De 1 Martie am primit câteva mărțișoare minunate. Unul este făcut de o doamnă pe care o admir pentru că, pe lângă darul minunat de a folosi cuvintele într-un mod magic, are și o dexteritate manuală uluitoare. Am mai scris aici despre creativitatea ei și mă bucur că mi-a trimis mărțișorul creat de ea din frunze, licheni, acrilice și ce a mai avut la îndemână.
Al doilea mărțișor l-am primit de la revista Leviathan care mi-a publicat o povestire scurtă. Face parte din încercările mele de a scrie “neștiințific” despre viața în universitate. Unde mi-am petrecut, și continui s-o fac, peste 30 de ani ca profesoară. Fără să mai țin cont de propria mea studenție, nu de alta dar nostalgia pare să fie luată în derizoriu, dacă nu chiar condamnată azi.
Mulțumesc Leviathan pentru această bucurie.
Dacă povestirea este mai greu de citit, mâine voi publica textul ca atare, nu scanat din revistă.
