ROMANA

Educație, ROMANA

Educație și inovație

Posted on

Fără educație nu existăm. INACO, la trei ani de existență, pariază pe educație. Continuă și  accelerată. Și pe inovație. Este extrem de motivant să fiu parte din povestea INACO. Și să pot vorbi semnificativ cu oameni minunați. Și toți voluntarii și prietenii INACO sunt minunați fiecare în felul lui.

La aniversarea de trei ani de INACO, la Diverta Lipscani, am întâlnit mulți oameni minunați. Din cele mai variate domenii și grupe de vârstă. Ba chiar mi-am revăzut unul dintre studenții internaționali pe care i-am avut la master și care are o frumoasă carieră de afaceri în România.

Dar cea mai impresionantă poveste pe care am ascultat-o a fost spusă de Cornel Amariei. Povestea lui o știam dinainte. Faptele le găsim pe internet.

Unul din cei trei români care au apărut vreodată în Forbes. Cornel a fost nominalizat ca una dintre cele mai influente 10 persoane sub 30 de ani din Europa. Ce face acum? Este șef de inovație la Continental Automotive. Ce a făcut în cei 27 de ani de existență? A dezvoltat produse/aplicații pentru care a obținut peste 50 de brevete pe an. Printr-un start-up, a dezvoltat „ochelarii” pentru nevăzători. A publicat o carte în engleză care se vinde în peste 30 de țări, a călătorit în 40 de țări, iar în timpul liber cântă la chitară și învață să piloteze avioane.

Ce nu se vede pe net atât de ușor: naturalețea, calitățile de vorbitor în public, arta remarcabilă prin care te face să-i admiri pasiunea, curiozitatea și dorința de a rezolva probleme acute pentru oameni, dar și să-ți aduci aminte cu disperare că un sistem ca cel românesc nu permite celor care se nasc aici să-și realizeze potențialul uman decât în proporție de 60%. Ce țară este cea în care părinții unui tânăr cu o medalie de aur la gât nu-i pot oferi o masă la restaurant? Este una din poveștile pe care a spus-o seara trecută cu o voce neutră, și a trecut repede mai departe. Pentru un om cu palmaresul lui este deosebit de modest. Smerenia în acțiune.

Revenind la aniversarea INACO. O aniversare de suflet. Sigur că în spate se ascunde multă muncă. Nu poți realiza ce s-a realizat la INACO decât prin pasiune și muncă. 4 SMART Laburi până în prezent. Un Ghid al Meseriilor Viitorului în două ediții. Sute de traininguri. Proiecte de cercetare. Campanii de advocacy…

Și mai ales – pariul pe educație. Cum spune Andreea Paul, președintele INACO: “Știu că ne-am obișnuit să dăm vina unii pe alții pentru modul în care arată educația la noi, pentru cum arată România în ansamblu. Dar școala este a noastră, a comunității locale, iar România tot a noastră. Modul în care arată depinde chiar de noi.”

ANTREPRENORIAT. LEADERSHIP. AFACERI, Educație, GANDIRE CRITICA, ROMANA

Inteligență artificială, educație și supraviețuire

Posted on

Acest text a fost scris pentru asociația INACO – Inițiativa pentru competitivitate. Îl găsiți aici și mai jos.

Suntem asaltați continuu de știri dramatice, false sau reale are mai puțină importanță, important este să ne agațe atenția suficient pentru a da clic pe ele și a contribui, adesea involuntar, la succesul unui proiect despre care adesea nici nu suntem conștienți. Eventual, mult mai târziu, aflăm că am fost manipulați, atrași, agățați de troli sau alte creaturi generate de cei pricepuți la scris coduri, sau alți algoritmi, sau … ceea ce am început să numim din comoditate cu prescurtarea atotcuprinzătoare IA – inteligența artificială.

Acum vreo 2 săptămâni la Davos, la Forumul Economic Mondial, unde se-ntâlnesc bogații și puternicii lumii pentru a dezbate problemele critice ale omenirii, antropologul Yuval Noah Harari a oferit câteva „adevăruri usturătoare”. Iată pe foarte scurt ce a spus Harari.

Societatea omenească are mult prea multe probleme în prezent și este dificil să ne concentrăm pe cele mai critice pentru a le rezolva. Dar trei reprezintă chestiuni de supraviețuire. Ele sunt, în opinia lui Harari, războiul nuclear, colapsul ecologic și perturbarea tehnologică. Primele două sunt deja bine cunoscute, dar perturbările provocate de tehnologie nu sunt încă suficient de bine înțelese. Tehnologia în sine este un instrument neutru, dar utilizatorii ei sunt oameni suficient de diverși pentru a ne imagina scenarii diverse. De la o lume minunată în care inteligența artificială va permite oamenilor să trăiască așa cum își doresc și sunt capabili să viseze, adică să-și împlinească potențialul uman, la coșmarul unei omeniri în care roboții iau decizii pentru sclavii umani, variantele sunt multiple în funcție de educația și gusturile scenariștilor și de publicul țintă pe care și-l doresc.

Harari consideră că perturbările tehnologice pot schimba chiar semnificația vieții omenești așa cum o știm azi în special prin crearea unei clase globale de oameni inutili, dar și al unui nou tip de colonialism bazat pe puterea datelor și pe dictaturile digitale.

Avertismentul usturător (blistering warning) al lui Harari, pe care Google translate (exemplu de IA în acțiune) îl traduce ca “avertisment fulgerător”, este extrem de provocator și ar trebui să dea de gândit nu doar fiecăruia dintre noi ci, în primul rând, decidenților noștri politici.

De ce? Pentru că România este deja o colonie neinvadată de armate tradiționale, ci de entități care, odată cu utilitățile principale, cu majoritatea serviciilor bancare și sanitare. ne-au luat și datele care se generează prin utilizarea lor. Ce spune Harari se pare că este atât de important că lumea îl ascultă și The New Yorker îi dedică un articol probabil mult prea lung pentru a fi citit de multă lume azi. În el Harari este citat ca declarând unui reporter ucrainian că “Libertatea depinde într-o mare măsură de cât de mult te cunoști pe tine însuți și trebuie să te cunoști mai bine decât, să zicem, guvernul sau corporațiile care încearcă să te manipuleze.”

Dar nu este oare cunoașterea de sine elementul cheie al oricărei educații semnificative? Și, de altfel, n-a fost dintotdeauna? Începând cu oracolul din Delphi și până la analiștii de success ai secolului XXI majoritatea programelor de succes au această premiză la bază. Și nu trebuie prea multă demonstrație pentru a sublinia că instruirea, procesul educativ așa cum îl știm azi în marea majoritate a instituțiilor publice de învățământ, are o mare influență asupra șanselor de dezvoltare ale persoanei. Sigur că discuțiile despre educația din România sunt continue și, ca peste tot în lume, tendențioase. În funcție de categoria socială și profesională a opinenților și a accesului lor la informații. Stați așa. Am zis informații? Nu sunt ușor de găsit, mai ales cele referitoare la elevi, studenți, absolvenți, dar și profesori, personal administrativ. Nu sunt imposibil de găsit, dar sunt bine ascunse și, unele, nu sunt disponibile public. Nici contra cost. Despre transparența sistemului ce să mai vorbim. Și pentru că sunt constant atenționată de colegi, prieteni, studenți sau cunoștințe că sunt alarmistă, că văd doar partea goală a paharului educațional, că olimpicii noștri, sau toți cei care s-au pregătit în România și au emigrat în căutarea unor șanse mai bune decât în propria lor țară, iar acum sunt povești de success în economii avansate sau mai puțin avansate, și dovedesc, nu-i așa, cât de bun este sistemul de educație din România și, da, mai există și rateuri, dar unde nu există – haideți să ne uităm la cifre.

Să ne uităm la date, nu la opinii, nu la ce spune lumea pe Facebook sau Whatsapp sau pe unde mai umbăm fiecare dintre noi. Și da, asta include și ce spun eu. Verificați, nu luați de gata! Știrile false (fake news) așa se construiesc!

Ce spun datele? Colegii mei de la INACO au participat ieri, 11 februarie 2020, la dezbaterea raportului Băncii Mondiale (BM) dedicat României și intitulat “Piețe și oameni”. Ce spune Andreea Paul, președintă INACO și, mai ales, părinte al unei copile extrem de dornică să învețe și să facă lumea mai bună? “Cea mai șocantă concluzie este că un copil născut în România atinge doar 60% din potențialul său de productivitate odată ajuns adult, în mare parte din cauza educației. Simțeam cu toții că sunt multe lucruri care nu merg bine în educație, dar când auzi o astfel de evaluare te trec toți fiorii. Este vorba de copiii noștri, de copiii României!  Este vorba de viitorul nostru! Ne tragem singuri frâna de mână.”  

Revenid la date, cele din Raportul BM ne arată că 40% dintre elevii români în vârstă de 15 ani nu obțin competențe de alfabetizare minime și doar 15 % din populația de vârstă activă a terminat învățământul terțiar. Cu alte cuvinte, ceea ce spun și angajatorii din România – este foarte greu să găsești capital uman adecvat ofertei de muncă a firmei tale, sau mai simplu nu avem oameni suficient de calificați pentru a munci eficient.

Ce mai spune Raportul BM? Că educația românească se luptă (da, da cu frâna de mână trasă sau, dacă vreți, legată de mâini și de picioare de reglementări care fiecare separat sunt probabil bune și necesare, dar împreună și fără pregătirea din timp a sistemului, crează haos) să ofere abilitățile necesare economiei și societății (p. 113). Există o deconectare între angajatori, muncitori și ofertanții educaționali ceea ce face ca sistemul de învățare pe parcursul vieții să fie fragmentat și, ca atare, nefolositor. Există o listă lungă de cauze pentru această situație pentru cei interesați. (Capitolul 6 al Raportului).

România a cunoscut o creștere economică impresionantă în ultimele două decenii, veniturile pe cap de locuitor ale țării crescând de la 26 % față de media UE în 2000 la 63 % în 2017. Dar baza acestei creșteri este tensionată din cauza, zice BM, a două componente structurale esențiale și indisolubil legate: piețele și oamenii. BM trage un semnal de alarmă subliniind că dacă România își propune să crească în continuare trebuie să abordeze 1) defectele pieței și 2) barierele care-i împiedică oamenii să-și atingă potențialul propriu, capacitatea de a participa și de a beneficia de creșterea economică a țării (p. 133).  Cu alte cuvinte, România tebuie să-și rezolve problemele de competitivitate și de educație.

Și dacă n-am fost suficient de explicită, la pagina 138 Raportul BM spune limpede: decalajul dintre atingerea potențialului uman în România este de 60% față de UE (100%) și este asociat direct cu o lipsă de calitate în educație (p. 138).

Revenind la ce spunea Harari la Davos, poate mai indirect decât am făcut-o eu aici, lipsa educației competitive poate duce la generarea și acceptarea unor decizii care pun în pericol, pe termen din ce în ce mai scurt, supraviețuirea noastră ca specie. Nu a lumii, lumea va continua să existe și fără noi. Poate șobolanii vor reuși să reconstruiască civilizația și vor învăța din greșelile noastre ale oamenilor.  Dar, încheie Harari optimist, “îmi doresc foarte mult să ne bazăm pe liderii adunați aici, și nu pe șobolani.”

Iar eu îmi doresc, alături de mulți alți părinți și bunici, alături de colegii mei din toate formele de învățământ, să reușim să stăm de vorbă fără patimă unii cu alții, să nu arătăm cu degetul și să căutăm vinovați, ci soluții. Să putem oferi copiilor și nepoților noștri educația necesară pentru meseriile viitorului și șansa de a învăța fiecare dintre ei în Smart Labs 4.0 (laboratoare inteligente) în fiecare școală din țară.

GANDIRE CRITICA, LECTURI, ROMANA

Brexit – încontro?

Posted on

Tragedie,  dramă sau comedie – în funcție de punctul nostru de vedere. S-a scris prea mult despre Brexit. Și totuși, articolul ăsta m-a impresionat mai mult decât m-am așteptat.

Ce mi se pare foarte relevant este că autorul, Roger Cohen, consideră Brexitul “un act de imaginație, inspirat de un trecut imaginar, purtat înainte de nemulțumiri greșit direcționate, ridicat în slăvi de un viitor imaginar. Vremea lipsei pedepselor este și vremea iluziilor supra-accelerate de platformele sociale.” Și ca și cum ar prelua problematica din alte părți ale lumii, Cohen continuă să explice cum problemele britanice reale au fost explicate de susținătorii Brexitului prin apartenența țării la UE. Și dacă “inegalitatea, infrastructura deficitară, investițiile reduse și școlile neadecvate” sunt probleme reale pentru societatea britanică ce putem spune noi, aici în România, despre aceleași chestiuni? Tiparul este același: vina nu este a noastră, a politicienilor noștri, vina este a altora.


Photo by Markus Spiske on Unsplash

Și versurile lui W.H. Auden scrise În Memoria lui W. B. Yeats sunt tulburătoare. 

 În întunericul de coșmar
 toți câinii Europei latră,
 Și națiunile-n viață așteaptă,
 Fiecare sechestrată de propria-i ură;
 Din fiecare față umană se holbează
 Dizgrația intelectuală
 Și valurile de milă se-ntind
 Cuprinse și înghețate în fiecare ochi.

Și desigur citiți Comentariile. Nu toate 402, doar pe cele selectate de NYT.

ROMANA

Cultura națională, cultura generală și bunăstarea noastră spirituală

Posted on

15 ianuarie marchează în fiecare an, începând din 2009, Ziua Culturii Naționale și coincide cu ziua de naștere a lui Mihai Eminescu. Anul acesta se împlinesc 170 de ani de la nașterea lui Eminescu.

Am avut bucuria să particip la sesiunea festivă organizată de Academia Română „Sincroniile europene ale culturii române“ dedicată Zilei Culturii Naționale. Un eveniment deosebit prin participarea unui public numeros, dar și impresionant prin diversitatea profilelor celor preezenți. Pentru prima dată am văzut la un astfel de eveniment elevi și studenți, ba chiar am prins frânturi de conversații: V-a plăcut? A fost interesant, nu?!  Ce ziceți?

Dacă există tineri în sală este un semn bun. Mai ales că nu au stat lipiți de ecranul telefonului. Au urmărit ce se-ntâmpla în jur. Și au fost și câteva scene insolite: se pare că unii dintre cei prezenți ar fi vrut să se vorbească doar despre Eminescu, Prin urmare un domn cu o eșarfă tricoloră, la câteva scaune distanță de mine, i-a strigat cu toată puterea, oarecum ca pe stadion, “vorbiți despre Eminescu” președintelui Academiei Române, iar când ministra educației a pomenit numele poetului pe un ton oarecum dramatic, așa cum vorbești elevilor ca să-i impresionezi, domnul respectiv a început să aplaude frenetic.

Sesiunea a fost moderată de Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, care a fost o gazdă perfectă prin naturalețe, politețe și rezolvarea firească a unor mici inadvertențe apărute natural în astfel de cazuri, mai ales într-o cultură spontană ca a noastră. S-au citit mesaje de salut și s-au rostit alocuțiuni. Aici se află comunicatul de presă al Academiei române și aici programul evenimentului.

Apoi au luat cuvântul academicienii: Eugen Simion, președintele Secției de filologie și literatură, cu prelegerea „Naționali cu fața spre universalitate“, Nicolae Breban cu „Existența prin cultură“, și Răzvan Theodorescu, vicepreședinte al Academiei Române, cu prelegerea „Despre o sincronie europeană a vechii culturi românești“. Manifestarea s-a încheiat cu un moment eminescian susținut de actorul Dorel Vișan care a ales să rostească un fragment dramatic din piesa Decebal. A recitat cu o voce puternică, vibrantă emoționând sala.

Un eveniment cu adevărat memorabil.

ENGLISH, ROMANA

Ultima zi din 2019 – The last day of 2019

Posted on

Cum a fost 2019 pentru mine și ai mei? Cum a fost, adică, lumea mea în 2019? Frumoasă. Nu perfectă, nu ușoară de acceptat, nu întotdeauna plăcută, nu adesea așa cum mi-am dorit-o sau mi-am imaginat-o, dar frumoasă și, în cele din urmă, minunată. De ce? În primul rând pentru că a existat! Și asta înseamnă că am existat noi care i-am dat sens. Iar eu am ales să-i dau un sens bun și frumos. Chiar dacă …

Cum va fi 2020? Habar n-am, dar pot spera! Și sper, ca-ntotdeauna, că lumea va fi mai bună și mai frumoasă. Nu sunt prea multe semne, sau poate nu le-nțeleg eu, dar așa vreau să mă uit la noua lume care se chinuie să se nască sub ochii noștri. Și vreau să cred că dacă ochii noștri sunt învățați să vadă lucrurile frumoase din lume, încet – încet și lumea va deveni mai frumoasă. Pentru tot mai mulți oameni, de peste tot, pentru animale și plante, pentru ape și uscaturi, pentru Pământ și … pentru noi toți.

How was 2019 for me and my own? In other words, how was my world in 2019? Beautiful. Not perfect, not easy to accept, not always pleasant, often not as I wished for or imagined it to be, but beautiful and, eventually, marvelous.  Why? Mainly because it was! Which means that we were around to give it meaning. And I chose to give it a good and beautiful meaning. Even if …

How will 2020 be? I have no idea, but I can hope! And, as usual, I hope that the world will be better and more beautiful. There aren’t enough signs for that, or maybe I cannot read them, but this is how I choose to look at this new world that is striving to emerge under our very own eyes. And I want to think that if we learn to look at the world with good eyes and to see its beauty the world will, slowly, very slowly, become more beautiful. For more and more people, from all over the world, for animals and plants, for waters and continents, for the Earth and … for all of us.

ENGLISH, ROMANA

Emailuri poluante? – Polluting emails?

Posted on

Da, da! Emailurile sunt și ele poluante. La fel ca marea majoritate a activităților umane. Nu, n-am știut nici eu. Probabil ar fi mai corect să spun că nu m-am gândit cu adevărat la așa ceva. Dar, iată că alții o fac.

Mailurile de mulțumire poluează planeta?!? Noi românii suntem prin definiție prietenoși cu mediul!!! Asta se referă la britanici – probabil cei mai politicoși oameni de pe planetă!

  • Un email mai puțin pe zi ar putea reduce emisia de carcbon a Marii Britanii cu echivalentul a 16.433 de tone adică, de exemplu, cam 81.000 de zboruri Londra – Madrid.
  • 71% dintre britanici nu s-ar supăra dacă ar primi mai puține mailuri de mulțumire dacă asta ar ajuta salvarea mediului

Ce putem face prin urmare? Cum spuneam, nu noi românii!!! Noi nu suntem în pericol – doar suntem frate cu codrul de când ne știm! Mă rog cei care mai știu chestia asta!!!! Și oricum majoritatea nu trimitem “mulțumiri”! Dar cei care o fac, indiferent unde locuiesc, sunt sfătuiți să se gândească mai bine. Și dacă persoana lucrează alături, poate chiar la biroul de lângă tine, ridică-te, fă câțiva pași și spune personal “Mulțumesc”! “Mulțumesc” personal!?! Ce tare! Da, personal, adică în carne și oase! Beton, meserie, și alte chestii marfă!

Oh, yes! E-mails are themselves polluting. As most human activities! Unfortunately. I didn’t know that myself. Or, probably it’s better to say I never really thought of that! Luckily, others do.

‘Thank you’ emails are polluting the planet? And this is about Britain – probably one of the most polite countries in the world!

  • one less email a day could reduce Britain’s carbon output by 16,433 tonnes equivalent of more than 81,000 flights from London to Madrid
  • 71% of Britons wouldn’t mind fewer ‘thank you’ emails if it helped the environment

What can we do therefore? Not, we Romanians – there’s no danger here. Most of us don’t send thank you emails or notes anyway. But those who do, no matter from where they are, are advised to think better. And if the person is next door or even next desk just walk over and say “Thank you” in person. Cool, isn’t it!?! In person. Wow!?!

 

 

ENGLISH, ROMANA

Înainte de Crăciun – Pre-Christmas

Posted on

Ce este o echipă? Pentru mine, acum, este ca un concert și sper, în timp, să se transforme într-o simfonie. Așa m-am simțit aseară în echipa INACO – ca într-un concert de Crăciun. De ce? Pentru că suntem o echipă de profesioniști minunați, conduși cu entuziasm și pasiune de dirijoarea noastră Andreea Paul, care selectează constant partituri noi și provocatoare, dificil de interpretat adesea, dar cu un succes garantat la publicul larg al societății românești prin temele acut importante pentru noi toți. În diversele noastre proiecte avem roluri clare,  învățăm lucruri noi pe care le punem în practică, pentru că practica socială este cea pe care vrem s-o schimbăm în mai bine. Avem relații între noi de o calitate deosebită pentru că ne conduc nu orgoliile personale, o da, avem destule mulțumim, cât scopurile mai ample pentru care ne-am reunit și la care fiecare, în felul nostru, vrem să contribuim. Și când am interpretat ultimele note ale unei partituri de proiect care ne-a “întins și antrenat” competențele, performanțele și ne-a făcut mai buni ca oameni, sărbătorim succesul ca echipă, împreună cu dirijoarea noastră. Crăciun binecuvântat și An Nou Fericit!

What is a team? For me, now, a team is as a concert which I hope is going to change into a symphony. That’s how I felt last night in the INACO team – as in a Christmas concert. Why? Because we are an amazing team of professionals, led enthusiastically and passionately by our conductor Andreea Paul, who constantly selects new and challenging parts, often difficult to interpret, but with guaranteed success for the general public of the Romanian society through their crucially important themes for all of us. In our various projects we have clear roles, we research and learn new things and also implement them, because it is social practice that we care for and want to change for the better. We have great relationships because we are not driven by our personal pride or rather arrogance, oh yes, we have enough of that, thank you, but we have greater goals to care for and to contribute to. And when we have interpreted the final notes of a project sheet that has “stretched and trained” our competences, our performances and changed us into better people, we celebrate our success as a team, together with our conductor. Merry Christmas and A Happy New Year!

ROMANA

Blockchain – de ce și pentru cine?

Posted on

Vorbim tot mai mult despre blockchain. Cu ceva timp în urmă am și scris ceva despre ceea ce se numește tehnologia încrederii. Într-o lume tot mai plină de falsuri și manipulare blockchainul promite siguranță.

Numai pentru cei care înțeleg despre ce este vorba, cu alte cuvinte sunt educați. Mai multe detalii aici.

Dezbatere organizată de ASE, CCREI, Modex și INACO, 13 noiembrie 2019, Aula ASE.
Dezbatere organizată de ASE, CCREI, Modex și INACO, 13 noiembrie 2019, Aula ASE.

ROMANA

Comunicare 4.0 sau o carte cu 31 de autori

Posted on

Păi, ce … aia-i carte? Mda, poate că este, poate că nu este! Cine suntem noi autorii să judecăm? Răspunsul stă la dumneavoastră, cititorii! Dacă va fi citită, da, putem vorbi de o carte!

Sau … poate nu! Citim azi atât de mult, citim constant pe telefoane, oriunde ne aflăm, pe ecranele în fața cărora ne petrecem tot mai mult timp, da, chiar liber, nesiliți de constrângerile unui proiect sau ale unui angajator! Dar nu vreau să explorez idea de carte, deși desigur merită făcută.

Vreau să vorbesc despre cartea noastră. Pentru că noi avem o carte: adică un obiect fizic, destul de atrăgător, destul de voluminos, destul de impozant – aș zice spre vreo 750 grame, adică un text (aici este o cu totul altă poveste) la care pe lângă autori  au lucrat cei din Editura ASE, apoi cei care au tipărit cartea, cei care au fost martori la lansarea ei la Târgul de carte Gaudeamus pe 24 noiembrie 2019. Afișul anunțând lansarea și numele celor care au avut amabilitatea și plăcerea să vorbească despre carte este mai jos.

Și s-au spus cuvinte frumoase, cuvinte pline de emoție, cuvinte care ne-au răsplătit pe noi, autorii, și restul echipei pentru efortul susținut și adesea iritant de a face ca această carte să apară. Și iată că a apărut! M-am sculat azi dimineață cu o lipsă acută a unei presiuni care a fost cu mine câteva luni și care, acum, a dispărut brusc.

De acum înainte această carte va avea viața ei, independentă de a noastră, dar legată intim de noi. O carte de acest tip este, așa cum au spus și vorbitorii de ieri, importantă și necesară pentru că adună o experiență esențială a 31 de autori diverși ca formație, dar uniți de specificul domeniului comun: comunicarea în afaceri internaționale! Și așa cum spunea ieri Andreea Paul, Președinte INACO, fiecare putem fi participanți la afacerile internaționale care au o mare diversitatea formală și geografică, mai ales azi în era inovării și creativității accelerate! Și cum spunea și Daniela Palade Teodorescu, jurnalistă cu mare experiență, este o carte importantă pentru că prezintă structurat, cu exemple utile și, mai ales, relevante României de azi competențe practice de care avem nevoie toți, în orice moment al vieții. Iar Dumitru Miron, exprimând în mod personal și inconfundabil experiența sa de lector autentic al cărții, a subliniat că este o carte care clarifică, mobilizează, invită la reflecție dar și ridică probleme legate de cel mai potrivit mod de comunicare într-o lume aflată într-un exponențial proces de digitalizare și de căutări ale unui nou model de business.

Restul a fost o mare emoție și imaginile redau mai simplu aceste emoții decât cuvintele.

Muțumiri tuturor celor care au fost prezenți și, mai ales, cititorilor prezenți și viitori care ne vor ajuta să îmbunătățim această carte.

ANTREPRENORIAT. LEADERSHIP. AFACERI, ROMANA

Microsoft Tech Day

Posted on

Ca membră INACO primesc adesea invitații la diverse evenimente extrem de importante, iar alegerea participării devine din ce în ce mai dificilă. Când Andreea Paul, președinta INACO, ne-a transmis invitația de a participa la Microsoft Tech Day am acceptat după ce am consultat programul evenimentului. Era clar un eveniment important pentru oricine se ocupă de comunicarea profesională în lumea de azi și, mai ales, pentru cei care suntem implicați în proiecte ca Ghidul meseriilor viitorului  sau Smart lab.

Prin urmare, după ce am urmat pașii din scrisoarea de invitație scrisă frumos în limba română și având toate datele necesare pentru a face accesul cât mai simplu și mai prietenos, iată-mă dis de dimineață (ei, adică pe la ora 8) azi 24 octombrie 2019, în drum spre a treia ediție a Microsoft Tech Day, la Palatul Parlamentului, Sala Al.I. Cuza.

Ce este Microsoft Tech Day? După denumire este clar un eveniment pentru industria hi-tech care reunește anual lideri semnificativi care pun în discuție tendințele definitorii ale lumii de azi: inovația tehnologică și transformarea digitală. În România evenimentul este la a treia ediție, dar în alte părți ale lumii el poate avea o tradiție mai îndelungată. De exemplu, în Suedia au avut loc deja 10 ediții. Ce se-ntâmplă la un astfel de eveniment? Și chiar este un eveniment dacă luăm în considerare numărul de participanți: peste 700 la București azi sau 2073 de participanți anul trecut în Suedia la 105 sesiuni, cu 39 de expozanți și 103 vorbitori.

Atracția evenimentului de azi a fost Brad Smith, Președintele Microsoft, aflat pentru prima dată în România dar pregătit cu exemple locale elocvente și relevante înglobate într-o prezentare care a ridicat multiple întrebări semnificative. Brad Smith a fost prezentat publicului de Violeta Luca, General Manager, Microsoft România. Luca a vorbit ea însăși frumos, poate prea vizibil dependentă de prompterul din față, dar fluent și convingător. După ce a început prin a ne saluta în română, a trecut la engleză subliniind misiunea Microsoft România de a produce valoare prin augmentarea capabilităților umane.  Și a reușit să facă o frumoasă comparație între tehnologie și vioară, instrument la care a cântat, pentru a sublinia că nici un instrument, nici o tehnologie nu sunt în sine nici bune, nici rele decât în măsura în care utilizatorul le folosește într-un anumit mod și pentru un anumit scop.

Brad Smith ne-a prezentat problematica globală a industriei de tehnologie și ne-a atras atenția că suntem într-un punct critic al evoluției tehnologice, în care  întrebarea esențială este nu ce poate face tehnologia, întrebarea corectă este ce ar trebui să facă. O discuție deosebit de importantă pentru că prin ea putem evalua cum se va dezvolta societatea în viitor. Cu alte cuvinte, Brad Smith ne atrage atenția asupra moralității necesare organizațiilor, asupra faptului că pe lângă viziune, strategie și execuție, organizațiile de azi au nevoie de curaj, imaginație și dorința de a se dezvolta spre un bine mai larg decât al propriilor investitori. Și, în treacăt și fără să insiste, ne prezintă cartea proaspăt lansată luna trecută: “Tools and Weapons: The Promise and the Peril of the Digital Age” scrisă împreună cu Carol Ann Browne.

Sesiunea plenară a fost închisă de Daniel Rusen, Director de Marketing și Operațiuni al Microsoft România. O prezentare interesantă, evident mult mai tehnică, în jurul platformei Azure și a tehnologiei Cloud, dar nu numai, care n-a ocolit nici ea problemele fundamentale ale democratizării inteligenței artificiale și a provocărilor pe care le avem de rezolvat în viitor.

O zi deosebit de utilă, în care am învățat mult.