DIN VIATA, ENGLISH, ROMANA

100 de ani – 100 years old

Dac-ar fi trăit, pe 8 aprilie mama ar fi împlinit 100 de ani. Dar a murit pe 4 mai 2007. Nu trece o singură zi fără să mă gândesc la ea.

A fost o femeie remarcabilă. A trecut prin greutăți enorme, a dus o viață dedicată în întregime familiei și și-a păstrat în permanență seninătatea și optimismul. Ne-a condus cu o voință incredibilă și a reușit să ne și lase să ne alegem drumul pe care ni l-am dorit în viață fiecare.

Acum însă vreau doar să-mi amintesc de ea așa cum n-am cunoscut-o – tânără și frumoasă, misterioasă, cu poveștile pe care nu i le voi cunoaște niciodată. Știu sigur că era curajoasă și o luptătoare. A venit în București din sătucul ei din inima Ardealului și a trecut prin război, prin schimbarea de după.

O viață extraordinară trăită pentru alții. Leadership avant la lettre.

Mama probabil prin 1937
Mama 1940?

Had she lived on 8 April mum would have been 100. She died, however, on 4 May 2007. I still think of her every single day of my life.

She was an extraordinary woman. She went through incredibly tough times, she dedicated all her entire life to our family and she had always kept her serenity and optimism. She led us with an incredible will at the same time allowing us our own choices in life.

Now and here I want to remember her as I have never known her: young and beautiful, mysterious, with her stories – for ever lost for me. I know she had been courageous and fearless. She came to Bucharest from her little village in the heart of Transylvania and went through the war and all the changes after.

An extraordinary life lived for us. If this is not leadership what is?

ROMANA

Pași, mers și … dans

O săptămână plină. De la aniversarea INACO, marți 26 februarie, la lansarea de carte de la Gaudeamus Craiova, joi 27 februarie. De la primii pași ai unei organizații care a învățat nu doar să pășească, ci să meargă hotărâtă înainte, la dansul și pasiunea învățării de multiple feluri inclusiv a lansărilor eficiente de carte. Totul printre întâlniri de suflet cu prieteni dragi, aniversări plăcute și … săptămâna continuă!

Un lider bun trebuie să-și motiveze echipa, dar și să-i ofere momente de reflecție! Andreea Paul ne-a oferit din nou ocazia să reflectăm la puterea unei echipe de voluntari dedicată proiectului INACO la cei doi ani de activitate sărbătoriți la Mindspace. Doar o mică parte din emoția serii se poate vedea din clipul  de aici. Are 11:19 minute. Eu spun câteva lucruri între minutele 3:27 – 4:33.

Am primit o plachetă aniversară și ghiocei. Mulțumesc, Andreea! Avem încredere în tine și tu ne dai încredere în noi!

 

Și a fost lansarea de carte la Craiova! Cu pasiune, interes și… dans. De idei, desigur. Mulțumesc Editura Ase, Simona Margareta Bușoi, Antoaneta Lorentz, și publicului craiovean. Și mulțumesc coordonatoarei cărții, Roxana Marinescu, și coautoarei Irina David – fără ele azi nu s-ar fi întâmplat! Și dacă n-ar fi fost Roxana Magdalena Barlea și pasiunea ei pentru dans, probabil, s-ar fi scris o altă poveste. Câteva imagini de la lansare.

 

ANTREPRENORIAT. LEADERSHIP. AFACERI, ROMANA

Prin țară cu POCA 1.1. – mai buni ca oameni, ca societate

Încă o destinație în proiectul INACO. Cu ecouri excelente! Nu neapărat din punctul de vedere al indicatorilor proiectului, deși evident ei contează în primul rând, cât din punctul de vedere al participanților. Feedbackul emoțional pentru mine este mult mai important decât cel administrativ. Conform principiului – cei mai mulți oameni vor uita ce ai spus sau ai făcut, dar nu vor uita niciodată cum i-ai făcut să se simtă. Iar echipa INACO îi face să înflorească.

12-15 februarie 2019, hotelul Transilvania – Alba Iulia, INACO –workshop și sesiuni de instruire în proiectul Politici publice alternative pentru dezvoltare locală competitivă. 

Ecouri:

https://www.business-adviser.ro/initiativa-laudabila/

https://www.informatiadealba.ro/comunitate/initiativa-laudabila-in-alba/

ANTREPRENORIAT. LEADERSHIP. AFACERI, ROMANA

Învățători, antrenori și mentori (I)

Sigur că în limbajul corporatist de azi, în romgleza noastră cea de toate zilele, am vorbi nu despre învățători, antrenori și mentori ci despre traineri, coaches și mentors. Prefer versiunea mea din mai multe motive, dar în primul rând pentru că dacă nu putem vorbi în limba noastră despre ceea ce ne interesează înseamnă că nu prea ne interesează sau interesul nostru este doar superficial, de moment. Trendy adică. „La modă” în grai local.

Am mai scris aici despre nevoia de antrenor. Este reală și m-am confruntat eu însămi în viața mea profesională cu formalismul monden al formărilor din organizațiile românești. De toate tipurile. Nu este neapărat vina instructorilor sau a formatorilor. Și nu se-ntâmplă numai la noi să avem sesiuni de pregătire sau ateliere de lucru formale, pur ritualiste, fără interacțiune semnificativă. Le știți nu? Vine un trainer, pe bani evident, pro bono mai puțin, vorbește despre un subiect dat de HR ca fiind necesar, lumea politicoasă pare să asculte, unii chiar dau din cap și par să-și noteze diverse aspecte, asta până te uiți mai atent și vezi că sunt pe WhatsApp sau similare rezolvând probleme profesionale și/sau personale arzătoare.

Am o oarecare experiență în domeniu, atât în universitate, cât și pe piața liberă și nu vorbesc după ureche.

Folosesc cuvântul învățător în sensul de persoană care transmite sistematic cunoștințe (vezi cursurile de formare inițială sau nivelul de licență într-o universitate), dar și de persoană care sfătuiește (master sau dezvoltare personală). Cu alte cuvinte învățătorul ne învață sistematic și disciplinat elementele de bază ale unui domeniu, inclusiv vocabularul de specialitate fără care nu ne putem înțelege între noi sau cu cei din afara organizației.

Antrenor este un concept mai nou în terminologia românească de management și chiar DEX-ul are doar sensurile din sport și mecanică. Cel mai potrivit sens, după părerea mea, este „persoană calificată care se ocupă cu pregătirea, instruirea și educarea sportivilor, în vederea obținerii unor performanțe înalte”. Dacă înlocuim „sportivilor” cu „oamenilor” avem semnificația managerială a termenului coach.

Mentorul este conducător spiritual, povățuitor, îndrumător, călăuzitor, preceptor, educator fiecare în parte și toate la un loc. Sigur că simplific, dar altfel nu mai citiți și nu mai ajung la ce vreau, de fapt, să arăt. Cum se fac lucrurile în firme și corporații în unele locuri din lume.

Ceea ce urmează este o propunere de curs de leadership pentru una din marile corporații de audit din lume. Da, da – chiar una din cele 4. The Big 4 – dacă preferați. A fost făcută de mentorul meu, James Moulder, și a și fost acceptată la vremea respectivă. Mi-a fost făcută și mie acum vreo șapte ani în calitate de director al programului de master în comunicare de afaceri internaționale unde coordonez cursul de leadership. Da, ați ghicit. N-am putut să-l accept. De ce? Vă dați seama și singuri citind propunerea.

Și totuși, propunerea în sine mi-a folosit enorm și am și discutat-o cu unii din masteranzii mei care s-au arătat interesați.

V-o împărtășesc și celor care poate ajungeți pe aici pentru că explică, după mine, de ce diferențele dintre noi și alții sunt încă foarte mari. V-o împărtășesc pentru că are câteva lucruri esențiale dintre care menționez:

  • Nu te poate nimeni învăța, antrena sau conduce pe calea dezvoltării profesionale sau personale (de parcă am fi ființe bipolare!!??!!) fără să vrei și fără să te implici activ. Nimeni nu-ți poate prescrie pilula prin care să afli CALEA spre realizare. Nici măcar Morhpeus nu i-a spus lui Neo pe care s-o ia!  
  • Este obligatoriu să-ți faci propriile alegeri.
  • Trebuie să faci o investiție personală; nu poți trișa.
  • Trebuie să ai voința/disciplina/motivația de a merge până la capăt.
  • Nu putem face lucrurile singuri. Colaborarea, sub diferite forme, este cheia supraviețuirii noastre.

Propunere de atelier de lucru:

Învăţând despre leadership împreună și cu

ajutorul lui Confucius, Lao Tzu și Sun Tzu

din data de …. până în data de …. 2010

Ideea este să ne întâlnim informal – dar disciplinat – pentru a dezbate două sau trei preocupări arzătoare ale fiecăruia dintre noi cu privire la leadership din perspectiva a trei filozofi chinezi, care au trăit acum vreo 2600 de ani: Confucius, Lao Tzu și Sun Tzu.Dacă doriți să participați primul lucru pe care trebuie să-l faceți este să identificați două sau trei întrebări de interes personal în legătură cu leadershipul. Chiar şi o singură întrebare este suficientă. În cazul în care nu găsiți nici o astfel de întrebare aceste ateliere nu sunt pentru dumneavoastră.

Al doilea constă în citirea unei traduceri a fiecăreia dintre cele trei cărţi. Orice ediţie este în regulă, însă următoarele sunt de încredere şi pot fi înţelese cu uşurinţă:

1.”Analectele” lui Confucius, în traducerea lui Lau sau Dawson;

2.”Tao Te Ching” de Lao Tzu, în traducerea lui Waley sau Wu;

3.”Art of War” de Sun Tzu, în traducerea lui Cleary sau Minford.

Aceste cărţi sunt disponibile la Amazon. Rețineți că aceste cărţi nu vor fi prezentate în cadrul întâlnirilor. Prin urmare, dacă nu veți citi singuri aceste cărti, lectura fiecăreia n-ar trebui să vă ia mai mult de două ore, aceste ateliere nu sunt pentru dumneavoastră.

 Ne întâlnim la ABC, în data de xyz pentru a face cunostinţă, schimb de adrese de e-mail şi a ne prezenta principalele întrebări cu privire la leadership. Și nu în ultimul rând şi pentru a lua decizii gospodărești cum ar fi:

1. Unde şi când ne vom întâlni din nou?

2. Ce părere aveţi de încă cinci întâlniri? Câte una pentru Confucius, Lao Tzu, Sun Tzu, “una de sintetizare și armonizare” şi o întâlnire finală în cadrul unui mic-dejun sau a unei cine?

3. Teleconferințele ar fi utile?

4. Care va fi rolul lui James? Ce părere aveţi despre:

a. Să comenteze una sau două întrebări pe care i le trimiteți fiecare pe e-mail imediat după o întâlnire?

b. Să comenteze asupra unui aspect mai complex decât o simplă întrebare ca, de exemplu, să răspundă la un scurt memo în care unul dintre participanţi își exprimă poziția față de respectivul aspect?

 c. Va fi disponibil să discute aceste aspecte: la telefon sau la o cafea/latte?

Dacă vi se pare interesant vă rog să o anunțați pe Xxxx ataşând și ideile dumneavoastră care ar TREBUI sau ar fi PLĂCUT să fie discutate.

“Liderul cel mai bun este cel despre care puţini oameni știu că există. Când şi-a terminat treaba, și-a atins scopul, oamenii vor spune: noi am făcut totul!”

Lao Tzu

ENGLISH, ENTREPRENEURSHIP. LEADERSHIP. BUSINESS

Leaders – changing us to what?

We are facing incredible challenges – AI (artificial intelligence), dataism, health issues, the food we eat, the water we drink, the drugs we take, the life styles we adopt, the jobs we pick, the organizations we work for, the competition among states, organizations and individuals – all those and a lot more make our everyday life quite hectic and our future … relatively unpredictable.  And yet we live in the best of times – we live longer, if we are lucky, we live clearly and undisputedly in a much safer and friendlier world than the one that made Hobbs write the Leviathan. The state of nature, do we still have one?, is no longer “the war of all against all”, we seem to have a clearer and stronger understanding of what we need to do to continue to thrive as a species and as a world! Or … do we?

We are told that AI is changing the world – jobs will disappear, education has to re-invent itself, to teach soft skills, not knowledge, robots might become our overlords if we do not become creative and insist on doing the routine jobs they, the robots, can beat us at very easily. And if we still want a meaningful life for ourselves and our children we’ll have to drastically re-invent ourselves. It seems that this is easier said than done! At all levels. We are after all human beings irrespective of the hierarchical ladder we are on.

Tony Schwartz, the CEO and founder of The Energy Project, and Emily Pines, managing director of the same company, write an interesting article in the Harvard Business Review about why leaders are not embracing the skills needed for the future. Even if their talk is “correct” and they know and use the right words, leaders don’t seem to do what they talk about. They do not walk their talk. And Schwartz is very good at asking questions. Not any kind of questions, obviously, but those which are difficult and uncomfortable to answer. Such as “What am I not seeing?” and “What else might be true?”. Schwartz says that those two questions are the most powerful ones that leaders and through them their organizations can ask themselves. He also says that during the last ten years, 87% of companies have undertaken a business transformation, but only 25% of those transformations succeeded. Why? Because they do not ask the right questions, so how can they give the right answers?!? Unless we challenge our current beliefs and see through our blind spots we have no chance at success.

So what makes us behave like this? Some cognitive factors and some emotional ones. We tend to use strategies and behaviours that proved to be successful in the past, we “know” they are good. We are also afraid to try new ones. It seems that our thinking is not up to the fast changes happening in organizations. And therefore Einstein was right again: “we can’t solve our problems from the same level of thinking that created them”.

And if we look at what is theoretically required of organizations today we understand why there is this unwillingness or rather this incapacity to do so. So what exactly are we talking about? Creativity and innovation – as we live in a knowledge based society and the mantra is to become better and faster in innovation. Then agility – to move fast in the market which becomes more and more difficult in the highly regulated environment and with tensions among the variety of stakeholders organizations face today. Collaboration, at all levels even with your competitors, is also an important requirement. And, of course, the courage to change the organization (which is a shorthand for the people in the organization) to comply with those requirements.

ENGLISH, ENTREPRENEURSHIP. LEADERSHIP. BUSINESS

Leadership in higher education

Leadership in higher education – this was the general topic of the international seminar organized by the International Association of Universities at SNSPA Bucharest in the period 14 – 19 October 2018.

“Leading Globally Engaged Universities” (LGEU) is a programme launched in 2015. It is organized twice a year in a member institution of IAU.

What do they debate? How is this different from other programmes? LGEU looks at the large, global picture of higher education from a local perspective. It also looks at the issues of both the academic and the administrative challenges leaders in higher education face today. Which means that academics and administrators get together and discuss. Not easy, is it?

ANTREPRENORIAT. LEADERSHIP. AFACERI, ENGLISH, ENTREPRENEURSHIP. LEADERSHIP. BUSINESS, ROMANA

Open-source leadership/Conducere difuză

A glimpse into Linux, the leadership of Linus Torvalds – Linux’s “benevolent dictator for life”, open source, the Linux Foundation, gender, equal-opportunity abusing and … money. Read on!

The Linux kernel – a blue-chip tech company; though still called a volunteer enterprise Linux is primarily sustained by funds and programmers from the world’s large technology companies: Intel, Google, IBM, Samsung, and others. Of the 80,000 fixes & improvements to Linux in 2017 –  more than 90% were by paid programmers. Intel employees alone did 13% of them. The Linux foundation has roughly an annual budget of USD 50 million.Linus on professionalism: “I’m also not going to buy into the fake politeness, the lying, the office politics and backstabbing, the passive aggressiveness, and the buzzwords. Because THAT is what ‘acting professionally’ results in: people resort to all kinds of really nasty things because they are forced to act out their normal urges in unnatural ways.”

Tux the penguin mascot of Linux

Licăriri dinspre Linux, conducerea lui Linus Torvalds, „dictator binevoitor pe viață la Linux”, sursă deschisă, Fundația Linux, gen, injurii pentru șanse egale și … bani. Detalii aici!

Nucleul Linux – o companie de tehnologie de reputație internațională; deși încă este  cunoscută ca o întreprindere bazată pe voluntariat Linux este susținută prin fonduri și programatori de cele mai mari companii de tehnologie din lume: Intel, Google, IBM, Samsung și altele. În 2017 90% dintre cele 80.000 de reparații și îmbunătățiri la Linux au fost făcute de programatori plătiți. Doar angajații de la Intel au efectuat 13% din ele. Fundația Linux are un buget anual aproximativ de 50 milioane de dolari SUA.

Linus despre profesionalism: „De asemenea nu sunt de acord cu politețea falsă, minciunile, politicile și asasinatele de birou, agresivitatea pasivă și clișeele de limbaj. Pentru că la ASTEA se rezumă în cele din urmă ‚comportamentul profesionist’: oamenii recurg la tot felul de lucruri oribile pentru că sunt forțați să-și exprime impulsurile normale în modalități nenaturale.”

ROMANA

Avem nevoie de antrenor?

Să ai un antrenor bun înseamnă să poți comunica și în tăcere

Nu întotdeauna. Putem face lucrurile și singuri. Mai ales azi când avem acces la prea-plinul de informații existente în jurul nostru. Suntem nu doar alfabetizați, ci avem o experiență relativ bogată de viață și de educație care ne-a adus unde suntem. Și atunci ce să facem cu un antrenor? Da, da. Se poartă. Poate nu atât sub denumirea românească folosită aici (care se suprapune foarte bine peste termenul anglo-saxon. Dacă există discrepanțe ele sunt in realitățile noastre diferite, nu în cuvintele pe care le folosim), cât în uzanța socială. Un articol amuzant, dar cu miez, cu realități cam amestecate, dar cu atât mai semnificativ găsiți aici. Sigur asta din cauză că e scris de o britanică și tradus, foarte bine, de o româncă.

Unii suntem mulțumiți de parcursul nostru, alții mai puțin, unii ne-ntrebăm încotro s-o luăm acum, după ce am atins tot ce ne-am dorit, alții ne dorim să știm de ce suntem aici și care este sensul existenței, alții vrem să înțelegem de ce în ciuda a tot ce facem lumea pare în continuare indiferentă la eforturile noastre, și uite așa mai departe. De fapt, dacă ne gândim bine, fiecare avem o neliniște pe care o conștientizăm sau nu.

Probabil că unul din aspectele cele mai importante din societatea de azi este sănătatea, din ce în ce mai precară în ciuda, sau poate datorită, influenței industriei medicamentelor. Și cum să ai succes, cum să devii lider, sau … cineva, dacă nu ești sănătos? Echilibrul vieții? Eliminarea stresului? Concentrarea pe sarcină, țel, scop? Cum? În avalanșa de informații de azi, cine are dreptate? Are cineva?

Cu cine să vorbești? Toată lumea pare mai interesată de propriul telefon decât de interacțiunea cu o persoană. Și atunci? Un antrenor te poate ajuta. Am fost eu însămi foarte sceptică în acest sens. Dar … schimbarea se pare că e semnul progresului. Mi-am schimbat părerea.

ANTREPRENORIAT. LEADERSHIP. AFACERI, ROMANA

Strategie, leadership şi valori

Text apărut în 2007 în Revista de marketing şi comunicare în afaceri, ISSN 1841- 0065

Evenimentul cel mai important al anului 2007 în materie de conferinţe de afaceri s-a derulat pe 30 noiembrie la Palatul Parlamentului avându-l ca protagonist pe profesorul Michael Porter, icoana celor interesaţi de strategie şi arta de a conduce, autoritatea mondialǎ în domeniul strategiei competitive şi deţinǎtorul locului unu în clasamentul modial al gânditorilor, Thinkers 50 în anul 2005.

ANTREPRENORIAT. LEADERSHIP. AFACERI, ROMANA

Inteligenţi sunteţi, dar cu emoţiile cum staţi?

Publicat în 2007 în Revista de marketing şi comunicare în afaceri, ISSN 1841- 0065

Inteligenţa emoţionalǎ (IE) a fost şi este încǎ un concept foarte la modǎ şi extrem de puternic prin care specialiştii încearcǎ sǎ explice performanţele liderilor eficienţi. In acest articol încercǎm sǎ trecem în revistǎ punctele cheie în dezvoltarea conceptului de IE şi sǎ rǎspundem la unele întrebǎri. Există într-adevar “inteligenţă emotională” care completează şi accentuează arsenalul unui lider? Şi dacă da, ce rol joacă inteligenţa emoţională în mixul de abilităţi dobândite, experienţǎ acumulată şi personalitate care descriu performanţa “de vedetă”? Şi, nu în ultimul rând, sunt aceste incrediente măsurabile şi uşor de înţeles? Rǎspunsul/rǎspunsurile la aceastǎ ultimǎ întrebare ne conduc spre o zonǎ de mare interes atât pentru învǎţǎmânt cât şi pentru instruire: pot fi dezvoltate programe de formare şi se pot aplica ele cu rezultate pozitive,  măsurabile?