CONFERENCES, ENGLISH

What do we talk about when we talk about the Asian century? And in what language/s?

Posted on

Last week I was happy to be invited to speak at a prestigious as well as important conference: the 8th Forum – International Conference “Middle East in Quest for Security, Stability, and Economic Identity” organized by the joint efforts of several entities. You can find more details here: https://mepei.com/annual-international-conference-hybrid-format-the-8th-forum-middle-east-in-quest-for-security-stability-and-economic-identity/

The title of my speech is the title of this post. You can either browse through the text or listen to the actual speech here: https://www.facebook.com/MiddleEastPoliticalandEconomicInstitute/videos/391467419516534  from 7.28.07 to 7.45.00. I just can’t believe I talked so much.

It has always been my strong belief that the world is much more than Europe or any other part in our close proximity wherever we may happen to be living. Being in education, I have always tried to live, as much as possible, by the beliefs I have. In other words, do what I say. Not at all easy, particularly in this age of fake news, post truth, etc. etc. And yet, since what we call internationalization/globalization should refer to the world, and not only to certain selected parts of it, I started to look at what is beyond my immediate proximity.

Let me, please, give you some idea what I’m going to say in the next few minutes: I will talk about the importance of languages and culture in international understanding or rather misunderstanding, I will tell you, from my own experience what type of knowledge the general public has about Asia. I’ll tell you about my personal perceptions about Asia accompanied by many questions to which I do not have answers except the need for more and better education.

So, since this event is also under the auspices of the 120th anniversary of the establishment of diplomatic relations between Romania and Iran I would like to mention that two months ago I made a three weeks trip to Iran. What is so special about it? First, Iran is not a preferred tourist destination for Romanians, let alone Romanian women. We were a group of 6 women led by our tour guide, the 7th woman. Second, there are so many stereotypes and simply distorted facts about Iran not only in Romania, but pretty much around the Western world.  

We started from Tehran, flew down to the island of Qeshm, came back by ferry to the continent and were driven by our local guide and driver, Muhamad, through the Kalut Desert, spent a memorable night at the Maymand Guesthouse, which means caves, we were more than impressed by the traditional city of Yazd, amazed by Shiraz, Persepolis and Necropolis, had an incredibly amazing time in the Zagros Mountains where we spent a night with the local people, the Bakhtiaris, and then through Esfahan and Kashan back to Tehran and home. And since I cannot explain briefly the great cultural impact Iran/Persia had on myself and my fellow travellers, I have decided to write a series of articles that are being published in Romanian and will, hopefully, be a book in Romanian and in English by the end of this year.

Iran is not the first or only exotic destination to which I travelled and  have written about.

The Covid-19 pandemic and the war in Ukraine have totally changed the way we look at the world and interact with it. Let me please point out some discrepancies between what we want/are told to believe about European and US exceptionalism and the rest of the world:

  • Demographically, more than 50% of the world’s population lives now in Asia.
  • From among the world’s 30 megacities, 21 are at present in Asia and even there, according to UN data, shifts are happening fast, so by 2030 Delhi will overtake Tokyo as the world’s largest city.
  • In terms of economic data – well it all depends on what we read and who does the statistics. Even so, and even after the Ukraine conflict affects the global GDP a report of the UN  Department of Economic and Social Affairs shows that almost all regions in the world are affected by high inflation except for East Asia and South Asia. In other words, the Asians, rich, crazy rich, not so rich or even those downright poor, continue to have an impressive effect on the world trade, especially through their purchasing power. And the references to economic sanctions today have been clear.

Issues of identity and culture are common in today’s world, Asian and non-Asian. We know they are important, we academics study the issues and … with all due respect, politicians do whatever they think they need to do. Will things really change in the coming world? What will the new normal look like? Is Asia a sustainable hub of the megatrends that are already changing our world/s? And if so, which part of Asia? Japan, China and India have long been in the forefront of large and fast-growing economies. Vietnam, the Philippines and Bangladesh have left behind some European economies (the Netherlands, Belgium and Switzerland). Is Europe playing its cards right or is it left behind or even worse suffer consequences?  Is technology going to be a dream come true for most people or just another nightmare? Will we be able to work in mixed teams with robots and AI? Based on whose culture? And who will lead? And … who are we?

In what language do we speak about Asia, or about the Middle East for that matter? Obviously in English. And that is not necessarily a bad thing. But we miss a lot of the culture and deep meanings that speaking a language reveals.

Fuzzy geographies, fluid terminology and a general lack of education are the common enemies against solving conflicts. People operate more and more with cliches and stereotypes because it is easier and more comfortable. But is it good? And for whom?

What can be done? Education, education, more education.

  • Encourage students to think critically and creatively, expressing themselves, not only reproducing and echoing our own thoughts and ideas
  • Stress importance of life-long learning, not degrees grabbing
  • Encourage students (ourselves and our colleagues as well) to read books, not only articles
  • Encourage and reward patience, hard work and discipline
  • Role model more humility than arrogance
  • Politeness, courtesy, etiquette and netiquette, civility
  • Introduce diversity in our classes through case studies, business models that are not only mainstream or coming from the Anglo-Saxon traditions, but also from Asia and other parts of the world

Thank you!

POEZII. PROZĂ, ROMANA, SCRIERE CREATIVA

Alzheimer, Google și … poezia

Posted on

Alzheimer, incipient sau nu, este un coșmar pentru fiecare dintre noi. Și toți avem rețete care să ne apere. Sau nu, dar măcar ne dau speranțe. Eu, de exemplu, cred că exersarea continuă a creierului ni-l păstrează în formă. Așa că citesc, scriu, traduc, mă pun în situații nu totdeauna foarte confortabile.

Așa am dat peste această poezie Alzheimer incipient ( Early Alzheimer’s) de Richard Sieburth, profesor emerit de literatură, cultură și istoria ideilor franceze, traducător și editor. Probabil trăind și el sub spectrul lui Alzheimer.

Iată poezia. M-a surprins impactul vizual înspăimântător, concretețea imaginii, dar și concentrarea simbolurilor glaciare, a semnificațiilor ascunse ale cuvintelor. 

A shelf of memory calving into the sea
like an Antarctic glacier on TV
these scenes of climate change
heightening the senescence
we try to fathom day by day
as yet another point of reference
quietly crashes away

Annie Spratt on Unsplash Huw Edwards on Unsplash

Am vrut s-o traduc în română, dar din lipsă de timp, am apelat la Google. Ce să zic? Iată cele două versiuni:

Nu suntem încă în primejdie să ne pierdem slujbele de traducători.

LECTURI, POEZII. PROZĂ, ROMANA, SCRIERE CREATIVA

Clipe de grație

Posted on

După o săptămână stranie în care lucrurile pe care de obicei nu vreau să le bag în seamă m-au obligat să le ascult și mi-au reamintit că, indiferent de cât de tare zic eu că sunt, există lucruri peste voința mea, iată-mă, sper, într-o formă acceptabilă ca să-mi reiau multele activități pe care am dorit să le fac, dar n-am reușit.

Încep de aici. La aniversarea zilei revistei Curtea de la Argeș (11 iunie) am cunoscut-o pe Mihaela Malea Stroe recitând din noul ei volum de poezie Alfabestiar apărut la Editura Eikon. N-o să vorbesc aici despre această realizare spectaculoasă de a scrie poeme/poezii pentru fiecare literă a alfabetului, fiecare poezie conținând doar cuvinte începând cu litera din titlu. Găsiți o frumoasă recenzie aici.

Am primit de la Mihaela Malea Stroe volumul de pozie Clipa de grație, apărut în 2016 la Editura Eikon. Și, de atunci, tot citesc și recitesc versurile poemelor și descopăr nu doar o poetă deosebită, a cărei frumoasă limbă română este un prilej minunat de bucurie și, cum îi mărturiseam la un moment dat, de invidie pozitivă, adică mai mult decât admirație, pentru aparenta ușurință prin care folosește limba în registre atât de diferite, dar cu o muzicalitate încântătoare.

Citind Poemul unei rugi de seară n-am putut să nu mă gândesc la Cele patruzeci de legi ale iubirii de Elif Shafak. De ce? Poate pentru că dincolo de nevoia universală de și căutarea permanentă a iubirii, cele două se structurează în jurul elementelor esențiale. Pentru Shafak ele sunt pământul, apa, vântul, focul și golul. Pentru Malea Stroe, în loc de gol avem verdele iubirii. De ce? Și cum să compar un poem cu un roman? Nu este poezia concentrarea universului în cuvinte?

Deocamdată, cu permisiunea autoarei, redau mai jos poemul. Și-i mulțumesc Mihaelei Malea Stroe pentru clipele de grație pe care ni le oferă.

Poemul unei rugi de seară

Îngăduie-mi, iubite,
Să trec. Apă,
Pe sub copita iernii,
Când iarna din umbre-ntristate se adapă.
 
Îngăduie-mi, iubite,
Să trec. Foc,
Prin bezna lumii strânsă la un loc.
 
Îngăduie-mi, iubite,
Să trec. Aer,
Din borangicul lunii
Să strâng fuior și caier.
 
Îngăduie-mi, iubite,
Să trec. Lut
Al înserării-n care ne-am pierdut.
 
Îngăduie-mi, iubite,
Să-ți tot fiu … verdele iubirii,
Verdele credinței, mană în pustiu.
DIN VIATA, Educație, POEZII. PROZĂ, ROMANA

Lansarea de la MNLR

Posted on

S-a întâmplat! Încă sunt uimită și recunoscătoare pentru cei care au venit, cei care au vorbit și au spus cuvinte impresionante și care mă obligă. Pe scurt, a fost o după amiază memorabilă care mă umple de energie și optimism.

Voi scrie pe larg despre ieri, dar nu vreau să treacă momentul “cald”, la propriu și mai ales la figurat, fără să-l marchez aici măcar vizual.

Vă mulțumesc tuturor. Mai ales vreau să-i mulțumesc editoarei mele, Sara Mina, care este o sursă inepuizabilă de energie și concentrare pentru a-și transpune în realitatea noastră nu întotdeauna comodă viziunea și misiunea pe care și le-a asumat față de cultura noastră literară de azi. Sara, faci lucruri admirabile! Ce binecuvântare că ne-am întâlnit.

Bucuria revederii sau întâlnirii. Și, fără îndoială, bucuria cunoașterii noilor cititori!

LECTURI, ROMANA

Despre Charles Handy (1)

Posted on

Cine este Charles Handy și de ce ar trebui să știți cine este? Sigur, este unul din autorii mei preferați de management.  Dar dincolo de asta este un vizionar. Puteți începe de aici să aflați date de bază despre el.

În cartea sa, Pelerina goală. Dând sens viitorului, Charles Handy ne oferă o posibilă privire spre viitor. Cartea a fost scrisă în 1994 și mai jos sunt ultimile paragrafe din carte – foarte actuale. De parcă ar fi fost scrise … ieri.

“Oamenii sunt deștepți, mulți dintre ei. Majoritatea sunt cumsecade, dacă li se dă vreo șansă. Nu sunt nepăsători, fie doar și pentru că știu că o lume care se prăbușește în jurul lor nu le va aduce nimic bun. Dar mai întâi trebuie să existe o acceptare generală a faptului că lumea s-a schimbat. Sfârșitul comunismului nu înseamnă că acum capitalismul, în forma sa veche, este singura cale corectă. Triumful democrațiilor asupra totalitarismului nu înseamnă că totul în acele democrații este validat. Pașii uriași făcuți de știință în ultimele decenii nu înseamnă că oamenii de știință au sau ar putea avea toate răspunsurile și că nouă celorlalți nu trebuie să ne pese.

Este, de asemenea, sfârșitul epocii organizației de masă, epoca în care toți, dacă ne-am dori asta, ne-am putea aștepta încrezători să fim angajați pentru o mare parte a vieții noastre, și peste 90% și-au dorit acest lucru. Munca va continua să fie în centrul vieții noastre, dar va trebui să ne gândim la ce înțelegem prin muncă și cum ar putea fi ea reorganizată. La prima vedere, provocarea este descurajantă, dar munca în aceste organizații de masă nu a fost niciodată o fericire totală pentru toată lumea. Organizația de masă nu există de atât de multă vreme. Nu ar trebui să ne gândim la ea ca la o lege a naturii. Poate ne va fi mai bine fără ea.

Speranța stă în necunoscut (…). Lumea este pregătită pentru reinventare în atât de multe feluri. Creativitatea se naște din haos. Ce facem, cui aparținem, de ce facem, când facem, unde facem – toate acestea pot fi diferite și ar putea fi mai bune. Societățile noastre, însă, sunt construite pe jurisprudență. Schimbarea vine din inițiative mărunte care funcționează, inițiative care, imitate, devin moda. Nu ne putem aștepta la viziuni mărețe de la oameni măreți, pentru că aceștia sunt în număr insuficient la sfârșitul istoriei. Depinde de noi să ne aprindem propriile făclii în întuneric.”

DIN VIATA, ROMANA, SCRIERE CREATIVA

Tot pe repede înainte

Posted on

De ce pe repede înainte? Pentru că se petrec atâtea lucruri, într-un ritm atât de accelerat că nu prea mai apuc să le înregistrez. Încerc câteva măcar.

1 iunie – ziua copiilor și ziua mea. 70 de ani! Mult? Puțin? Important este că sunt și sper că n-am trăit degeaba.

Sunt constant impresionată de memoria oamenilor care se gândesc la mine și-mi spun că, poate neștiut, dar natural pentru mine, i-am ajutat. Cum? În primul rând ascultându-i cu răbdare și respect și spunându-le ceea ce cred. Și, sigur, credințele mele se bazează pe lecturi multiple și, mai ales, pe experiențe trăite de mine și cei apropiați mie în multe, multe locuri pe unde am umblat. Studenții mei sunt unii din cei care mă fac să cred că nu trăiesc degeaba. Dar despre asta voi scrie separat. Și, sigur, mai sunt colegi, prieteni, oameni. Vă mulțumesc tuturor pentru că mi-ați dat ocazia să las o urmă pe nisipul vieții voastre.

Absurdul existenței noastre, dacă alegem s-o privim astfel, este, iată, ridicat la rang de artă, cel mai adesea literară, de cei care, născuți pe meleagurile mioritice, s-au mirat sau chiar s-au revoltat de inconsecvența și inconsistența eforturilor noastre de a da un sens vieții. Sigur, motivele sunt multiple, dar nu este locul lor aici. Aici doar vreau să semnalez eforturile din Curtea de Argeș, oraș regal prin opțiunea regalității și, cu timpul, sper și al locuitorilor, de a menține starea de excelență culturală a meleagurilor prin energia captată și dirijată cel mai vizibil și profesionist de cel care a înființat Curtea de la Argeș.

Sunt multe despre care vreau/trebuie să scriu pe larg, nu pe repede înainte. Acum doar menționez că “No comment“, una din primele afaceri particulare locale – cel puțin în memoria mea, a primit supranumele “La Urmuz”. Spre conformitate vedeți pozele nu foarte grozave, dar autentice. Pe locul respectiv a fost casa în care s-a născut “înainte-mergătorul revoltei literare universale…” (Eugen Ionescu apud George Păun). Absurdul pare fi la el acasă: localul cu aer și bucătărie tradiționale are recenzii foarte bune pe trip advisor de la străini. Românii, desigur, sunt nemulțumiți. No comment ca să zic așa.

La Urmuz @ No comment
La Urmuz – merită încercat.

A fost o zi minunată. Mai ales că mi-a apărut și un articol în numărul pe mai al revistei Litere de la Târgoviște. Mulțumesc redactorului-șef.

DIN VIATA, Educație, ROMANA

Repede și … pe scurt

Posted on

În continuarea celor scrise ieri, menționez aici un eveniment de suflet. Din mai multe puncte de vedere: pentru că este organizat de Centrul de Studii Japoneze din ASE pentru studenții noștri atât de interesați de interculturalitate și de posibilitățile oferite de lumea largă pentru împlinirea potențialului lor. Sigur că centrele, de orice natură, nu fac nimic singure. Oamenii sunt cei care pun lucrurile în mișcare și crează ocazii și, mai ales, amintiri. Mulțumesc Raluca Nicolae pentru invitație.

A fost o mare bucurie să-mi revizitez Japonia din suflet și, mai ales, s-o cunosc pe Denisa Neacșu, bursier Erasmus în Japonia, o tânără remarcabilă, extrem de pertinentă în tot ce spune, dar și de o politețe deosebită, probabil naturală, dar sigur împlinită și de stagiul din Japonia.

Un eveniment de suflet.

Prezența studenților a fost înviorătoare, mai ales prin întrebările puse, firesc, mai mult Denisei – o sursă minunată de informații utile. Dar foarte mult m-a bucurat prezența colegei noastre Laura Mureșan, profesor doctor habilitat, cu multiple și variate obligații profesionale dar și umane (o pisicuță suferindă TREBUIE dusă la veterinar), care și-a găsit timp să intre pe întâlnirea noastră de pe Zoom. Mulțumesc frumos, Laura, pentru prezență și contribuții.

Din prezentarea Denisei – două momente semnificative.

Vorbesc mai mult despre prezentarea Denisei pentru că a fost foarte bine făcută și susținută și pentru că, evident, m-am bucurat enorm de o altă perspectivă, a unui om tânăr, asupra Japoniei. Foarte elocventă imaginea despre universitatea Globis unde a avut șansa remarcabilă de a fi fost Erasmus. Iar cuvintele ei au fost și mai elocvente. Redau în rezumat:

“Foarte puțină teorie. Mult brainstorming, studii de caz, o extensie a joburilor reale ale participanților la MBA.” Da, este un program de MBA, intens, antrenant dar și de anduranță. Mergi la nomikai? – băut social – aproape o obligație dacă vrei să te integrezi. Dar și apropo de muncitul exagerat. Denisa a făcut față cu succes provocărilor stagiului ei în Japonia. Mă bucur că avem astfel de studente! Bravo, Denisa!

Prezentarea mea o găsiți mai jos.

A fost o încântare să particip la un eveniment sincer, natural, care ne-a deschis apetitul pentru viitoare întâlniri și, desigur, pentru Bookfest, anul acesta sub semnul Japoniei, între 1-5 iunie. Raluca Nicolae ne-a promis o altă lansare de carte.

MN_Japonia_11-mai-2022Download
DIN VIATA, ROMANA, SCRIERE CREATIVA, Uncategorized

Pe repede înainte…

Posted on

Au trecut aproape două luni de când nu am publicat nimic aici. Asta din cauză că am făcut multe. Foarte multe și foarte diverse.

Sper să vină timpul fiecărei activități s-o prezint pe larg. Până atunci, însă, le menționez doar pe repede înainte.

Am petrecut trei săptămâni fascinante și tulburătoare, deosebit de intense, despre care am început deja să scriu, în Iran. O țară de vis, cu o istorie remarcabilă și despre care, totuși, știm atât de puțin și atât de trunchiat. Decupaje din realitate, dar fără context, cu lentile ideologice foarte groase și, mai ales, fără latura umană diversă și, pe cât posibil, lipsită de clișee.

Ploaie la Kashan, oraș de deșert. Urmată de un magnific curcubeu. Bazarul din Kashan – o bijuterie arhitectonică.

Despre Iran și aventurile celor șapte românce în țara de șapte ori mai mare ca România voi vorbi într-o carte la care am început deja să lucrez.

Întoarsă acasă, evenimentele s-au succedat rapid:

Iată-le pe cele mai importante:

10 mai – ziua regalității.

Un regal al culturii și al culturii cărții.

10 mai după amiaza, Salonul argeșean de primăvară.

Educație, ROMANA

Cu ochi străini …

Posted on

Încerc să mă detașez și să mă uit cu ochi străini, adică obiectivi, la lansarea de carte de ieri 12 martie 2022. O zi frumoasă, senină mai degrabă de ianuarie decât de martie, dar atmosfera din Sala Basarabilor a fost caldă și emoționantă.

Cartea “Cu ochi străini: eseuri” a apărut la Editura Biscara la sfârșitul lunii februarie și mi-am propus s-o lansez sub semnul primăverii și al omagierii femeilor din viața noastră. Este o carte despre educație, cultură și creativitate. Adică domeniile în care femeile sunt extrem de prezente și active sub diferite roluri, mai puțin cele de conducere. Cu toate astea nu este o carte feministă. Sara Mina, editor, Editura Biscara, a fost moderatoarea lansării și a dirijat evenimentul cu ritm profesional.

Au participat oameni veniți special de la București să-mi fie alături la acest eveniment. Și prieteni din Curtea de Argeș, Dar, spre marea mea bucurie, au fost și oameni pe care i-a atras fie anunțul despre lansare de pe Facebook, fie cel din presa locală. Surpriza mea a fost autentică și, desigur, emoțiile mi s-au amplificat. De ce? Pentru că în public am avut o poetă, pe Carolina Ilica, o scriitoare, pe Angela Dina-Moţăţăianu și un academician, pe Gheorghe Păun, catalizatorul de mare forță al vieții culturale argeșene. Și, din păcate, nu-i pot numi pe toți cei care au fost prezenți, dar doresc să le mulțumesc tuturor și fiecăruia în parte pentru că au participat la această lansare. Mi-au înseninat ziua și mi-au bucurat sufletul cu întrebările și comentariile făcute, nu întotdeauna comode, dar cu atât mai relevante.

Domnul Dan Grecu, promotorul neobosit al turismului local, mi-a făcut o surpriză deosebită prin invitarea unei echipe de televiziune. Îi mulțumesc pentru gând și inițiativă.

Imaginile sunt elocvente, dar evident nu redau dinamica evenimentului. Pentru cei interesați există și înregistrarea video a lansării pe care extraordinara Sara Mina a realizat-o și poate fi accesată aici: https://www.youtube.com/watch?v=DyN1UnhyERA

Da, pot spune cu obiectivitate că a fost o lansare reușită. Nu neapărat prin numărul de participanți, ci prin calitatea lor și prin semnificația interacțiunilor.

Educație, ROMANA, SCRIERE CREATIVA

8 Martie – 2022 În vreme de război, lansăm … cărți

Posted on

La mulți ani în pace și liniște! Mi-aduc aminte de extraordinarul Mihai Stănescu cu incredibilul său album “Acum nu e momentul”. Niciodată nu este momentul potrivit, dar … Viața trebuie să continue.

Coperta volumului apărut în 1989 la Paris și în 1990 la București.

Așa cum spunea de 1 Martie una din apreciatele mele masterande, Simona Adam, “Meriți să te bucuri de viață, fără vină. Poți avea o stare de bine, iar asta nu duce automat la o stare de rău pentru ceilalți. Nu uita să fii bine ca să poți face bine! O primăvară cu pace tuturor!”

Prin urmare vă invit la o lansare de carte. La Curtea de Argeș, iar mai spre vară o reluăm și la București. Detalii: sâmbătă 12 martie 2022, ora 12, Muzeul Municipal Curtea de Arges, Sala Basarabilor.  

Și aici aveți o invitație mai “comunicativă” care sper că vă va convinge cât este de important să ne întâlnim, să vorbim, să citim și să ne împărtășim gândurile. Diversitatea lor ne dă puterea să ne bucurăm de viață și să mergem mai departe. La mulți ani, primăvară, chiar dacă la Curtea de Argeș ninge ca de Crăciun.