For Romanian speakers BIP is the onomatopoeic representation of a digitally produced call for attention from our smart phones. However, in English it may have numerous other meanings as, for example, Blended Intensive Programme. Which is a programme under the larger ERASMUS+ umbrella. A BIP is made up of “short, intensive programmes that use innovative ways of learning and teaching, including the use of online cooperation”.
The Department of Modern Languages and Business Communication in our university organized such a BIP aiming at improving academic communication with a focus on the latest developments in the digital age and networking. More details on the programme are here.
What I am going to highlight here, however, are the things that are not usually seen, but without which no programme can come into existence and also the interactions that go beyond the usual bureaucratic ticking of activities on an evaluation form.
What I mean is that beyond the institutions and departments involved there is usually an engine, a power force, to drive such programmes into existence, to make them happen in a meaningful way, to draw people together and show them the benefits of participating in such events. This power force is in this case Professor Laura Mureșan to whom we all have to be grateful for her extraordinary energy and commitment to make things come into being in professional and relevant ways to all the participants. Besides our university, the Bucharest University of Economic Studies, the organizer of the BIP, the following universities were partners in this BIP: University of Zaragoza, Zaragoza, Spain; University of Silesia, Katowice, Poland; University of Technology and Economics (UTH), Warsaw, Poland and University of Saints Cyril and Methodius in Trnava, Slovakia.
I was happy to be invited by Laura to share my experience of digital communication with the rest of the participants. I accepted and I almost immediately regretted it having seen the range of topics and expertise that the programme rallied during this week. And particularly since my presentation came after that of Professor Carmen Pérez-Llantada who offered us a state-of-the-art review of Digital Genres and Practices in which she gave us an accurate survey of the theoretical issues in the field as well as of the pedagogical implications that they incur.
Well, as it very often happens personal inputs, especially our anxieties and even struggles, are usually appreciated because they show we all have to deal with trial and error, impostor syndrome and almost nothing comes easy in research and in teaching. I therefore ended up being happy for participating in this worthwhile event, seeing my former colleagues and meeting new people. The joy of participation and listening to other researchers’ endeavours is so important to our own development. This is why I always like to learn about what happens in the world around me.
As very often in this type of situations I am amazed at the humility of the really great iconic figures of a field of study, such as applied linguistics, and the discipline and good conference manners that they have. Carmen Pérez-Llantada is such an extraordinary person who generously encourages people (young or not so young) to approach the field and to advance the construction of knowledge in our D VUCA-D times. It is both a great opportunity and a pleasure to listen to her sense making of a world that seems crazy, of the creative ways researchers generate and communicate knowledge, how they build new identities and how they evaluate research and pedagogical outputs. It is also a great learning experience to listen and reflect on the wise questions she raises.
Îmi este aproape imposibil să cred că scriu aceste rânduri în amintirea celei care a fost una dintre cele mai apreciate și iubite colege din Departamentul de Limbi Moderne și Comunicare în Afaceri din ASE. A fost un om de o calitate rară care emana echilibru, lumină și o mare bunătate. Profesor universitar doctor GEORGETA GHIGA, Gigi pentru cei mai apropiați.
Sigur că știm că, mai devreme sau mai târziu, fiecare vom pleca spre infinit. Important însă este ce rămâne după noi. Și Gigi a lăsat în urmă o lume mai bună, mai blândă și mai zâmbitoare. Colegii de departament i-au scris un frumos omagiu, trecând în revistă reușitele ei profesionale, contribuția adusă la comunitatea profesională a specialiștilor de limbă engleză pentru afaceri din ASE, dar și din România în general. La sfârșitul acestor rânduri veți găsi acest omagiu.
Eu vreau să menționez aici doar câteva elemente care definesc mai degrabă omul deosebit care a fost Gigi. Am avut șansa să preiau de la ea conducerea Departamentul de Limbi Moderne și Comunicare în Afaceri din ASE și i-am fost recunoscătoare pentru că am moștenit un colectiv bine format, disciplinat, bine integrat în viața universității, cu deschidere și înțelegere față de nevoile instituționale chiar dacă acestea n-au fost întotdeauna așa cum ni le-am fi dorit. Am învățat de la ea multe, dar cred că-i sunt recunoscătoare mai ales pentru sfaturile înțelepte pe care mi le-a dat ori de câte ori am avut nevoie de ele, pentru capacitatea ei de a fi echidistantă față de toată lumea și de a încerca să înțeleagă toate punctele de vedere. Și, mai ales, grija și respectul față de detalii și față de limba noastră maternă.
Am avut ocazia s-o cunosc și în afara vieții de catedră și era o bucurie s-o ascult vorbind despre familie, la început despre copii și realizările lor și, pe măsură ce timpul a trecut, despre nepoți și cum ne luminează și ne îmbogățesc viața cu prezența lor. A fost o persoană extrem de devotată familiei.
Era o plăcere să ne întâlnim în diverse ocazii festive la care am descoperit o Gigi cu o voce minunată, care ne cânta superb cântece din diverse genuri și care știa și cuvintele acelor cântece de la cap la coadă. Era o adevărată încântare s-o ascultăm. Avea un simț al umorului delicat care însă devenea evident în situațiile în care ne bucuram și ne relaxam alături de colegi sau familie. Și pentru că am trecut împreună și prin perioada în care mergeam la multe nunți și botezuri ale colegilor mai tineri i-am cunoscut pe Gigi și pe soțul ei ca minunați dansatori, oameni lângă care te simți bine și pe care dorești să-i revezi cât mai des.
Îmi amintesc o frumoasă mobilitate Tempus pe care am făcut-o împreună în Italia. Am cunoscut o Gigi iubitoare de cultură, dornică de a afla cât mai multe aspecte ale vieții academice de la universitățile și organizațiile pe care le-am vizitat, dar și despre oamenii obișnuiți, situații de viață cotidiană. Cu alte cuvinte, era un om interesat de marea diversitate a vieții pe care se străduia cu mult har s-o împărtășească studenților.
Tot ceea ce făcea era pentru a înnobila calitatea de DASCĂL și de aceea era extrem de iubită de studenți, dar și de colegii mai tineri pentru care a fost un mentor plin de înțelegere, dar și de disciplină.
A lăsat în urmă o lume mai bună și pentru asta îi suntem recunoscători!
Luna octombrie a fost întotdeauna luna cea mai aglomerată din an: început de an universitar, de conferințe, ateliere și ședințe de lucru, proiecte inter/naționale și, dincolo de viața profesională, în viața noastră cea de toate zilele, pregătirile de iarnă. Da, sunt încă importante, mai ales când în jur este atâta zgomot mediatic și zdrăngănit de arme. De toate felurile.
Încă mă amuz și mi-e dificil să mă scuz când primesc invitații la diverse evenimente la care nu pot participa pentru că nu am timp. Și totuși este purul adevăr. Se adună atât de multe în octombrie, și sincer nu numai, încât selecția devine dificilă. Și aș vrea să scriu despre fiecare eveniment în parte pentru că sunt, fiecare în felul lui, deosebite.
Doamne, este greu să le și enumăr, dar să scriu despre fiecare. De aceea am să pun doar legături către unde am mai scris câte ceva și, mai jos, poze.
Ce să mai spun că printre picături scriu. Diverse, pe care vi le voi semnala când vor fi părăsit laptopul meu spre a se îndrepta spre spații publice.
Și acum câteva capturi de ecran de la panelul intitulat “Interdependences: Academic and Digital Literacies in the New Educational and Research Environment. Revisiting Quality in Higher Education”. Panelul s-a desfășurat hibrid și ar fi trebuit să fie o conferință de sine stătătoare prin importanța tematicii și a discuțiilor care au avut loc. Sigur că toate panelurile sunt semnificative, dar când vorbim despre modul în care capacitatea și abilitățile noastre, ale oamenilor, de a scrie inteligibil și a înțelege ce citim în noul mediu din ce în ce mai digitalizat sunt afectate în moduri nu suficient studiate și înțelese, sau despre cum afectează această digitalizare calitatea învățământului superior și, de fapt, ce este calitatea în învățământ, atunci poate o să mă credeți că discuțiile noastre au fost deosebit de interesante. Iată mai jos titlurile contribuțiilor și numele autorilor.
October is still a very busy month for most people. Even under the effects of the pandemic. Not only because autumn is putting more strain on the COVID scare for everybody, jabbed, vaxxed or otherwise, but also because in climates and environments like ours (temperate, that is with four seasons, and with traditional culinary habits) most of us are busy with preserves and pickles.
Here I’ll write about my department’s conference. Just a few notes. If anyone is interested, the programme is at the end of this post. If you have a look, you’ll see that it was a substantial, attractive, really engaging programme. I’ll just name the plenary speakers here:
Carmen PÉREZ-LLANTADA, Professor, University of Zaragoza, Spain Engaging with digital literacies in learning academic and research communication
André HEDLUND, Educational Consultant, Pontifical Catholic University of Paraná (PUC-PR) – School of Education and Humanities, Brazil Learning Cosmos: A Voyage into the Learner’s Universe
Cristina Alice TOMA, Université Libre de Bruxelles, Belgium Le mythe de l’éternel retour – entre Orient et Occident
Mala PANDURANG, Professor, Principal Dr. BMN College (Autonomous), Mumbai, India Compassion and the Arts in the Time of the Pandemic: a Digital Journey
When would it have been possible to have as guest speakers in our event researchers and experts from such distant geographies? Of such diverse profiles? Could we ever have had a budget to cover their fees and traveling expenses? The answer is obvious: probably never. We are, therefore, looking at profound changes in conference organization and participation. We have to adapt to a new environment (the virtual world) and to acquire new skills. This is not always easy. And it’s only the beginning.
On the plus side, conversations around the world are richer, with contributions from far away (Brazil, India) and with voices which may have only rarely, if ever, been heard in our academic environment. And suddenly such events just happen.
I participated in all the plenaries – from my desk or on my cell, moving around town doing my daily chores. We are no longer tied to a conference room, to juggling with conflicting timetables, left with the regrets of not being able to “be there”. We can even participate in several conferences – though that requires a lot of practice. And is it really worth it when we can listen to the recording on the various social media at our convenience? Such as here or here.
It’s the beginning of a new world, or of a new normal. As we well know, the speed of novelty degradation is continuously increasing. Therefore, the new normal will not be new for a long time. It is clear, at least to me, that there’s not going back towards the old world. We’ll always keep part of the old world in us, but we are pushed to adapt to the new one. Let’s hope that it will be a better world for a larger number of people. I’m always hopeful.
Cuvintele se adună greu pentru a vorbi despre cineva care ne-a părăsit mult prea repede. Nu pentru că nu le găsim pe cele mai potrivite , ci pentru că sunt mult prea multe care se vor alese pentru a vorbi despre un om deosebit, o persoană remarcabilă prin eleganța atitudinii și exprimării, conciziunea și eficacitatea interacțiunilor profesionale, dar și căldura, sinceritatea și omenia relațiilor cu semenii. O persoană de mare forță interioară, educată și trăită, din păcate, nu doar livresc, dar mai ales prin multiplele încercări pe care viața i le-a pus în față. Le-a depășit cu firescul și seninătatea omului care știa că suntem trecători pe lumea asta și că nu merită să ne pierdem vremea cu fleacuri care adesea ne țin ocupați și ni se par vitale câteva momente din existența noastră. Probabil că Rodica Stanciu-Capotă a distilat în personalitatea ei cele mai tari esențe ale culturii franceze pe care o iubea cu pasiune și o preda cu sinceritatea și entuziasmul dascălului care nu se repetă niciodată pentru că are constant în față alți studenți, alte individualități, alte nevoi.
Foto de profil/Facebook Rodica la o conferință internațională în 2013.
Suntem, în diverse măsuri desigur, influențați de stereotipurile prin care încercăm să navigăm o lume tot mai incertă și mai fluidă. Unul din ele este că devenim în timp parte a culturii pe care o predăm. Iată că Rodica era mai degrabă o anglo-saxonă prin comportament decât o franțuzoaică tipică. Cu alte cuvinte avea o disciplină extraordinară a comunicării, era discretă și eficientă, și, mai ales, nu lăsa ca lumea să-i vadă greutățile, necazurile și suferințele personale.
Cu siguranță că de aceea dispariția ei a tulburat profund comunitatea profesională din care a făcut parte. Am citit despre Rodica lucruri impresionante, amănunte personale delicate sau comice, amintiri pe care fiecare din noi le purtăm și foarte rar ne găsim timpul sau prilejul să le împărtășim chiar cu persoana care ni le-a oferit cel mai adesea fără nicio intenție. Doar pentru că era firească și naturală. Poate că dacă ne-am face timp și am insista …
Am câteva amintiri personale despre Rodica. Am fost impresionată sincer de faptul că într-o lume toxic de competitivă, Rodica avea tăria și fermitatea de a nu-și dori neapărat „sclipiciurile” vieții academice, adică promovarea cu orice preț. Își alegea cu atenție parcursul profesional și-l urma cu atenție și disciplină riguroasă. Făcea, într-un fel binecuvântat, ceea ce-i plăcea să facă și, desigur, asta se vedea în aprecierea sinceră a celor din jur, dar mai ales a studenților.
Mi-a fost de un mare ajutor în perioada în care eram director de departament. Era un om deosebit de echilibrat și, pentru mine esențial, nu-mi spunea ceea ce voiam să aud. Îmi spunea lucruri „neplăcute” pe un ton cald și prietenos făcându-mi serviciul de a-mi deschide ochii asupra unor fațete ale realității pe care, din diverse motive, nu le vedeam. Un adevărat dar și o binecuvântare pentru un om în poziția mea. Sper că a înțeles cât de mult i-am prețuit sfaturile, chiar dacă nici eu n-am găsit timpul să-i mulțumesc altfel decât superficial.
Și țin minte cum ieșea o dată pe lună cu un grup de colege la prânz într-unul din locurile de lângă ASE. Pizza Hut, La plăcinte, Tucano. Am fost și eu invitată și de vreo două ori am și fost. M-am bucurat de liniștea și calmul pe care o astfel de „decuplare” le poate aduce în iureșul nestăvilit al vieții profesionale dintr-o universitate modernă.
Dar mai ales, mi-aduc aminte cu mare plăcere, că am fost la o întâlnire de film pe care o organiza cu studenții. Erau neașteptat de mulți, foarte activi și în mod sincer interesați de subiect.
Cel mai frumos omagiu care i se poate aduce unui dascăl este aprecierea studenților. Sunt pe pagina de Facebook a Rodicăi câteva mesaje impresionante. Dar, probabil cel mai straniu lucru care mi s-a întâmplat a fost ieri seară. Ginerele meu, englez rezident în România, mă întreabă dacă o cunosc pe profesoara de franceză din ASE care a murit. Sigur. De ce? Pentru că două dintre fetele care lucrează la firma lui vor veni special din vacanță să participe luni la înmormântare. Probabil a fost extrem de iubită, zice el.
Da, Rodica a fost iubită și apreciată. Ne va lipsi mult. Și-a lăsat amprenta pe foarte multă lume care-i va purta amintirea vie. Ce poate fi mai frumos pentru o profesoară adevărată?
Aprilie este o lună importantă pentru familia noastră mai mică, mai restrânsă sau dimpotrivă cât se poate de extinsă. Și știm cât de extinse pot fi unele familii! Dar nu, nu despre evenimente de familie vreau să vorbesc acum în prima zi de mai. O s-o fac altădată. Nebunii de aprilie, vorba mamei, par să se fi adunat în mare măsură în familia noastră. Inclusiv eu, deși nu sunt de aprilie.
Uitându-mă însă la luna care tocmai s-a încheiat mă cuprinde uimirea la câte lucruri incredibile am făcut. Călătorii intelectuale care în timpuri normale ne-ar fi fost dacă nu interzise, atunci greu de realizat din motive diverse cele bugetare fiind, ca de obicei, esențiale. Dar iată că acum putem conversa cu oameni pe care-i descoperim cu uimire interesați de lucruri dragi nouă, pe care le credeam relevante doar pentru noi.
Am mai scris aici despre bucuria de a asculta o conferință în limba de adopție a lui Panait Istrati și de a descoperi atâția cititori internaționali ai scriitorului atât de controversat în toate epocile și ideologiile. Și iată că am primit o nouă invitație, de data asta de la Bruxelles, dar cât de relevantă mai este oare geografia pe Zoom? Este, nu din punctul de vedere al participării, ci al organizatorilor și al culturii locale.
Pe organizatoarea evenimentului am cunoscut-o dansând, ca să zic așa, și deși evenimentul de care vă vorbesc este un eveniment anual, până acum, n-am apucat să particip vreodată. Alice Toma (Universitatea București și Universitatea Liberă din Bruxelles) organizează pentru a patra oară această manifestare alături, desigur, de instituțiile pe care le vedeți în afișul de mai jos. Evenimentul central, numit modest seminar, și-a propus o incursiune în lingvistica textuală asupra relațiilor logico-semantice și a conectorilor privite din punctul de vedere al științelor și discursurilor acestora. Dar evenimentul a avut și patru activități satelit din care m-au interesat în mod deosebit cele referitoare la literatura feministă și, desigur, panelul despre Panait Istrati.
Din păcate, n-am reușit să “ajung” la comunicarea Roxanei Marinescu (Traumatic Memory of Missed Motherhood in Communist Romania, as Reflected in Contemporary Novels by Women Author / Memoria traumatică a maternității ratate în România comunistă reflectată în romane contemporane ale unor autoare) care m-ar fi interesat în primul rând pentru că vorbea, printre altele, despre romanul Alinei Nelega, „Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat” (Editura Polirom, 2019) pe care-l citesc chiar acum. Roxana este o prezentatoare remarcabilă, incitantă și, ceea ce apreciez în mod deosebit, constant în graficul de timp, dar și în cel al sensibilității culturale. Dar, n-a fost să fie. Data viitoare.
Am fost, însă, la panelul Istrati. Panaït Istrati. Amour, femme et famille / Iubiri, femei și familie la care au participat:
Ramona-Stefania GORZO [ULB / Université libre de Bruxelles], Lauréate du Prix du mémoire en Langues et Lettres 2020 pour L’éthique du vaincu dans l’œuvre de Panaït Istrati / Laureată a premiului pentru teza de absolvire a programului Limbi și literaturi 2020 intitulată “Etica celor învinși în opera lui Panaït Istrati”
Dana RADLER [ASE / Académie d’Études Économiques de Bucarest] – Panaït Istrati : présences féminines dans sa vie et son œuvre / Prezențe feminine în viața și opera lui Istrati
Sofie BARTHELS [Université libre de Bruxelles] – De l’éros aux « amants-amis » : l’amour et le couple dans les premières fictions de Panaït Istrati / De la eros la „iubiți-prieteni”: dragostea și cuplul în ficțiunile timpurii ale lui Panaït Istrati.
A fost o participare plăcută, deși uneori neconfortabilă pentru că franceza mea este extrem de ruginită, dar foarte instructivă din multe puncte de vedere. Desigur, m-am bucurat s-o ascult pe Dana Radler cu o prezentare foarte reușită din toate punctele de vedere. Perfect încadrată în timp, scrisă în franceză, dar după cuvintele de început rostite într-o franceză care mie mi s-a părut foarte frumoasă, a trecut la limba maternă, dând astfel ocazia unei interpretări foarte profesioniste făcute de una dintre studentele (sau absolventele) programului, Diana.
Mulțumesc frumos, Dana, pentru un moment emoționant.
Dana Radler și secvențe din prezentarea ei.
Și, desigur, au fost și participanți care, ca și mine, am ascultat cu plăcere toate prezentările din cadrul panelului. Poate altădată să mai scriu despre asta. Până atunci să ne bucurăm de începutul lui mai care anul acesta ne umple viața de lumină și multe semnificații.
Virgil Lefter ne-a părăsit în ianuarie 2019 la vârsta de 77 de ani. Discret – așa cum a trăit o viață întreagă, dar lăsând în urmă o contribuție bogată la viața culturală românească. Nu i s-a pus nici măcar o lumânare, o floare și un necrolog în colțul trist al foaierului clădirii Mihai Eminescu a ASE București, unde și-a petrecut o viață profesională admirabilă, dar rezervată și sobră.
Memoria oamenilor este scurtă și memoria profesională, de cele mai multe ori extrem de utilitaristă, a universitarilor și mai scurtă.
Cele câteva gănduri care urmează sunt o încercare de a păstra în memoria colectivă imaginea unui Virgil Lefter care avea o viață intelectuală de elită, dincolo de cerințele instituționale atât de diverse, absurde și contradictorii de-a lungul anilor. Un intelectual distins.
L-am cunoscut ca pe un om de o politețe desăvârșită, cu un umor fin, care nu dorea să abuzeze de timpul nimănui și nici să-și impună ideile asupra unui auditoriu întâmplător. Cum adesea ni se-ntâmplă în universitate. Sigur că nu avea, din câte știu eu, adresă de email, telefon mobil sau cont pe vreo platformă socială.
LEFTER Virgil (n. 1942). Conferențiar, până la pensionare, la Catedra de Limbi Germanice a ASE București. Comentator asiduu în reviste al literaturilor de expresie engleză. CĂRȚI: Între rațiune și sensibilitate. Preromantici români și englezi, Editura Universitară, București, 2004; Mozaic literar britanic, vol. I, Lucman, București, 2005; Dicționar de proverbe englez-român, român-englez, Lucman, București, 2007. TRADUCERI: Agatha Christie, Misterul de la Sittaford, Univers, București, 1977; George Meredith, Suferințele lui Richard Feverel, Univers, București, 1981; George Meredith, Lordul Ormont și Aminta sa, Univers, București, 1986; Jane Austen, Epistolar. Lady Susan, Univers, București, 1991.
Un paragraf care spune multe despre activitatea migăloasă a traducătorului în epocile dinainte de aplicațiile de traducere, Google translate, de softurile folosite de editurile mari, cu putere economică reală, pentru a oferi publicului dicționare de diverse tipuri. Viața era structurată altfel, dar profesionalismul avea și atunci și acum aceleași criterii performante, pe care doar unii dintre noi le putem îndeplini. Virgil Lefter era un astfel de om.
Mi-a făcut plăcere să stau de vorbă de câteva ori cu Virgil Lefter la telefon. Aveam un mic ritual înainte de Sărbătorile de iarnă. Îmi trimitea, prin poștă, o felicitare de Crăciun însoțită fie de Colinde, fie de o carte îngrijită de el sau de un articol. Eu îl sunam, pe fix desigur, pentru a-i mulțumi. Și stăteam de vorbă despre … viață.
Câteva legături către puținele locuri virtuale în care a lăsat urme.
Mozaicul literar britanic inmanuncheaza o selectie de articole publicate intr-un interval de mai bine de zece ani in revista „Luceafarul“, editata de Uniunea Scriitorilor.
Aceste pagini incearca sa infatiseze momente importante ale literaturii engleze contemporane, o serie de personalitati considerate „repere“, adevarati „clasici“ ai literaturii engleze din secolul XX si volume incununate cu importante premii.
„Umbra clasicilor“ – a doua sectiune a cartii prezinta editii, exegeze sau biografii literare recente, lucrari dedicate clasicilor, care s-au bucurat de aprecierea unanima a criticii britanice.
Page 78 (printed version) in The History of Modern Languages in the Bucharest University of Economic Studies.
Virgil Lefter left us in January 2019, at the age of 77. Discretly – much as he had lived his whole life, but leaving behind a rich contribution to the Romanian cultural life. Not even a candle, a flower, and an obituary were laid for him in the sad corner of the lobby of the Mihai Eminescu building in ASE Bucharest, where he had spent an admirable professional life, albeit modest and sober.
Memory is short, and the professional memory of academics, most often extremely utilitarian, even shorter.
The few following thoughts attempt to keep alive in the collective memory the image of a Virgil Lefter who, over the years, enjoyed an elite intellectual life, beyond the extremely diverse, absurd, and contradictory institutional requirements. A distinguished intellectual.
I knew him as an extremely polite man, with a fine sense of humour, who did not want to abuse anyone’s time or impose his ideas on an accidental audience, as it often happens to us in the academia. Of course he did not have, as far as I know, any email address, cell phone or social media account.
LEFTER Virgil (b. 1942). Associate professor, until retirement, of the Germanic Languages Department of ASE Bucharest. An avid commentator of the Anglo Saxon literatures in the specialized magazines. . BOOKS: Între rațiune și sensibilitate. Preromantici români și englezi (“Between rationality and sensibility. Romanian and English Pre-Romantics”), Editura Universitară, București, 2004; Mozaic literar britanic (“British Literary Mosaique”), vol. I, Lucman, București, 2005; Dicționar de proverbe englez-român, român-englez (“English-Romanian, Romanian-English Dictionary of Proverbs”), Lucman, București, 2007. TRANSLATIONS: Agatha Christie, Misterul de la Sittaford (“The Sittaford Mystery”), Univers, București, 1977; George Meredith, Suferințele lui Richard Feverel (“The Ordeal of Richard Feverel”), Univers, București, 1981; George Meredith, Lordul Ormont și Amintasa (“Lord Ormont and His Aminta”), Univers, București, 1986; Jane Austen, Epistolar. Lady Susan (“Lady Susan”), Univers, București, 1991.
This paragraph says a lot about the painstaking activity of the translator before the age of translation apps, of Google translate, and of software used by the big, economically powerful publishing houses, to offer various dictionaries to the public. Life had a different structure, but professionalism had the same performance criteria as ever, and only some of us can fulfill them. Virgil Lefter could.
I had the pleasure to talk a few times on the phone with Virgil Lefter. We had a small ritual before the winter holidays. He would send me a Christmas greeting card, along with either carols, a book under his supervision or an article. I would call him, on the landline of course, to thank him. And we would talk about… life.
Some links towards the few virtual places on which he left a mark.
The British Literary Mosaique comprises a series of articles published in more than ten years in the “Luceafarul” magazine (approximately “The Evening Star”), edited by the Writers’ Union. These pages attempt to portray important moments of contemporary English literature, a series of “referential” personalities, true “classics” of the 20th c. English literature and volumes crowned with many awards. “Umbra clasicilor” (“The Shadow of the Classics”), the book’s second section, presents editions, exegeses or recent literary biographies, works dedicated to classics, which enjoyed the unanimous appraisal of British criticism.- http://www.elefant.ro/carti/carte/biografii-si-memorii/teorie-si-critica-literara/mozaic-literar-britanic-vol-i-194421.html
Virgil Lefter, Un prozator de excepție: Ian McEwan (“An exceptional prose writer: Ian McEwan”), în Luceafărul, nr. 8, 21 februarie 1993, p. 14
Virgil Lefter, Dicționar de proverbe român-englez (“Romanian-English Dictionary of Proverbs”), București: Editura Științifică și Enciclopedică, 1978, 165 p. ; 19 cm. https://catalogue.nla.gov.au/Record/1163214
The dictionary comprises over 5,000 proverbs, the basic fund of the English paremiological literature. Each proverb is accompanied by translation and its Romanian equivalent, as well as references to the great English writers who used it in their works. Moreover, the dictionary contains references to Shakespeare’s works – act, scene, verse – where such proverbs appear. The work is addressed to a large category of readers – pupils, students, professors, translators, researchers – generally, everyone trying to learn or to perfect their knowledge of English. (…) cover 4. A vast bibliography, especially the Oxford English Dictionary of Proverbs. (Andrei Călinoaia)
Page 142 (printed version) in The History of Modern Languages in the Bucharest University of Economic Studies.
