DIN VIATA – Page 6

DIN VIATA, SCRIERE CREATIVA, Uncategorized

7 ani

Posted on May 25, 2020

24 mai.

Au trecut șapte ani. Uneori s-au târât … fiecare zi, fiecare oră, fiecare minut și secundă încet, ca și cum timpul nu s-ar sfârși vreodată. Altădată într-o clipire. Mă uit în urmă și mi se pare că a fost ieri. Singurul lucru care-mi spune că au trecut totuși este … durerea. S-a estompat sau m-am obișnuit cu ea. Sau poate nici nu este durere, n-a fost niciodată. Poate a fost doar obișnuința. Suntem doar ființe ale obișnuinței. Așa spun înțelepții. Și lipsa ei poate provoca traume.

Și teiul. Își vede de creșterea lui. Măsoară și el timpul.

DIN VIATA, GURA LUMII, ROMANA

De la urgență la alertă

Posted on May 15, 2020

S-a terminat starea de urgență. Ne putem mișca mai lejer în interiorul localităților și, sigur, putem circula, în anumite condiții, și între localități. Să fim alerți însă – pericolul n-a trecut!

Fiecare avem diverse scenarii, care de care mai “personale” despre ce se-ntâmplă în jurul nostru. Și, mai ales, de ce? S-a schimbat lumea? S-au schimbat lucrurile? S-au schimbat oamenii? Depinde ce știri citiți sau ascultați sau ce platforme sociale frecventați.

Rigoberta Menchú Tum, premiul Nobel pentru pace în 1992, spunea că “lumea nu se poate schimba decât dacă vrem să ne schimbăm noi înșine”. Ecou oarecum a unei idei a lui Gandhi care sublinia, poate cu alte cuvinte: “Fii schimbarea pe care o vrei în lume!”

Prin urmare, ne-am schimbat? Am devenit mai atenți, mai răbdători, mai înțelegători, mai dispuși să cedăm din dreptatea noastră, mai puțin cârcotași, mai … buni? Nu doar față de “ai noștri”, cei apropiați, dar și față de străini și, mai ales, față de Pământ, de natură, de univers?

Photo by Tim Mossholder on Unsplash Photo by mulugeta wolde on Unsplash

Pentru că sunt o optimistă incorigibilă, cred că puțin, puțin ne-am schimbat. Sau măcar știm că ar trebui s-o facem! E un pas … mic. Dar orice lucru începe cu un gând. Fugar! Dar … dacă-l prindem … începem să ne schimbăm.

DIN VIATA, Educație, ROMANA, SCRIERE CREATIVA

23 aprilie

Posted on April 23, 2020

Dincolo de conotațiile religioase sau mondene ale zilei, Sfântul Gheorghe sau St George, onomastică sau zi de pioasă rugăciune, ziua de 23 aprilie este și o zi cu foarte multe note culturale. Este ziua mondială a cărții și drepturilor de autor. Stabilită de UNESCO în 1995 pentru a ne aminti tuturor, dar mai ales celor tineri, că omenirea a ajuns unde este datorită cuvântului scris. Prin extensie, dar nu și prin suprapunere simplă, datorită cărților. 23 aprilie este o zi de mare valoare simbolică pentru literaturile lumii. Este ziua în care au murit Cervantes, Shakespeare și Inca Garcilaso de la Vega. Și, prin consens general, este și ziua de naștere a bardului de la Stratford. Și tot pe 23 aprilie s-au născut sau au murit autori minunați care ne-au îmbogățit viața, mintea și sufletul. Maurice Druon, Haldor K.Laxness, Vladimir Nabokov, Josep Pla and Manuel Mejía Vallejo.

Capitala mondială a cărții va fi anul acesta Kuala Lumpur, Malaezia. Capitala este selectată de industria cărții în fiecare an. Kuala Lumpur a fost ales pentru eforturile pe care le face pentru o educație inclusivă, dezvoltarea unei societăți bazate pe cunoaștere și accesibilitatea lecturii pentru toate sectoarele populației orașului.

Sloganul capitalei mondiale a cărții în 2020 – “Un oraș care citește, este un oraș căruia îi pasă!”

DIN VIATA, ROMANA

Nebuni de aprilie

Posted on April 19, 2020

Pentru mine aprilie a fost întotdeauna o lună minunată. Zilele de naștere ale părinților, mama pe 8 aprilie, tata pe 16 aprilie, dar era și Florian, prin urmare onomastica lui era cunoscută de toată lumea, m-am căsătorit pe 24 aprilie, fiica mea s-a născut pe 20 aprilie, noră-mea are ziua de naștere pe 25. O lună minunată. Nu mai vorbesc de sărbătoarea dublă a Paștelui – mama era evanghelică, iar tata ortodox. Noi copiii am fost botezați în credința ortodoxă, deși tata în anii 50 ai secolului trecut n-avea nici o pretenție, lăsând alegerile de tipul ăsta pe seama mamei.

Dacă ar fi trăit, mama ar fi avut anul ăsta 101 ani, iar tata 97. Pentru că 2020 este anul în care ni s-a dat răgazul să stăm acasă și să ne gândim la rosturile vieții noastre, a vieții în general, mi-am adus aminte mai mult decât oricând de ei și de felul cum spunea mama că erau “nebuni de aprilie”. Și chiar au fost! nebuni în sensul bun al cuvântului, adică neastâmpărați, zvăpăiați, vioi. Dar fără oameni ca ei lumea n-ar fi fost niciodată mai bună sau n-ar fi făcut un pas înainte.

Lumea se schimbă, merge înainte sau nu, dar amintirea celor care ne-au adus aici este pentru mine o bucurie și o mângâiere extraordinară. De asta mă gândesc la ei și vreau să le păstrez amintirea vie. Atât cât se poate.

DIN VIATA, GURA LUMII, LIMBA SI COMUNICARE, ROMANA

Despre epidemii și alte … speranțe

Posted on March 24, 2020

Este o poveste lungă, dar care merită citită. Puteți s-o și ascultați, din păcate doar în engleză. Ascultați-o în timp ce vă plimbați în jurul camerei, sau faceți orice altceva decât uitatul la vreun fel de ecran. Poveștile despre epidemii sunt povești despre neputința limbii și despre oamenii transformați în brute. Fiecare poveste despre o epidemie este o poveste a analfabetismului, a neputinței limbajului, a omului transformat în animal. O epidemie este ca o lobotomie, spune Jill Lepore, autoarea acestui articol care este doar un fragment dintr-o viitoare carte. Prin lobotomie se înlătură sferele superioare, cele mai înalte capabilități ale omului și se lasă doar animalul.

Photo by Cuma Umaç on Unsplash
Photo by Max Kleinen on Unsplash

Fiecare roman despre ciumă este o parabolă a condiției umane. Albert Camus a definit romanul ca locul în care oamenii sunt abandonați altor oameni. Lepore spune că în romanele despre ciumă toate ființele umane abandonează toate celelalte ființe umane. Ea citează câteva cuvinte înțelepte din Camus, în special gândurile doctorului Rieux de la sfârșitul cărții: “Știa ceea ce mulțimile acelea fericite nu știau, dar ar fi putut să învețe din cărți: că bacilul ciumii nu moare niciodată sau nu dispare complet . . . și că este posibil să vină și ziua în care, pentru pedepsirea și învățătura oamenilor, își va ridica din nou șobolanii și-i va trimite să moară într-un oraș fericit.”

Concluzia este că oamenii vor redeveni, întotdeauna, șobolani. Dacă vi se pare sumbru, mai gândiți-vă. Am selectat doar fragmentele pe care le-am vrut, așa că poate am greșit. Plus, întotdeauna există speranța aflată în înțelepciunea cărților. Și chiar schimbăm lumea în timp ce ne străduim să supraviețuim.

Și da, Rieux “știa că povestea pe care trebuia s-o scrie nu putea fi una a unei victorii definitive. Ea putea fi doar cronica a ceea ce a trebuit să se facă, și ceea ce cu siguranță va trebui făcut din nou, în lupta fără sfârșit împotriva terorii și atacurilor ei neobosite, în ciuda suferințelor personale ale tuturor celor care, neputând fi sfinți, dar refuzând să se plece în fața molimelor, se străduiesc să fie medici.”

Citiți sau ascultați – nici un moment nu este mai bun decât cel de acum! Și puteți fi atât de curajoși încât … să citiți și “Ciuma” de Albert Camus.

DIN VIATA, GURA LUMII, ROMANA

Insule, clopote și oameni

Posted on March 18, 2020

Unul din citatele mele preferate este “No man is an island’ / Nimeni nu este o insulă. Aparține poetului metafizic englez John Donne (1572-1631) și are următoarea referință: Devotions Upon Emergent Occasions and Seuerall Steps in my Sicknes – Meditation XVII, 1624.

Am făcut poeții metafizici prin 1970 -71 la facultate. Nu aveam cărți, de online ce să mai zic!!! Aașa că citeam de pe unde apucam, de la biblioteca facultății, nu prea îmbietoare din diverse motive, sau din antologii publicate de Moscova sau pur și simplu ne dădeau seminariștii să le copiem după ce aveau și ei la îndemână.

În 1973 am fost în Anglia cu un program al Consiliului Britanic. La Universitatea Warwick, abia înființată în 1965, dar pe atunci habar n-aveam de asta, Am asistat la un curs din care nu țin minte nimic, decât că se-ntâmpla într-un amfiteatru super modern, cu vreo 50 – 60 de locuri. In sală erau vreo 20 de studenți britanici și noi, vreo 15 români. O studentă avea o pălărie superbă, boruri largi, flori colorate, îmbăcată lejer, haine lungi, hippy, era epoca flower-power. Nu prea dădeau atenție lectorului. Nici noi! Dar la seminarul la care am participat s-a discutat – exact despre Donne. Și fiecare participant, adică și noi, românii, am primit foile de seminar pe care aveam poeziile alese spre discuție. Atunci probabil am văzut prima oară Meditation XVII. Acum putem s-o citim sau s-o ascultăm. Și tot atunci am văzut prima oară cum studenții își exprimau opiniile, ideile, fără nici o grijă față de ce vor spune ceilalți. Sigur că n-am uitat niciodată.

Nu l-am uitat nici pe Donne, și nici respectul pe care trebuie să-l avem unii față de ceilalți când discutăm.

DIN VIATA, ROMANA

Tot despre pandemii

Posted on March 6, 2020

Ieri am scris despre un articol de mult bun simț apărut în revista americană “The Atlantic” și scris de Jeremy Brown, autorul cărții “The 100-Year Hunt to Cure the Deadliest Disease in History” (100 de ani de vânătoare a bolii cu cel mai mare grad de mortalitate din istorie). Jeremy Brown este medic specializat în medicina de urgență. În plus este director al Biroului de cercetare în domeniul îngrijirii de urgență al Institutelor Naționale de Sănătate din SUA. Cu alte cuvinte o persoană nu doar informată, dar și expert în domeniul său de competență – medicina de urgență.

Ce spunea Jeremy Brown, spun și alți experți. De data asta citez din Andy Yap, INSEAD, specialist în Comportament organizațional, și Charlene Chen, specialistă în marketing la Nanyang Business School din Singapore, în articolul de aici.

Referindu-se la isteria cumpărăturilor și modul de reacție al firmelor, autorii subliniază și ei un comportament inutil, dar care poate oferi iluzia unui efort de protecție și sentimentul unui echilibru. “Cu zeci de milioane de oameni în carantină în China și COVID-19 răspândindu-se rapid este puțin probabil că achiziționarea de soluții dezinfectante pentru mâini, de supă instant de tăieței sau chiar de măști de protecție va asigura oamenilor o protecție integrală. Și totuși, simpla lor cumpărare poate ajuta la stabilirea calmului și senzației că încă mai au control asupra propriei vieți.”

Iar hotnews publică un articol foarte bun și echilibrat, după părerea mea, aici. Dar deliciul stă în comentarii – de la miștocăreală la dramă autentică. Românismul dus la perfecțiune – ne pricepem la orice și ne și spunem opinia cu mare aplomb. Ca mine, aici!

DIN VIATA, Educație, ROMANA

Pandemii

Posted on March 5, 2020

Un articol de bun simț scris de un medic specializat în medicina de urgență. În plus este director al Biroului de cercetare în domeniul îngrijirii de urgență al Institutelor Naționale de Sănătate din SUA.

Ce spune? Lucruri interesante, dar în special că virusul COVID-19 nu are efecte drastice asupra copiilor. Încă nu se cunosc cauzele, dar e de bine. Victimele sunt, în special, vârstnicii cu un sistem imun compromis sau/și cu boli de inimă sau plămâni. Că medicina a făcut progrese imense față de pandemia din 1918 în special în reacțiile față de situațiile create, dar că un lucru a rămas neschimbat frica imensă a populației față de amenințare.

Autorul citează reacția comisarului pentru sănătate din Chicago în decembrie 1918 la o întrunire a circa 1.000 de oficiali din medicina publică a timpului pentru a discuta măsurile necesare. „Este datoria noastră să ferim oamenii de frică. Îngrijorarea ucide mai multe persoane decât epidemia. Din partea mea, lăsați-i să poarte un picior de iepure pe un lanț de aur dacă vor și dacă îi va ajuta să scape de fiziologia fricii.”

Și articolul se încheie cu concluzia liniștitoare că “masca de față ar fi oferit probabil la fel de multă protecție ca piciorul de iepure. Dar le-a permis oamenilor să simtă că fac ceva pro-activ, ceea ce are o mare valoare psihologică și acest lucru a fost înțeles chiar și cu un secol în urmă.” Azi, după 100 de ani, știm mai bine și mai multe. Dar lucrurile simple, care sunt gratis și nu încorporează prea multă tehnologie, sunt cele mai eficiente: spălarea mâinilor, acoperirea gurii când tușim și statul acasă când suntem bolnavi. Reducem și șansele răspândirii infecției, dar mai ales teama care este, probabil, mai puternică decât COVID-19.

PS – În ziarul din fotografia de Micheile Henderson de mai sus titlul este în olandeză: “hoe ga je als belegger om met gevolgen coronavirus?” Iar prietena mea Google îmi spune că înseamnă “cum te ocupi de investitor cu consecințele coronavirusului?”.

Nu e clar? De când sunt oracolele clare?

DIN VIATA, ENGLISH, ROMANA

Ziua internațională a persoanelor mai în vârstă – International Day of Older Persons

Posted on October 1, 2019

Atenție! Eu sunt încă foarte tânără – chiar adolescentă, cum îmi spunea respectatul meu mentor James Moulder.

Dar mă bucur să descopăr că din 1 octombrie 1990 există și această zi în calendarul oficial al zilelor internaționale! Detalii la – https://en.wikipedia.org/wiki/International_Day_of_Older_Persons

Cum se marchează această zi prin lume este o altă discuție! DAR am dat azi peste un citat care zice că „A îmbătrâni este obligatoriu, a te maturiza este opțional.” Și mă gândesc că este adevărat – până la un punct. Până la punctul în care speranța de viață la generațiile actuale de americani este în scădere față de cele precedente , iar în România oricum speranţa de viaţă este mai mică decât media europeană conform unui studiu Eurostat/2019. Cu alte cuvinte, dacă la nivel european speranţa de viaţă este de 64,2 de ani pentru femei şi 63,5 de ani pentru bărbaţi, în România, femeile trăiesc în medie cu 5 ani mai puțin decât restul europencelor, iar bărbații români cu 3,7 ani mai puțin decât bărbații europeni. (https://www.mediafax.ro/social/statistica-ingrijoratoare-speranta-de-viata-in-romania-mai-mica-decat-in-ue-medic-multe-persoane-nu-merg-la-doctor-ani-de-zile-18105778)

Tematica acestei zile este în 2019: Drumul către egalitatea de vârstă.

A, și da există și în România o instituție dedicată vârstnicilor: CNVP (Consiliul Naţional al Persoanelor Vârstnice) http://www.cnpv.ro/

Sunt multe de comentat, dar n-am timp.

Careful: I’m still very young – really a teenager as my respected master, James Moulder, used to tell me.

But I am glad to discover that from October 1, 1990 there is also this day in the official calendar of international days! Details at – https://en.wikipedia.org/wiki/International_Day_of_Older_Persons

How this day is celebrated around the world is another discussion! BUT today I came across a quote that says “Growing old is mandatory, growing up is optional.” And I think it may be true – to a point. To the point where life expectancy for current generations of Americans is lower than the previous ones, and in Romania anyway life expectancy is lower than the European average according to a Eurostat research / 2019. In other words, if at the European level life expectancy is 64.2 years for women and 63.5 years for men, in Romania, women live on average 5 years less than the rest of European women, and Romanian men with 3.7 years less than the rest of the European men.

The theme for the International Day of Older Persons 2019 is ”The Journey to Age Equality”.

Ah, and yes Romania herself has an institution dedicated to the elderly: CNVP (The National Council of Elderly People) http://www.cnpv.ro/

Too many comments to make, but I don’t have the time.

DIN VIATA, ROMANA

Poftă bună // Bon appétit! // Bete’avon!

Posted on September 8, 2019

Însușire culturală? Sau fuziune? O chestiune extrem de delicată – peste tot în lume. De ce? Citiți articolul și/sau gândiți-vă la sarmale, ciorbă, mămăligă, zacuscă, telemea, plachie, saramură, papanași, palincă și multiplele denominări sub care se folosește (țuică, horincă, rachiu, șliboviță, vinars, cine-mai-știe-cum) care sunt toate parte integrantă a tradițiilor noastre „pur” românești/ungurești/bulgărești/grecești/sârbești/turcești/ucrainiene/croate/lipovene. Încercați să discutați despre mâncărurile tipic românești cu burta plină și nu la masa pe care aceste bucate delicioase se află și … Atenție, mâncatul într-o atmosferă încordată poate fi periculos!!! Dar în timp ce le mâncăm nu prea ne pasă de origini și chestiuni culturale – sunt atât de gustoase.

Privind lucrurile în ansamblu: „Este absurd că trăim toți împreună pe același pământ, folosim aceleași ingrediente crude, gătind mâncăruri foarte similare și, totuși, ridicăm granițe atât de dure între noi.” – spune cineva în articol. Și are atâta dreptate. Cele mai dure granițe sunt cele din mintea noastră.

Și un alt articol care ne pune pe gânduri aici: https://themacweekly.com/2014/04/food-for-thought-fusion-vs-cultural-appropriation/ . Și din nou unul care mi se pare foarte bun aici: https://blogs.brown.edu/amst-1906p-s01-2018-spring/2018/04/10/from-burgers-to-street-tacos-fusion-inclusion-and-appropriation/

Bete’avon! // Bon appétit! // Poftă bună //

Cultural appropriations? Or fusion? Touchy, touchy – there and everywhere! I know it’s an extremely delicate subject for palates of all kinds. However, it’s one we need to have.

Sarmale, mămăligă, tochitură, zacuscă, telemea, plachie, saramură, papanași, palincă and its various denominations (țuică, horincă, rachiu, șliboviță, vinars, whoknowswhat) are all part of our truly Romanian/Hungarian/Bulgarian/Greek/Serb/Turkish/Ukrainian/Croatian/Lipovan traditions. Try to bring up the subject of “really-romanian-food” away from the table on which those dishes are and … Careful! Eating during arguing may be dangerous to your health!!! But while we eat them, we don’t really care – they’re so good.

Looking at the larger picture: “There’s an absurdity that we’re living together on the same land and using the same raw materials, cooking very similar food and we have such hard borders.” – says one of the guys in the story. And he’s so right. The hardest borders are those in our minds.

And another thoughtful post here: https://themacweekly.com/2014/04/food-for-thought-fusion-vs-cultural-appropriation/ . And again a very good one here: https://blogs.brown.edu/amst-1906p-s01-2018-spring/2018/04/10/from-burgers-to-street-tacos-fusion-inclusion-and-appropriation/