ENGLISH, LIMBA SI COMUNICARE, ROMANA

Language and … ourselves – Limba și … noi

Today is the 4th of July – so many things to be thankful for! My dear friends who have their birthdays today, the busyness of end-of-academic year and master dissertations defenses, and … of course Independence Day!

And on this so busy, glorious summer day I discover Stephen Fry’s understanding of what makes us human and his amazing use of language.

Loved this! And it is so true for all languages. Romanian, obviously, included. Use it or lose it! (this is a good one – and so true!). Words are free and your birthright! Let there be pleasure in the use of language! “Let there be rapid firecracker phrases and language that oozes like a lake of lava.”

 

Și atât de adevărat și pentru vorbitorii de română. Cuvintele sunt gratuite și dreptul vostru prin naștere! Folosiți limba cu plăcere! “Folosiți expresii care sunt rapide ca artificiile și o limbă nămoloasă ca un lac de lavă!”  Că de scris… în română … tot mai puțin. Oare de ce?

LIMBA SI COMUNICARE, ROMANA

Turismul – eterna poveste

Text apărut în 2007 în Revista de marketing şi comunicare în afaceri, ISSN 1841- 0065

Câte speranţe ne-am pus şi încǎ ne mai punem în capacitatea miraculoasǎ a tursimului de a ne propulsa în rândul ţǎrilor care fac un ban uşor, la prima vedere, din turism.  Chiar dacǎ între timp am mai cǎlǎtorit, ne-am mai dat seama ce-nseamnǎ stelele sau margaretele, cum este cu ospitalitatea tipic “româneascǎ”, cât de specificǎ şi sǎnǎtoasǎ este bucǎtǎria naţionalǎ pentru turistul occidental, ce-nseamnǎ calitate în servicii, ce-nseamnǎ grija faţǎ de client şi alte asemenea chestii de marketing, chiar dacǎ, altfel spus, am devenit mai sceptici cu privire la aşteptǎrile majore pe care le avem dinspre turism, chiar dacǎ ştim cǎ infrastructura noastrǎ lasǎ mult de dorit, cǎ serviciile sunt “ca la noi”, etc. tot mai aşteptǎm cu nerǎbdare sezonul de vârf – oricare ar fi acela –pentru ca valuta generatǎ de turism sǎ se acumuleze şi sǎ producǎ dacǎ nu altceva, mǎcar o imagine mai bunǎ a României.

LIMBA SI COMUNICARE, ROMANA

SMSuri, customer care sau clientul nostru, ….

Text apărut în 2006 în Revista de marketing şi comunicare în afaceri, ISSN 1841- 0065

A mai trecut un an si sezonul festiv, sarbatorile de iarna adica, si sunt multe, diverse, de diferite confesiuni si traditii – le denumesc generic pentru a nu ofensa cumva vreo categorie de cititori ai revistei Markmedia carora le doresc multa fericire si impliniri in noul an- se apropie de sfarsit. Incepem usor sa ne readaptam ritmului trepidant pe care il avem mai tot timpul anului si ne mai gandim la hotararile luate de anul nou pentru a ne integra mai eficient intr-o Europa mai mult sau mai putin fericita ca ne are – functie de segmentul social caruia ii apartine cel intervievat.

LIMBA SI COMUNICARE, ROMANA

Eu SRL sau Brandul personal

Sunteți pe Facebook, LinkedIn, Twitter, Instagram, Google+, WhatsApp, YouTube, etc. etc.? Cum? Ce vede lumea când vă caută? Credeți că nu vă caută decât prietenii? Cei care vă cunosc deja bine? Mai gândiți-vă!

Nu sunteți pe nici o rețea socială? De ce? Aveți vreo problemă? Nu vreți să știe lumea nimic despre dumneavoastră? Nu vă pasă ce cred oamenii? Nu-i treaba nimănui! Nu …?! Toate astea sunt motive bune, dar nu pentru cei care vor să aibă o carieră, ba mai mult vor să aibă succes în carieră, să se remarce în organizația în care lucrează deja, să-și promoveze afacerea, produsele, să atragă clienți și să-i păstreze. Sau dacă sunteți liber profesionist … dar nu, ei cunosc deja foarte bine puterea și importanța brandului personal, pe care poate-l numesc altfel – renume, reputație, faimă, celebritate, popularitate, imagine, autoritate, valoare de piață, etc. etc.

LIMBA SI COMUNICARE, ROMANA

Conversații culinare

Vorbim mult și ascultăm puțin sau deloc pentru că ni se spune constant cât de important este să te faci auzit, să-ți exprimi opiniile și să-ți vinzi ideile, dar mai ales cât este de important să comunicăm lucrurile esențiale din viața noastră fără de știrea cărora universul n-ar putea să existe. Pentru că noi suntem cel mai important lucru în acest univers, toată lumea există pentru a ne simți noi mai bine, mai importanți, mai semnificativi, mai puternici, mai iubiți, mai atractivi, mai eficienți, mai atrăgători, în funcție de starea noastră socială și profesională și, mai ales, în funcție de mărimea și sofisticarea vocabularului activ pe care-l avem. Nu ne interesează decât propriul punct de vedere, nimic altceva nu pare să existe. Presiunile din presă, reclame, de pe internet, cele din educație (o spun cu mare regret) toate ne presează să vorbim, să spunem, să comunicăm. Și iată că am ajuns să facem acest lucru cu mare plăcere, chiar cu voluptate, deși sigur există și cei care cred că o fac dintr-o anume datorie de, evident, un tip mai înalt. Vorbitul, spusul, șueta, conversația, discuția (de fapt monologuri paralele) au devenit, dacă-mi permiteți, ca fast food-ul.Voi reveni asupra comparației.

LIMBA SI COMUNICARE, ROMANA

Conversații politicoase

Sunt românii politicoși? O întrebare nu foarte bine construită din punct de vedere conceptual, dar deosebit de eficientă dacă îmi propun să fac un grup de studenți să vorbească liber în condițiile în care nu vor neapărat să facă acest lucru. Există de obicei o primă reacție imediată, de tip persoană ofensată, în care mi se spune, evident pe un ton arțăgos, da, noi românii suntem politicoși, vă luați după străinii care cred c-au ajuns în junglă când vin în România și nu sunt toate lucrurile ca la ei, ce dumneavoastră nu sunteți politicoasă, adică ce vreți să spuneți, cum adică n-am fi politicoși, ce nu salutăm, nu spunem mulțumesc?  Și toate aceste reacții simultan, într-o zumzăială mai degrabă de viespi înfuriate decât de albinuțe harnice dornice să adune mierea câtor mai multor idei pentru a le dezbate, zumzăială pe care n-o poate înțelege ușor decât tot urechea unui român obișnuit să fie atent la 10 lucruri sau oameni simultan și probabil, să observe că dintr-un grup de 15 -20 persoane cărora li s-a pus această întrebare, aproximativ jumătate tac sau indică într-un mod non-verbal că ar dori să spună ceva, probabil diferit de opinia majorității. În funcție de situație și, mai ales, de componența grupului pot întrerupe zumzăiala fie întrebând în continuare fără să ridic vocea “este toată lumea de acord?” fie folosind vocea de la catedră care adesea trebuie să acopere zgomotul produs de libertatea de exprimare a studenților de azi, “vreau să vorbim pe rând și să ne ascultăm unii pe alții”.

LIMBA SI COMUNICARE, ROMANA

Dependența digitală

De ce în română despre un astfel de subiect? Pentru că am început să uităm că limba maternă crește și se dezvoltă doar dacă o folosim pentru a vorbi despre lucruri noi, nevorbite înainte. Pentru că nu existau. Dependența digitală a apărut, evident, după apariția digitalului. Care este explicat în https://dexonline.ro/definitie/digital ca printre altele în cibernetică: 1. Care este sau poate fi reprezentat prin cifre ori prin numere; 2. Binar, care nu admite decât două stări.

Pe când un dicționar online (alt cuvânt intraductibil în română, deși francezii zic fără jenă en ligne) anglo-saxon https://www.thefreedictionary.com/digitalzice, tot printre altele, următoarele:  2. Expressed in discrete numerical form, especially for use by a computer or other electronic device: digital information. (…) 6.Characterized by widespread use of computers: living in the digital age.

De ce această incursiune în înțelegerea unui termen? Pentru că dacă dăm pe Google dependenta digitala  găsim aproximativ 164.000 rezultate în 0,37 secunde. Dacă dăm, însă, digital dependence ghici câte rezultate găsim? Aproximativ 7.730.000 rezultate în 0,21 secunde probabil pentru că-i este mai ușor doamnei Google să caute în engleză și, pentru că iar evident, paginile în engleză sunt extrem de numeroase. Dar, pe de altă parte, da, diferența esta dată și de interesul față de același concept.

Și, acum devine oarecum interesant, dacă dăm digital addiction, descoperim aproximativ 10.600.000 rezultate în 0,48 secunde. Cu tematici care propun diferențe întredigital dependence și digital addiction. Ceea ce m-a făcut, evident, să caut adicție digitală și să descopăr că, adicție, apare în dexonline, desi foarte sumar, și discuțiile despre această tematică apar în spațiul virtual românesc destul de puțin: aproximativ 7.470 rezultate.

Prin urmare este loc de vorbit și stat la taclale, tăifăsuit, discutat, făcută o șuetă, și alți termeni din aceeași arie semantică, pe subiectul acestui text.

Dar de unde acest interes? Când mi-am pornit calculatorul azi dimineață, Mozzila m-a îndreptat către un post de pe blogul lor în care Manoush Zomorodivorbește despre nevoia de a ne plictisi.  În principiu și foarte pe scurt Manoush spune că este foarte important să ne plictisim pentru că în acele momente creierul intră într-o stare în care formează conexiuni neuronale noi prin care conectează ideile pe care le avem stocate în diverse zone și, astfel, rezolvă problemele pe care le avem. Ceea ce știam de la procesele gândirii creative. Etapa cea mai importantă și, în general, cea mai puțin practicată este incubația, adică etapa în care nu ne mai gândim conștient la problema pe care trebuie s-o rezolvăm.

Dar este tot mai dificil să ne plictisim atunci când avem la un click distanță atâta informație! Ne ținem ocupați de teama de a nu ne scăpa ceva important, o informație esențială care ne-ar putea schimba existența. Și, da ne-o schimbă, dar nu în sensul în care ne-am dori! Cum avem puțin timp liber, cum scoatem telefonul și ne “ocupăm” creierul, privându-l de posibilitatea de a se plictisi și, astfel, de a deveni creativ.