigrants Larry was poor and starving, but lucky to find the leftovers. He started to eat and was almost ready to start on the fish when a hungry looking dog or maybe wolf suddenly jumped from a bush and swallowed the fish with the tiny key in it. All poor Larry had been left with were the fruit leftovers. He was happy to eat them all remembering how healthy it was to eat as many fruit and vegetables as one can get.

During this time Silly the third was talking to his good and loyal wife, queen Fiona, who actually was Greedy who had managed to take Fiona’s appearance in order to find out what happened with the tiny key. Little did Greedy know that she was watched all the time by an invisible dragon who was living deep down in a cave that Greedy thought was only hers. This dragon could spit fire on all those who would harm Silly and Fiona, but he could not undo the powerful spell that enslaved them and their kingdom Altar to Greedy.

Unfortunately, Greedy disguised as Fiona could not find anything useful about the tiny key. So she went back to her place beyond the blue door to start making another plan to discover where the key had been hidden and to finally get rid of all the good characters in this story such as Nemesis the tiny fairy, the wise princess looking for a way to free Altar, the kingdom of her parents, king Silly the third and queen Fiona, the mouse helping her and the invisible dragon protecting the good people.

As this is a story and strange things happen all the time you may want to know that the dog/wolf that had swallowed the fish and the key had an enchanted stomach in which the fish rematerialized together with key. The dog/wolf was so upset by this weird phenomenon which gave him some pretty strong discomfort that it started to cough strongly. So strongly that he vomited the fish and the key into the tiny stream on whose bank it was trying to rest. The fish found its way into the sea where it discovered a bottle with a strange message in it.

During this time Patrick, the Irish man, who was actually the reincarnation of Larry the leprechaun, appeared and wanted to go into the cave where the invisible dragon was living in order to make an alliance with the dragon and fight Greedy. He discovered Greedy’s cat and started to study how he could make the cat leave its comfortable place and help him discover the key which was to unlock all the mysteries, solve all the problems of Altar and defeat Greedy. Patrick whispered the word “fish” into the cat’s ear and, miraculously, or maybe not so miraculously if we remember how much cats love fish, Greedy’s cat jumped out of her comfy basket and ran all the way to the cave where, among many hanging and flying bats, well hidden in a dark corner, it found a bag and in the bag the tiny key.

“If you turn the key three times clock-wise and five times counter clockwise pointing towards the moon” – the message in the bottle had said – the spell would break and Greedy would become a prisoner in a small bottle from which she could no longer escape.

And this is what the cat and Patrick did.

And this is how the story ends – evil has been once again defeated and the kingdom of Altar with all its good people is thriving again.

ANTREPRENORIAT. LEADERSHIP. AFACERI, CONFERINTE, Educație, ROMANA
Posted on

Internaționalizarea și globalizarea afacerilor – una dintre mini-secțiunile celei de-a 14-a Conferințe internaționale despre excelența în afaceri – Revoluția afacerilor în era digitală, prezidată de Luminița Nicolescu și de mine. Un eveniment academic excelent care demonstrează că internaționalizarea și globalizarea se adaptează la noile realități mondiale. Participanți deosebiți, discuții provocatoare și conștientizarea faptului că există mai multe întrebări decât răspunsuri. Ceea ce este într-adevăr un semn de maturitate intelectuală.


Iată că online este posibil și în condiții foarte bune. Online este bun din mai multe motive importante. Cu toate acestea, nimic nu se poate compara cu schimburile incitante de idei din timpul dineului conferinței pe care organizatorii ICBE l-au organizat întotdeauna impecabil. Viitorul poate fi încă minunat!

CONFERENCES, ENGLISH, ENTREPRENEURSHIP. LEADERSHIP. BUSINESS

Online

Posted on

Business internationalization and globalization – one of the mini-tracks of the 14th International Conference on Business Excellence – Business Revolution in the Digital Era co-chaired by Luminița Nicolescu and myself. An excellent academic event proving that internationalization and globalization are adapting to the new world realities. Great participants, thought-provoking discussions, and the realization that there are more questions than answers. Which is indeed a sign of intellectual achievement.

Online is possible and in great conditions. Online is good for a number of important reasons. However, nothing can match a great exchange of ideas during the conference dinner that the organizers of ICBE always organized impeccably. The future may still be great!

DIN VIATA, SCRIERE CREATIVA, Uncategorized

7 ani

Posted on

24 mai.  

Au trecut șapte ani. Uneori s-au târât … fiecare zi, fiecare oră, fiecare minut și secundă încet, ca și cum timpul nu s-ar sfârși vreodată. Altădată într-o clipire. Mă uit în urmă și mi se pare că a fost ieri. Singurul lucru care-mi spune că au trecut totuși este … durerea. S-a estompat sau m-am obișnuit cu ea. Sau poate nici nu este durere, n-a fost niciodată. Poate a fost doar obișnuința. Suntem doar ființe ale obișnuinței. Așa spun înțelepții. Și lipsa ei poate provoca traume.

Și teiul. Își vede de creșterea lui. Măsoară și el timpul.

DIN VIATA, GURA LUMII, ROMANA

De la urgență la alertă

Posted on

S-a terminat starea de urgență. Ne putem mișca mai lejer în interiorul localităților și, sigur, putem circula, în anumite condiții, și între localități. Să fim alerți însă – pericolul n-a trecut!

Fiecare avem diverse scenarii, care de care mai “personale” despre ce se-ntâmplă în jurul nostru. Și, mai ales, de ce? S-a schimbat lumea? S-au schimbat lucrurile? S-au schimbat oamenii? Depinde ce știri citiți sau ascultați sau ce platforme sociale frecventați.

Rigoberta Menchú Tum, premiul Nobel pentru pace în 1992, spunea că “lumea nu se poate schimba decât dacă vrem să ne schimbăm noi înșine”. Ecou oarecum a unei idei a lui Gandhi care sublinia, poate cu alte cuvinte: “Fii schimbarea pe care o vrei în lume!”

Prin urmare, ne-am schimbat? Am devenit mai atenți, mai răbdători, mai înțelegători, mai dispuși să cedăm din dreptatea noastră, mai puțin cârcotași, mai … buni? Nu doar față de “ai noștri”, cei apropiați, dar și față de străini și, mai ales, față de Pământ, de natură, de univers?

Photo by Tim Mossholder on Unsplash Photo by mulugeta wolde on Unsplash

Pentru că sunt o optimistă incorigibilă, cred că puțin, puțin ne-am schimbat. Sau măcar știm că ar trebui s-o facem! E un pas … mic. Dar orice lucru începe cu un gând. Fugar! Dar … dacă-l prindem … începem să ne schimbăm.


https://unsplash.com/photos/ANcYI85YS58
LECTURI, POEZII. PROZĂ, ROMANA

ANTIDOTURI ÎMPOTRIVA FRICII DE MOARTE

Posted on

de Rebecca Elson


Photo by Federico Beccari on Unsplash Rebecca Elson (1987)

Poezia de mai jos este o traducere a unui text impresionant prin el însuși, prin povestea autoarei lui, Rebecca Elson, și prin rezonanța sa cu ceea ce mulți simțim mai mult ca oricând azi în condițiile stranii ale izolării sociale.

Poezia face parte din volumul publicat postum Responsabilitate față de venerație (A Responsibility to Awe). Rebecca Elson a fost astrofiziciană și poetă canadiană (1960-1999) și a murit de cancer. A lăsat o operă poetică remarcabilă și peste 50 de lucrări științifice referitoare la clustere globulare, evoluția chimică a universului și formarea galaxiilor. Volumul Responsabilitate față de venerație apărut în 2001 a fost inclus de The Economist pe lista Cărților anului 2001.

DIN VIATA, Educație, ROMANA, SCRIERE CREATIVA

23 aprilie

Posted on

Dincolo de conotațiile religioase sau mondene ale zilei, Sfântul Gheorghe sau St George, onomastică sau zi de pioasă rugăciune, ziua de 23 aprilie este și o zi cu foarte multe note culturale. Este ziua mondială a cărții și drepturilor de autor. Stabilită de UNESCO în 1995 pentru a ne aminti tuturor, dar mai ales celor tineri, că omenirea a ajuns unde este datorită cuvântului scris. Prin extensie, dar nu și prin suprapunere simplă, datorită cărților. 23 aprilie este o zi de mare valoare simbolică pentru literaturile lumii. Este ziua în care au murit Cervantes, Shakespeare și Inca Garcilaso de la Vega. Și, prin consens general, este și ziua de naștere a bardului de la Stratford. Și tot pe 23 aprilie s-au născut sau au murit autori minunați care ne-au îmbogățit viața, mintea și sufletul. Maurice Druon, Haldor K.Laxness, Vladimir Nabokov, Josep Pla and Manuel Mejía Vallejo.


Photo by Laura Kapfer on Unsplash

Capitala mondială a cărții va fi anul acesta Kuala Lumpur, Malaezia.  Capitala este selectată de industria cărții în fiecare an. Kuala Lumpur a fost ales pentru eforturile pe care le face pentru o educație inclusivă, dezvoltarea unei societăți bazate pe cunoaștere și accesibilitatea lecturii pentru toate sectoarele populației orașului.

Sloganul capitalei mondiale a cărții în 2020 – “Un oraș care citește, este un oraș căruia îi pasă!”