ROMANA, Uncategorized

IN-UTILITATEA COMUNICĂRII ȘTIINȚEI ÎN LUMEA GLOBALĂ?

 

În acest eseu voi încerca să explorez unul din paradoxurile locale ale utilității comunicării academice, respectiv comunicarea rezultatelor cercetării științifice. Voi folosi termenul de comunicare a științei, ca fiind mai convenabil prin conciziune și precizie, pentru a mă referi la acest sub-domeniu al comunicării academice. Și voi încerca să descriu elementul paradoxal care constă, din punctul meu de vedere, în faptul că în România, ca de altfel și în alte părți ale lumii, există un consens asupra importanței și relevanței comunicării științei către cât mai mulți purtători de interese, dovadă cerința expresă de diseminare a rezultatelor proiectelor de cercetare, și în același timp există o ignorare sistematică, aproape universală pentru a dezvolta și îmbunătăți abilitățile și tipurile de comunicare, de a educa atât comunicatorii cât și publicul țintă căruia îi este destinat actul comunicațional.

LIMBA SI COMUNICARE, ROMANA

Eu SRL sau Brandul personal

Sunteți pe Facebook, LinkedIn, Twitter, Instagram, Google+, WhatsApp, YouTube, etc. etc.? Cum? Ce vede lumea când vă caută? Credeți că nu vă caută decât prietenii? Cei care vă cunosc deja bine? Mai gândiți-vă!

Nu sunteți pe nici o rețea socială? De ce? Aveți vreo problemă? Nu vreți să știe lumea nimic despre dumneavoastră? Nu vă pasă ce cred oamenii? Nu-i treaba nimănui! Nu …?! Toate astea sunt motive bune, dar nu pentru cei care vor să aibă o carieră, ba mai mult vor să aibă succes în carieră, să se remarce în organizația în care lucrează deja, să-și promoveze afacerea, produsele, să atragă clienți și să-i păstreze. Sau dacă sunteți liber profesionist … dar nu, ei cunosc deja foarte bine puterea și importanța brandului personal, pe care poate-l numesc altfel – renume, reputație, faimă, celebritate, popularitate, imagine, autoritate, valoare de piață, etc. etc.

ROMANA, Uncategorized

Privesc înainte cu optimism

Articol apărut în revista Avantaje, Noiembrie 2014, nr. 231.

Vârsta este o chestiune în primul rând culturală. Nu spun o noutate. Fiecare cultură are propriile repere în a defini vârstele și modul în care oamenii ar trebui să se comporte pentru a se adecva la standardele de comportament care sunt atașate unei anumite categorii de vârstă. Eu am 62 de ani și mi se pare că sunt foarte tânără pentru că întotdeauna am crezut că tinerețea este o stare de spirit, nu de atestare documentară. Întotdeauna m-am considerat o persoană activă fără a face eforturi deosebite în acest sens, fără a face sport în afară de cel pe care simt nevoia sa-l fac pentru a-mi menține trupul în stare de funcționare, fără a investi în tratamente sofisticate pentru a-mi întinde ridurile sau altele din aceeași categorie. Asta pentru că pe măsură ce am aflat mai multe în viață din cărți și studiu, dar mai ales din trăit și de la oameni mi s-a format convingerea că lucrurile naturale sunt mult mai sănătoase și, dacă nu există motive medicale, e mai bine să nu intervii asupra organismului tău. Natura este mai înțeleaptă ca noi și dacă avem grijă de adevărata noastră bogăție adică de corpul și sufletul  nostru pe care nu trebuie să le irosim, dar nici să le păstrăm sub clopot de sticlă de frica alterării atunci putem trăi fericiți. Majoritatea celor din jur m-au considerat și încă mă consideră o persoană dinamică, deși mie mi se pare că mă mișc mult mai încet și nu-mi ajunge ziua să fac tot ce mi-am propus.

LIMBA SI COMUNICARE, ROMANA

Conversații culinare

Vorbim mult și ascultăm puțin sau deloc pentru că ni se spune constant cât de important este să te faci auzit, să-ți exprimi opiniile și să-ți vinzi ideile, dar mai ales cât este de important să comunicăm lucrurile esențiale din viața noastră fără de știrea cărora universul n-ar putea să existe. Pentru că noi suntem cel mai important lucru în acest univers, toată lumea există pentru a ne simți noi mai bine, mai importanți, mai semnificativi, mai puternici, mai iubiți, mai atractivi, mai eficienți, mai atrăgători, în funcție de starea noastră socială și profesională și, mai ales, în funcție de mărimea și sofisticarea vocabularului activ pe care-l avem. Nu ne interesează decât propriul punct de vedere, nimic altceva nu pare să existe. Presiunile din presă, reclame, de pe internet, cele din educație (o spun cu mare regret) toate ne presează să vorbim, să spunem, să comunicăm. Și iată că am ajuns să facem acest lucru cu mare plăcere, chiar cu voluptate, deși sigur există și cei care cred că o fac dintr-o anume datorie de, evident, un tip mai înalt. Vorbitul, spusul, șueta, conversația, discuția (de fapt monologuri paralele) au devenit, dacă-mi permiteți, ca fast food-ul.Voi reveni asupra comparației.

LIMBA SI COMUNICARE, ROMANA

Conversații politicoase

Sunt românii politicoși? O întrebare nu foarte bine construită din punct de vedere conceptual, dar deosebit de eficientă dacă îmi propun să fac un grup de studenți să vorbească liber în condițiile în care nu vor neapărat să facă acest lucru. Există de obicei o primă reacție imediată, de tip persoană ofensată, în care mi se spune, evident pe un ton arțăgos, da, noi românii suntem politicoși, vă luați după străinii care cred c-au ajuns în junglă când vin în România și nu sunt toate lucrurile ca la ei, ce dumneavoastră nu sunteți politicoasă, adică ce vreți să spuneți, cum adică n-am fi politicoși, ce nu salutăm, nu spunem mulțumesc?  Și toate aceste reacții simultan, într-o zumzăială mai degrabă de viespi înfuriate decât de albinuțe harnice dornice să adune mierea câtor mai multor idei pentru a le dezbate, zumzăială pe care n-o poate înțelege ușor decât tot urechea unui român obișnuit să fie atent la 10 lucruri sau oameni simultan și probabil, să observe că dintr-un grup de 15 -20 persoane cărora li s-a pus această întrebare, aproximativ jumătate tac sau indică într-un mod non-verbal că ar dori să spună ceva, probabil diferit de opinia majorității. În funcție de situație și, mai ales, de componența grupului pot întrerupe zumzăiala fie întrebând în continuare fără să ridic vocea “este toată lumea de acord?” fie folosind vocea de la catedră care adesea trebuie să acopere zgomotul produs de libertatea de exprimare a studenților de azi, “vreau să vorbim pe rând și să ne ascultăm unii pe alții”.

LIMBA SI COMUNICARE, ROMANA

Dependența digitală

De ce în română despre un astfel de subiect? Pentru că am început să uităm că limba maternă crește și se dezvoltă doar dacă o folosim pentru a vorbi despre lucruri noi, nevorbite înainte. Pentru că nu existau. Dependența digitală a apărut, evident, după apariția digitalului. Care este explicat în https://dexonline.ro/definitie/digital ca printre altele în cibernetică: 1. Care este sau poate fi reprezentat prin cifre ori prin numere; 2. Binar, care nu admite decât două stări.

Pe când un dicționar online (alt cuvânt intraductibil în română, deși francezii zic fără jenă en ligne) anglo-saxon https://www.thefreedictionary.com/digitalzice, tot printre altele, următoarele:  2. Expressed in discrete numerical form, especially for use by a computer or other electronic device: digital information. (…) 6.Characterized by widespread use of computers: living in the digital age.

De ce această incursiune în înțelegerea unui termen? Pentru că dacă dăm pe Google dependenta digitala  găsim aproximativ 164.000 rezultate în 0,37 secunde. Dacă dăm, însă, digital dependence ghici câte rezultate găsim? Aproximativ 7.730.000 rezultate în 0,21 secunde probabil pentru că-i este mai ușor doamnei Google să caute în engleză și, pentru că iar evident, paginile în engleză sunt extrem de numeroase. Dar, pe de altă parte, da, diferența esta dată și de interesul față de același concept.

Și, acum devine oarecum interesant, dacă dăm digital addiction, descoperim aproximativ 10.600.000 rezultate în 0,48 secunde. Cu tematici care propun diferențe întredigital dependence și digital addiction. Ceea ce m-a făcut, evident, să caut adicție digitală și să descopăr că, adicție, apare în dexonline, desi foarte sumar, și discuțiile despre această tematică apar în spațiul virtual românesc destul de puțin: aproximativ 7.470 rezultate.

Prin urmare este loc de vorbit și stat la taclale, tăifăsuit, discutat, făcută o șuetă, și alți termeni din aceeași arie semantică, pe subiectul acestui text.

Dar de unde acest interes? Când mi-am pornit calculatorul azi dimineață, Mozzila m-a îndreptat către un post de pe blogul lor în care Manoush Zomorodivorbește despre nevoia de a ne plictisi.  În principiu și foarte pe scurt Manoush spune că este foarte important să ne plictisim pentru că în acele momente creierul intră într-o stare în care formează conexiuni neuronale noi prin care conectează ideile pe care le avem stocate în diverse zone și, astfel, rezolvă problemele pe care le avem. Ceea ce știam de la procesele gândirii creative. Etapa cea mai importantă și, în general, cea mai puțin practicată este incubația, adică etapa în care nu ne mai gândim conștient la problema pe care trebuie s-o rezolvăm.

Dar este tot mai dificil să ne plictisim atunci când avem la un click distanță atâta informație! Ne ținem ocupați de teama de a nu ne scăpa ceva important, o informație esențială care ne-ar putea schimba existența. Și, da ne-o schimbă, dar nu în sensul în care ne-am dori! Cum avem puțin timp liber, cum scoatem telefonul și ne “ocupăm” creierul, privându-l de posibilitatea de a se plictisi și, astfel, de a deveni creativ.

POEZII. PROZĂ, ROMANA

Ars Moriendi (1)


Ne mor câinii iubiți.

Rând pe rând.
Ne doare sufletul
Dar, ca și ei,
Nu putem vorbi.
Despre moarte.
 
Am vrea să trăim veșnic.
Suntem ocupați constant.
Luăm vitamine, energizante,
Stimulente, rejuvenante
Și alte calmante să ne
Treacă frica de moarte.
 
Dar ne facem mai mici
Ne-ndepărtăm unii de alții
Și mai ales de noi.
Devenim tot mai șterși
Și mai transparenți până
Rămânem singuri și …
Dispărem definitiv.
Oare unde? Nu ne mai găsește nimeni
de mult. Nu că ne-ar căuta.
Nu e timp. Sunt ocupați și ei.
Și nu știu că sunt la rând.
ENGLISH, POETRY. STORIES

Temptations (2)

Our freedom

Of which we are so proud
And we constantly pronounce
This is what I want
I choose to do so.
I am α and Ω.
 
The Universe starts with ME.
I am the millenium.
Me, I, myself, mine, forever I?
 
Massification
Comodification
Personalization
Marketization,
globalization,
glocalization,
individualisation?
 
Luring –
Temptation or knowledge
We see
B U T
We are blind.
 
The end is here
Whether or not
I want so.
POEZII. PROZĂ, ROMANA

Tentații (2)

Libertatea noastră

De care suntem atât de mândrii
Și pe care o afișăm constant prin
Așa vreau E U.
E U aleg.
E U sunt α și Ω.
Universul începe cu mine
E U sunt mileniul.
EU, eu, Eu, eU?
 
Masificare
Comodificare
Personalizare
 
Ispită –
Tentație sau cunoaștere
Vedem
D A R
Suntem orbi.
 
Sfârșitul există
Chiar dacă
Nu vreau E U.